Până să ajungă la medic, mulţi dintre bolnavi apelează la terapii alternative precum frunze de varză, coji de cartofi, infuzii şi creme periculoase.
Cei mai mulţi pacienţi refuză să apeleze din start la un tratament „cla-sic” când se îmbolnăvesc şi preferă să se trateze cu ceaiuri, creme sau „pastile-minune”, ceea ce face ca boala să li se agraveze şi să-şi pună în pericol viaţa. Medicii explică fenomenul prin teama bolnavilor de a merge la spital, dar şi prin lipsa de informare. „Din păcate, universităţile şi spitalele nu au site-uri pentru informarea corectă a pacienţilor”, spune Petre Brătilă, medic ginecolog la spitalul Euroclinic din Bucureşti.
Teama de chimioterapie
Unii dintre clienţii „vindecătorilor-minune” sunt femeile care suferă de cancer la sân sau uterin. „Am întâlnit foarte multe cazuri de cancer de sân în forme foarte grave ca explozia sânului sau sângerări la femei care s-au bazat pe tratamente naturiste, cărora vracii le explică, pe măsură ce boala se agravează, că aşa se elimină cancerul din organism. Am văzut, de asemenea, fibroame cât o sarcină de şase luni tratate cu ceaiuri, în timp ce femeilor li se spunea că fibromul a scăzut cu un centimetru. Nu rare sunt şi cazurile de femei cu anemie severă care au ajuns să facă transfuzie pentru că fibroamele sângerau. Lor li se spunea că aşa se elimină fibromul”, afirmă Petru Brătilă. Acesta mai spune că cele mai multe paciente ajung în această situaţie pentru că se tem să facă chimioterapie.
Medicamente pentru ficat de la plafar
Nici bolnavii hepatici nu stau de-parte de tratamentele naturale. „Toţi bolnavii fac trata-men-te naturale până vin la spital. Iau hepatoprotectoare de la plafar şi ţin un regim alimen-tar sever, metode care nu-i feresc însă de complicaţii dacă au o infecţie virală. Nici măcar nu ştim unde sunt cultivate plantele din care s-au preparat «tratamentele» recomandate de vindecători. Dacă sunt în apropierea unui ogor cu insecticid, plantele pot fi deteriorate”, afirmă Adriana Moţoc, medic specialist în tratamentul bolnavilor cu hepatită, de la Spitalul „Victor Babeş” din Capitală.
Specialistul dă exemplul unui pacient care suferea de ciroză şi care lua ceaiuri datorită cărora spunea că se simte mai bine. „Mergea până la Timişoara pentru aceste ceaiuri, iar după doi-trei ani de tratament natural a făcut cancer hepatic şi a murit. La început, boala nu are simp-tome deosebite, iar bolnavul nu realizează ce i se întâmplă. Acestea apar abia când 75% din ficat nu mai funcţionează. Oamenii dau bani mulţi inutil pe tratamente cu aloe. Există şi medici care primesc procente de la firmele de distribuţie ca să reco-mande aloe vera, ceea ce nu este deloc corect”, mai spune Adriana Moţoc.
Rostopască pentru aluniţe
Unele tratamente naturale nu agraveaza boala, însă îi induc bolnavului speranţe false, fenomen ce întârzie aplicarea unui tratament corect. „În cancer există o luptă cu timpul, iar precocitatea instituirii tratamentului este importantă. Aceste leacuri nu au o valoare ştiinţifică. Unele sunt inofensive, dar altele conţin substanţe ce dau reacţii secundare, pre-cum toxicităţi hepatice sau renale”, atrage atenţia Lucian Miron, medic oncolog la Spitalul Clinic de Urgenţă „Sf. Spiridon” din Iaşi.
Şi bolile de piele sunt tratate deseori cu tratamente naturiste. „Frunza de varză este de multe ori folosită pentru răni, dar ea conţine o substanţă care cau-zează infecţii”, spune Mihaela Leventer, medic dermatolog la clinica Dermastyle din Bucureşti. Frunzele de varză sau cojile de cartofi sunt folosite şi în ulcerele de gambă. „Nu ar fi fost o problemă dacă ar fi fost ţinute o zi sau două, dar ele sunt lăsate mai mult timp, iar umezeala nu face decât să grăbească evoluţia plăgilor, ducând la suprainfecţii. Tot felul de frunzuliţe sunt folosite şi pentru tumorile faciale avansate”, afirmă Vahidi Ardesir, medic specialist în chirurgie plastică. Pentru negi sau aluniţe este folosită deseori rostopasca, periculoasă pentru că poate produce iritaţii.
Un alt tratament pentru leziunile de pe piele este folosirea propriei urine. „Cei care apelează la urinoterapie se gândesc la efectele benefice ale ureei. În urină există însă şi bacterii care pot infecta zona afectată şi, de aceea, ar trebui folosite creme care conţin uree”, afirmă Mihaela Leventer. Nici cremele de gălbenele nu sunt recomandate, acestea cauzând deseori alergii.
