Zonele din Bucureşti (şi nu numai), care au scăpat de demolările din perioada comunistă, şi-au păstrat un şarm periclitat în prezent de dezvoltarea imobiliară haotică. Ce poate să facă proprietarul unei case vechi?
Multe case frumoase au fost distruse în ultimii ani şi multe altele se degradează văzând cu ochii, uneori cu sprijinul tacit al proprietarilor. Îndrăgim oraşele din străinătate care şi-au protejat zonele vechi, dar acasă nu ne simţim tocmai bine. Nu ar trebui să uităm că Bucureştiul era altădată numit de străini „Micul Paris” sau „Perla Orientului”.
Este adevărat că multe din construcţiile vechi n-au fost reparate de mult şi necesită reparaţii capitale. Mulţi proprietari aleg să evite aceste costuri şi complicaţii luând în considerare numai aspectul financiar, uitând latura estetică şi vânzând imobilul sau demolându-l. Cine investeşte într-un teren pentru a construi un imobil cu apartamente pentru vânzare va fi strict interesat de partea financiară şi va prefera demolarea. Însă multe din casele vechi, chiar şi cele modeste, au o frumuseţe pe care casele de azi au pierdut-o, iar o atitudine mai prietenoasă faţă de vechi nu înseamnă lipsa confortului sau a altor beneficii „moderne”.
Trebuie ştiut, deasemenea, că o casă mai modestă poate fi reparată sau extinsă cam cu acelaşi buget necesar demolării şi ridicării unui imobil nou. Importantă este şi legislaţia în vigoare care prevede faptul că, atât timp cât o casă este înscrisă în Patrimoniul Naţional, nu poate suferi modificări structurale sau recompartimentări, fără a primi în prealabil avize şi autorizaţii special emise de Institutul Naţional al Monumentelor Istorice.
Înainte de orice, trebuie evaluată starea casei şi posibilităţile de reamenajare. Ar fi oportună şi consultarea unui arhitect. Cei care deţin deja o casă veche de care sunt ataşaţi, dar care nu mai corespunde cerinţelor de confort, trebuie să ştie că aceasta poate fi modernizată, recompartimentată integral sau chiar extinsă sau mansardată discret, totul fără ca imobilul să-şi piardă aspectul exterior iniţial. Casa îşi poate spori valoarea prin câştigarea de spaţii locuibile, prin amenajarea podului, precum şi prin hidroizolarea subsolului. În mod special, mansarda poate deveni zona cea mai frumoasă a casei. Se pot păstra sau recondiţiona elemente de valoare ca: uşi, parchetul vechi, sobe, stucaturi, piese de mobilier.
Dintr-o casă dărăpănată, una retro-şic cu identitate specială
Familia Constantin a cumpărat în urmă cu câţiva ani o casă veche şi modestă, aflată într-o stare avansată de degradare în zona Hala Traian (foto stânga). Imobilul, construit în 1894 (cam în acelaşi timp cu hala), beneficia de un teren de 200 mp, amprenta la sol a construcţiei (parter + pod) fiind de 100 mp. Arhitecţi şi designeri care „intuiesc” adevărata valoare a unui lucru, împreună cu noii proprietari au luat hotărârea să reabiliteze casa, procedând în primul rând la consolidarea ei, păstrând toate elementele ce ţineau de decorul şi atmosfera originară. Astfel, nu s-a renunţat la frumoasele uşi masive din lemn şi la sobe, s-a refăcut stucatura atât la interior, cât şi la faţadă, păstrându-se intactă compartimentarea stil vagon şi recondiţionându-se câteva piese de mobilier vechi părăsite de foştii proprietari. Pe de altă parte, s-a efectuat şi un refresh, în sensul adăugării elementelor tehnice care asigură confortul, precum şi încorporării unora moderne şi de avangardă la interior (stil glamour) şi la exterior (décor Gaudi şi Hundertwasser în grădină). Podul s-a amenajat într-o cochetă mansardă, subsolul într-un spaţiu de depozitare, iar grădina într-un splendid loc de relaxare. A meritat? „A fost o adevărată aventură. Cu aceleaşi costuri s-ar fi putut face o casă cu 50% mai mare, dar fără personalitatea acesteia”, ne-a spus Irina Constantin, sufletul amenajării.
