Când era copil, Theo Haser era membru loial al Hitlerjungend, Tinerii Hitlerişti. Totuşi, bântuit de ororile Holocaustului, a decis să se convertească la iudaism, scrie BBC, în ediţia online.
Theo îl idolatriza pe Hitler. Când Fuhrerul a vizitat Munchen-ul, el şi tatăl lui erau în primul rând, înghesuindu-se să-i strângă mâna. „Ştiam că, dacă l-aş fi atins, nu m-aş fi spălat câteva luni”, îşi aminteşte bătrânul.
70 de ani mai târziu, dorindu-şi să facă pace cu trecutul lui nazist, Theo s-a convertit la iudaism. „Mi-am dorit să fac parte dintr-o comunitate, a fost ceva ce nu am simţit în toată viaţa mea. Nu am simţit că fug de ceva, ci dimpotrivă, că fac parte din ceva cu totul nou”, spune bărbatul.
Theo a avut o copilărie fericită în Germania. Împreună cu sora lui, care a devenit lider al tineretului, a fost un membru loial al Tinerilor Hitlerişti. Tatăl lui ocupa o poziţie înaltă în Partidul Nazist.
Probabil că aveam vederi antisemite
Când era tânăr, parcă uitase complet că societatea din care făcea parte era complice la omorârea a milioane de evrei. „Nu se vorbea despre nimic care avea legătură cu Holocaustul. Era ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic”, îşi aminteşte el. Genocidul care avea loc nu îi afecta în nici un fel familia sau viaţa comunităţii. Abia după câţiva ani a început să simtă povara pe care au simţit-o mulţi germani în anii de după război, scrie BBC.
În anii ’50, Theo a plecat din Germania în Marea Britanie, unde şi-a dezvoltat o companie de catering şi s-a căsătorit a doua oară, cu Patricia.
Femeia crescuse într-o comunitate de evrei, dar a hotărât ca adultă să treacă la iudaism.
Înainte să o întâlnească pe Patricia, bărbatul nu avusese prieteni evrei şi nici nu îşi dorea prea tare. „Am crescut într-un mediu antisemit, probabil că şi eu aveam vederi antisemite, numai că nu vorbeam vreodată despre asta. Deci n-aveam nimic de-a face cu evreii”, recunoaşte Theo. Totul s-a schimbat când a fost invitat să meargă în Israel, cu Patricia şi cu câţiva prieteni evrei.
În prima noapte în Ierusalim, Theo nu reuşea să adoarmă. „Mă simţeam ca lovit de fulger”, îşi aminteşte el. Sub el, era cel mai sfânt loc al evreilor, Zidul Plângerii. Şi-a amintit poveştile din Biblie, de pe vremea când avea numai câţiva ani, ca băiat de altar într-o biserică catolică.
Ce ţi-a luat aşa mult?
După acea noapte, s-a întors în Marea Britanie, hotărât să se convertească.
Când a discutat cu rabinul comunităţii, omul i-a spus: „Ce ţi-a luat aşa mult?”. Procesul de convertire a durat patru ani, timp în care bărbatul a învăţat ebraică şi a studiat Torah din scoarţă în scoarţă. Atunci şi-a dat seama de ororile pe care germanii le făcuseră evreilor.
„Trăiesc mereu cu sentimentul că nu voi înţelege niciodată de ce poporul meu a făcut asta poporului evreu, chiar mă supără lucrul ăsta”, spune Theo.
Înainte de ceremonia de convertire, a cerut să facă o baie rituală- mikveh. „Aproape m-am înecat, pentru că simţeam că e prea multă murdărie în mine”.Totuşi, nici apoi nu s-a simţit mai bine.
După ce s-a convertit, Theo a simţit nevoia să îşi consolideze apartenenţa la comunitate. A decis să-şi organizeze un Bar Mitzvah, o ceremonie pentru tinerii evrei, care îşi fac trecerea către maturitate. Avea 62 de ani. Când stătea în faţa celorlalţi şi citea din Cartea Sfântă, a spus: „Acum sunt evreu”.
De când s-a convertit, Theo a mers din sinagogă în sinagogă, vorbindu-le oamenilor despre Holocaust. Când vorbeşte în faţa unei congregaţii, îi întreabă: „Sunt sau nu evreu?”.
Primeşte acelaşi răspuns de fiecare dată: „Nu-ţi face griji, Theo, eşti unul dintre noi”. „Asta îmi şi doresc”, mărturiseşte bărbatul.
