George Osborne, ministrul de Finanţe, a anunţat, miercuri, că Executivul de la Londra va introduce o nouă taxă care se va numi "taxa Google", de 25% din profiturile obţinute în Marea Britanie, dar repatriate, de companiile care vor să scape de impozite prin scheme fiscale complexe, relatează AFP, preluat de Mediafax. Ministrul de Finanţe a făcut anunţul în timpul discursului tradiţional de toamnă referitor la buget şi economie.
Osborne anunţase încă de la sfârşitul lunii septembrie, în timpul unei conferinţe a Partidului Conservator, intenţia de a face ca multinaţionalele care evită plata impozitelor să plătească. Această taxă a fost supranumită "taxa Google", grupul american fiind în mod constant criticat pentru practicile agresive de optimizare fiscală. El a adăugat, în discursul susţinut cu mai puţin de şase luni înainte de alegeri, că mesajul său este clar şi anume că impozitele trebuie să fie mici dar să fie plătite.
Prin aceste practici fiscale agresive companiile profită de detaliile tehnice ale unui sistem fiscal sau de neconcordanţele dintre două sau mai multe sisteme în scopul reducerii obligaţiilor fiscale. Între companiile vizate de noua taxă se numără companii tehnologice provenite din Silicon Valley, precum Google, Amazon şi Apple, dar şi operatorul de cafenele Starbucks.
Noua taxă ar trebui să aducă venituri de 1 miliard de lire sterline (circa 1,26 miliarde de euro) în cinci ani, o contribuţie modestă, dar binevenită pentru guvernul britanic care face eforturi să respecte obiectivul de reducere a deficitului bugetar.
Osborne a menţionat în discursul său succesele recente ale Marii Britanii, care va înregistra în acest an o creştere economică estimată la 3% şi de 2,4% în 2015 şi un şomaj de doar 6%, în timp ce ţările mari din zona euro se luptă cu stagnarea şi riscul deflaţiei.
Guvernul conservator nu a reuşit însă să respecte angajamentul de a echilibra bugetul în 2015, asumat la venirea la putere în 2010. Pentru acest an este anticipat un deficit bugetar de 5% din PIB, care este totuşi jumătate din deficitul de peste 10% consemnat în 2010, care fusese umflat de măsurile excepţionale de combatere a crizei financiare internaţionale.
Între factorii menţionaţi de Osborne pentru a justifica nivelul încă ridicat al deficitului bugetar se numără stagnarea din zona euro, scăderea veniturilor din explotarea petrolului în Marea Nordului, din cauza declinului cotaţiei ţiţeiului, şi încetinirea creşterii pieţei imobiliare.
