» Revolutia romana din 1989 este cel mai important eveniment din istoria recenta a tarii, dar istoricii nu stiu inca o serie de amanunte despre felul in care s-au desfasurat evenimentele, in vreme ce justitia nu a facut inca lumina in ceea ce-i priveste pe cei peste 1.500 de morti si violentele care au avut loc atunci.
» Rasturnarea dictaturii familiei Ceausescu a fost prima revolutie televizata din istorie si a fost transmisa de cele mai importante televiziuni internationale. Simpatia fata de Romania declansata de urmarirea in direct a evenimentelor nu a putut fi insa valorificata, fiindca noua putere stransa in jurul lui Ion Iliescu era antireformisa. "Comunismul cu fata umana" si "economia de piata socialista" au fost devizele Frontului Salvarii Nationale, imediat dupa caderea lui Ceausescu.
In dupa-amiza zilei de sambata, 16 decembrie 1989, in fata casei pastorului reformat Laszlo Tökes din Timisoara s-au adunat cateva sute de credinciosi care au indraznit sa protesteze impotriva mutarii pastorului lor in satul Mireu. Tökes era supravegheat de mai multa vreme de Securitate, fiindca protesta impotriva politicii lui Ceausescu inclusiv prin interviuri in presa straina, prin care ii chema pe romani se se autoelibereze de teroarea dictaturii. Solidarizarea cu pastorul reformat printr-o manifestare publica i-a scos pe multi timisoreni in strada. A urmat o represiune dura la Timisoara, pentru care au fost trimisi la inchisoare anul trecut generalii Stanculescu si Chitac, despre care romanii au aflat de la Europa Libera, si pe 21 decembrie 1989, ultimul discurs tinut de Nicolae Ceausescu, esuat sub strigatele bucurestenilor de "Jos Ceausescu!", care l-au speriat atat de tare pe Nicolae Ceausescu, incat a fugit cu elicopterul. Baia de sange care a continuat la Bucuresti si dupa 22 decembrie, ziua oficiala a schimbarii de regim, nu a fost insa pe deplin elucidata.
La 20 de ani de la caderea regimului comunist, Romania inca nu a clarificat ceea ce s-a intamplat in decembrie 1989. Fostii colaboratori ai Securitatii au ramas in mare parte nedeconspirati fie pentru ca dosarele lor nu au fost predate in intregime Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, fie, atunci cand existau, pentru ca aceasta institutie a fost lipsita de mecanismele necesare pentru a da un verdict clar in cazul lor. Dosarul Revolutiei si cel al mineriadelor sunt inca nefinalizate. Ion Iliescu, acuzat de propaganda pentru razboi, genocid, tratamente neomenoase si complicitate la tortura in dosarul mineriadei din 13-15 iunie, a fost scos de sub urmarire penala in iunie 2009. La randul lor, generalii Mihai Chitac si Victor Atanasie Stanculescu au fost condamnati la 15 ani de inchisoare si degradare militara in procesul Revolutiei de la Timisoara, insa hotararea a fost contestata si se afla si acum pe masa judecatorilor. Mai mult, raportul de condamnare a comunismului a venit abia la 16 ani de la caderea regimului totalitar.
In decembrie 1989, ultimul dictator comunist al Europei, Nicolae Ceausescu, a fost inlaturat de la putere, Romania aliniindu-se celorlalte state fosti sateliti ai Moscovei pe drumul spre un regim democratic. Spre deosebire de tari vecine, cum ar fi Ungaria, Cehia sau Polonia, schimbarea regimului la Bucuresti a fost una violenta, iar puterea a fost preluata de esalonul doi al Partidului Comunist.
Fostul director al postului de radio Europa Libera Nestor Ratesh, primul care a publicat in Statele Unite o carte documentata sub titlul "Revolutia incalcita", ne-a explicat ca "particularitatea principala si frapanta a schimbarii in Romania a fost caracterul ei violent", spre deosebire de celelalte tari foste comuniste unde "prabusirea regimului comunist a fost pasnica si adesea pregatita minutios". Istoricul Marius Oprea, presedintele Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului din Romania, ne-a spus, la randul sau, ca specificitatea cazului romanesc este data de faptul ca "rasturnarea regimului a fost una violenta", insa ca "fara iesirea oamenilor in strada schimbarea regimului ar fi fost mult amanata, probabil pana in primavara anului 1990". Nestor Ratesh argumenteaza ca "nicaieri comunistii nu au renuntat la putere de bunavoie. Au fost miscari, demonstratii, rezistente, negocieri. A si durat un timp, a fost un proces, in unele locuri, mai indelungat, in altele, mai scurt". In schimb, in Romania, sustine fostul sef al postului de radio Europa Libera, "a fost o schimbare violenta rezultata din blocarea oricaror evolutii pasnice spre o Romanie democratica, in armonie cu schimbarile epocale din lumea comunista europeana, inclusiv din Uniunea Sovietica".
Pentru prima data in istorie, in 1989, Revolutia romana a fost transmisa in direct de postul national de televiziune, imaginile facand rapid inconjurul lumii. Presedintele IICCR argumenteaza ca "televiziunea a facut parte din jocurile de legitimare a noii puteri".