Istoria tristă a unei vile splendide
Vila din fotografia din stânga, situată pe bulevardul Aviatorilor nr. 92, a fost proiectată de renumita arhitectă Henrieta Delavrancea-Gibory, având toate caracteristicile pentru a fi încadrată ca monument istoric. Casa Prager (sub acest nume era cunoscută) a fost construită în anul 1936, fiind unică în Bucureşti (asemenea case se mai regăsesc doar la Balcic), figurând în aproape toate monografiile arhitecturale ale Bucureştiului. De altfel, Muzeul Naţional de Artă al României şi Uniunea Arhitecţilor din România au organizat în perioada 6 august-4 octombrie 2009 o expoziţie în onoarea marii arhitecte moderniste, expoziţie în care clădirea de factură Balcic din Aviatorilor 92 a figurat la loc de cinste. Este de remarcat faptul că imobilul se încadra perfect în atmosfera zonei respective a parcului Herăstrău, un cartier rezidenţial foarte aerisit, „verde” şi relaxant, cu vile somptuoase, dar în acelaşi timp moderne. Chiar se poate aprecia că imobilul contribuia din plin la atmosfera superbă a zonei, mulţi bucureşteni delectându-se aici cu plimbări, savurând ambianţa şi invidiind locatarii caselor. Tocmai datorită ambianţei şi caselor frumoase de acest gen, terenul din zonă are cel mai mare preţ din ţară, un metru pătrat putând ajunge şi acum, în condiţii de criză, la niveluri de 3000 – 4000 euro.
În mod incredibil, Casa Prager a fost demolată la solicitarea proprietarului în decembrie 2009 (foto dreapta), în urma aprobărilor şi avizelor de desfiinţare totală a imobilului, date de autorităţi. În mod cert, decizia proprietarului de demolare a fost luată pe baza beneficiului financiar consistent rezultat în urma vânzării/utilizării terenului, şi astfel, în loc ca cetăţenii să se bucure de o estetică elevată, peste câteva luni vor vedea o clădire înaltă de birouri din sticlă şi metal care nu ar fi avut ce căuta aici şi care va ştirbi din frumoasa ambianţă descrisă.
Intreabă un specialist Arh. Cristian Mihu, 0723.84.93.64
1. Care sunt situaţiile în care se recomandă reabilitarea/reparaţia capitală şi care demolarea?
Demolarea totală este un gest extrem şi nu ar trebui recurs la el decât foarte rar. În Occident, nu prea există demolări. Chiar case aparent banale sunt recondiţionate şi astfel, îşi dublează sau chiar triplează valoarea. Mulţi oameni se simt mai bine în case vechi decât în unele moderne!
2. Ce prevede şi care este legislaţia în acest sens?
Spre deosebire de ţările din vestul Europei, legislaţia românească este destul de permisivă în ceea ce priveşte patrimoniul construit. Asta ca să nu mai vorbim de corupţia care n-are nicio lege. Pe scurt, legislaţia defineşte trei categorii de protecţie: monumentele istorice, clădirile aflate în Zone Construite Protejate şi cele aflate în raza de protecţie a unui monument.
3. Care sunt şi cât de uşor/greu se obţin autorizările în cazul reabilitării? Dar la demolare?
Nu autorizările sunt cele care ridică probleme în cazul reabilitărilor, ci în primul rând realizarea satisfăcătoare a proiectului. O reabilitare corect făcută necesită proiectanţi atenţi şi dedicaţi. Cât despre demolări, deocamdată legislaţia este la noi mult mai permisivă decât în alte ţări europene.
4. Merită renovată o casă veche? Care ar fi beneficiile?
Depinde de mai mulţi factori. În primul rând de gradul de deteriorare a casei şi, implicit, de valoarea devizului estimat al renovării. Mai intervin apoi gusturile fiecăruia. Există oameni care preferă case din metal şi sticlă, în timp ce alţii îndrăgesc elementele clasice.
