În aprilie pe Buyukada miroase a flori de portocal. E multă linişte şi de pe ţărm Istanbulul se vede în zare acoperit de o pâclă ce-ţi aminteşte de prelatele de protecţie care se pun pe statui.
Eşti într-unul din cele mai mari oraşe din lume şi totuşi departe de toate „binecuvântările” aglomeraţiei. Buyukada e cea mai mare dintre cele nouă insule ce formează arhipelagul Insulele Prinţilor sau, pe scurt, Adalar. Un cartier mai special al Istanbulului.
De-a lungul secolelor Buyukada a fost casă şi loc de exil sau refugiu pentru prinţi bizantini şi prinţese răzvrătite, pentru dizidenţi celebri sau cadâne rămase „fără serviciu” după desfiinţarea haremului. A închis ochii la tot şi a fost gazdă bună. Încă din perioada otomană, marii bogătaşi ai Istanbulului au început să-şi construiască reşedinţe de vară aici, care mai de care mai arătoase. Casele au rămas, deşi au schimbat mai mulţi proprietari, şi astăzi sunt principala atracţie a insulei. Sunt convins că un arhitect sau un pasionat de construcţii vechi ar avea multe de spus la acest capitol însă eu sau tu care citeşti acest articol suntem fericiţi să le admirăm din legănatul caleştii, să fabulăm în minte despre cum petrecea lumea bună în trecut şi să trecem mai departe.
Caleaşca. Lumea se plimbă pe Buyukada (şi peste tot în Adalar) cu caleaşca trasă de cai. De obicei doi cai frumoşi. Asta pentru că pe insule nu sunt permise vehiculele motorizate. Aşa că toţi vizitatorii sunt invitaţi să exploreze insula pe jos, cu bicicleta sau în căruţă. Cum ieşi din port o iei înainte înspre turnul cu ceas, unde privirea îţi este atrasă de coada lungă de turişti ce aşteaptă să le vină rândul la câte o caleaşcă, iar nasul îţi este mutat din loc de mirosul care vine de la cai. Ai de ales între un tur mare sau unul mic al insulei. Diferenţa de preţ e mică: 50 sau 40 de lire turceşti (80-100 lei). Alege turul mare şi ai ocazia să vezi şi partea nelocuită a insulei, sălbatică şi cu stânci împădurite care par să se arunce în mare. Turul mic te plimbă printre case şi te duce până sus aproape de mănăstirea Sf. Gheorghe (la care trebuie să ajungi pe jos). Asta fac toţi turiştii comozi. Şi eu am făcut la fel. Alţii mai activi au închiriat câte o bicicletă: 3 lire pe oră în aprilie, 5 pe timpul verii. Aşadar lumea vine, se plimbă, admiră şi pleacă. Rămân localnicii. Nu mai mult de câteva sute iarna, mai mult de 10.000 vara.
Distracţia pe insulă începe după ce pleacă ultimul feribot. Adică pe la opt seara. Merită rămas la unul dintre cele câteva hoteluri de aici pentru o seară (sau două, sau trei) de Turcia adevărată, fără spectacolul pus în scenă pentru turişti în Istanbul, Antalya sau Bodrum. Ieşi la un restaurant unde mănâncă localnicii, bea un Efes împreună cu ei, ascultă rapsozii care vin să-ţi cânte la masă nu pentru bani, ci pentru plăcerea lor şi admiră, de pe malul mării, Istanbulul în zare, cu luminile aprinse şi fără prelată de protecţie. Eşti în lumea ta. Dimineaţa te trezeşti, îţi iei simitul de la colţ de stradă, nişte brânză şi un pumn de măsline şi, la fel ca şi localnicii, începi să iscodeşti orizontul pentru primul feribot al zilei. Sosesc turiştii. Şi dacă toate lucrurile pe care le-ai citit sună destul de romantic aşa şi sunt, fără înflorituri sau cuvinte de prisos.
Preţurile pe insulă sunt cu 2-3 lire mai mari decât în Istanbul însă merită. Probabil, după aceste rânduri, vei vrea pe Buyukada în următoarea excursie la turci.
Bine de ştiut!
Există nouă insule în Marea Marmara, aproape de Istanbul. Şase dintre ele sunt locuite.
În Buyukada şi-a petrecut Leon Trotski primii patru ani de exil. Casa în care a stat există încă.
Turci, greci, armeni şi evrei trăiesc în înţelegere pe Buyukada, insula fiind ca un eşantion reprezentativ al naţiilor ce trăiau în perioada otomană în Istanbul.
Pe lângă mănăstirea Sf. Gheorghe, pe Buyukada mai există o biserică cu hramul Sf. Dumitru şi o moschee construită de sultanul Abdul Hamid al doilea.
Încearcă să ajungi pe insule în timpul săptămânii. În weekend feriboturile sunt ultra-încărcate şi călătoria de aproape două ore nu este tocmai plăcută.
Transport şi cazare
Simplu. Turkish Airlines (www.thy.com) şi Tarom (www.tarom.ro) zboară, fiecare, de două ori pe zi până la Istanbul, de la Otopeni. Preţul minim pentru un bilet dus-întors cu toate taxele incluse este 150 euro. De la aeroport, cu metroul şi tramvaiul sau cu taxiul trebuie să ajungi până la Kabatas, staţia de feribot. Vaporul spre insule pleacă din oră în oră şi un bilet costă 3 lire turceşti (6 lei). Buyukada e ultima oprire.
În ceea ce priveşte cazarea trebuie să ştiţi că preţurile nu sunt foarte piperate şi că pentru un hotel de 3 stele puteţi plăti între 40 şi 60 de euro/noapte pentru o cameră de două persoane. Cele mai bune preţuri le găsiţi pe www.venere.com sau www.booking.com.
