Centrul de Resurse Juridice (CRJ) le cere parlamentarilor să creeze prin lege un mecanism de monitorizare independent pentru persoanele cu dizabilități mintale închise în centrele de recuperare, după ce România, deși semnatară a Convenției ONU pentru drepturile persoanelor cu dizabilităţi, nu a ratificat prevederile acordului.
În urma vizitelor de monitorizare neanunțate, monitorii Centrului au constatat că ” beneficiarii trăiesc în condiţii extrem de grele, sunt lipsiţi de apărare, au foarte rar mijloacele de a se plânge autorităţilor statului şi se tem de represaliile personalului care-i îngrijeşte", a declarat, marţi, într-o conferință de presă, managerul de program de la CRJ, Georgiana Pascu.
În România, peste 25.000 de copii şi tineri cu dizabilităţi sunt închişi în 717 instituţii de protecţie socială, privaţi de libertate, de viaţă şi familie în comunitate şi sunt puşi sub tutela unui reprezentant al statului. De asemenea, conform monitorizărilor, aproximativ 1.500 de copii și tineri cu dizabilităţi au murit în mai puţin de patru ani în instituțiile din 27 de judeţe.
În acest context, CRJ a propus un proiect legislativ prin care să se creeze un Mecanism Naţional de Monitorizare, organism independent organizaţional, funcţional şi financiar, din care să facă parte persoane cu dizabilităţi şi reprezentanţi ai societăţii civile. Prin implementarea acestui mecanism, ar urma să se facă vizite neanunțate în instituțiile sociale și medicale.
Consiliul de monitorizare care ar fi înființat prin lege ar fi autonom, cu personalitate juridică, sub controlul Senatului, cu sediul în Bucureşti.
Consiliul de monitorizare ar trebui ca, împreună cu Autoritatea de coordonare a măsurilor pentru implementarea Convenţiei, să adopte şi să desfăşoare măsuri eficiente pentru creşterea gradului de conştientizare în societate în legătură cu persoanele cu dizabilităţi şi pentru promovarea respectării drepturilor şi demnităţii acestora, formuleze şi să propună spre adoptare politici publice şi programe de implementare a Convenţiei, să formuleze propuneri şi observaţii privind legislaţia existentă sau proiectele legislative şi să examineze în mod regulat tratamentul aplicat persoanelor cu dizabilităţi, cu precădere în cadrul instituţiilor.
Consiliul ar trebui, de asemenea, să sesizeze de îndată, potrivit legii, autorităţile judiciare cu privire la cazurile în care există indicii că încălcarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi, în mod special a dreptului la viaţă şi de a nu fi suspuse torturii, tratamentele inumane sau degradante, a fost făcută prin fapte de natură penală, și poate face plângere, dacă este cazul, împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată şi să urmărească dacă în cazurile de deces al persoanelor cu dizabilităţi, instituţiile sesizează organele judiciare în vederea efectuării autopsiei medico-legale obligatorii, potrivit legii.
În prezent, România nu are o autoritate sau mecanism care să poată îndeplini rolul stabilit prin Convenţie mecanismului independent, precizează CRJ.
Conform Convenției ONU pentru persoanele cu dizabilități, România este obligată să-şi construiască un mecanism independent de monitorizare a respectării drepturilor acestor persoane, respectiv un sistem prin care entităţi independente de stat să verifice modul în care autorităţile respectă drepturile beneficiarilor.