In Romania, tranzitia spre un regim democratic s-a facut printr-o revolutie violenta, spre deosebire de Polonia, Cehia si Ungaria, unde au existat negocieri purtate intre reprezentanti ai noii puteri si fosta conducere comunista. Marius Oprea este de parere ca tranizitia in Romania nu ar fi putut sa fie negociata din cauza lipsei de reformare a Partidului Comunist Roman, unde "puterea era structurata dupa un model feudal si unde nu se auzea decat o singura voce, cea a lui Nicolae Ceausescu". O incercare de reformare la varf a fost "Scrisoarea celor sase", redactata in martie ‘89 de "o actiune fractionista in interiorul partidului, o incercare de a-l sfida pe Ceausescu si de a avertiza clica din jurul acestuia in legatura cu vantul schimbarilor din blocul sovietic declansat de Gorbaciov", dupa cum sustine politologul Vladimir Tismaneanu. In opinia lui Marius Oprea, acest document nu a fost decat "punctul de vedere al unor comunisti rusofili de sorginte stalinista, care nu au gandit caderea comunismului pentru ca erau scoliti la Moscova". De aceea, scrisoarea "nu a avut nici o rezonanta politica, deoarece PCR nu mai era capabil sa se reformeze din interior".
Nestor Ratesh considera ca reactia autoritatilor comuniste a determinat caracterul violent al schimbarii. Astfel ca, dupa ce demonstratia pasnica a enoriasilor maghiari ai Bisericii Reformate din Timisoara s-a transformat intr-o miscare protestatara de amploare care a cuprins mai multe orase, inclusiv Bucurestiul, "la ordinul lui Ceausescu, Securitatea si armata au tras in demonstranti". Nestor Ratesh socoteste ca, "in timp ce in alte tari partidele la putere aveau segmente reformiste care treptat au reusit sa influenteze evenimentele si sa asigure o tranzitie pasnica spre democratie, in Romania se pastrase la putere un grup de comunisti obtuzi si intransigenti, care se opuneau oricaror reforme". De accea, fostul sef al Europei Libere sustine ca "reformismul nu a avut nici o sansa in Romania". si in opinia istoricului Marius Oprea, ceea ce s-a intamplat pe 22 decembrie 1989 nu reprezinta decat "decapitarea familiei Ceausescu" si instalarea la putere "a liniei a doua a Partidului Comunist". Marius Oprea sustine ca, de fapt, numarul mare al mortilor s-a produs dupa venirea la putere a esalonului secund al Partidului Comunist, si nu in timpul Revolutiei propriu-zise, astfel incat, "prin violente, noua putere s-a autolegitimat, iar oamenii care au iesit in strada nu mai luptau impotriva comunistilor; au ajuns sa lupte impotriva teroristilor".
Nestor Ratesh ne-a explicat ca "Revolutia in sine a fost spontana si populara", iar din cercetarile pe care le-a facut "nu a rezultat in nici un moment un indiciu ca in evolutia initiala a evenimentelor a existat vreun element conspirationist". Mai mult, Nestor Ratesh arata ca "acest element a aparut pe 22 decembrie, cand a devenit evident ca Ceausescu nu mai putea ramane la putere. Atunci a inceput chiar la palat o activitate febrila de redactare de programe si de combinatii de putere. Cand a sosit acolo Iliescu, lucrurile erau aranjate. Controlul televiziunii era in mainile conspiratorilor, unii de ocazie, altii cu intentii precise. Restul a fost manipulare".
Cu toate ca Revolutia a fost una violenta, Marius Oprea considera insa ca "tranzitia a fost similara cu cea din mai multe state foste comuniste, cum ar fi Cehia si Polonia", deoarece "in aceste state si in Romania s-a parcurs un proces prin care s-a privatizat comunismul". Cu alte cuvinte, fosti reprezentanti ai nomenklaturii sau rudele lor au preluat atributiile detinute de membrii Partidului Comunist. Apoi, imediat dupa 1990, sustine Marius Oprea, "fostii activisti de partid s-au regrupat rapid in Frontul Salvarii Nationale, care a reprezentat o lovitura de stat aplicata Revolutiei".
Executarea lui Nicolae Ceausescu chiar in ziua de Craciun si fara un proces adevarat este considerata de opinia publica internationala ca fiind o barbarie si un act reprobabil. Pe de alta parte, istoricul Marius Oprea spune ca a fost, de fapt, "benefica", deoarece "altfel ar fi fost foarte probabil ca Nicolae Ceausescu sa ajunga senator pe listele Partidului Socialist al Muncii".
La douazeci de ani de la caderea regimului comunist, presa internationala arata ca in Romania practicile fostului regim inca subzista. Cotidianul francez Le Monde scrie, de pilda, ca problema cea mai mare este accea ca nici dupa prabusirea comunismului romanii nu si-au reglat conturile cu trecutul: "Puterea a revenit unui vechi cadru al Partidului Comunist, Ion Iliescu, ales de doua ori presedinte. Iliescu a mizat nu pe transparenta fata de crimele trecutului, ci pe uitare. Fara a tine vreun discurs nostalgic, el a vrut sa intoarca pagina, sa o arda".
CRONOLOGIA
» Evenimentele din decembrie 1989
11 martie – sase personalitati comuniste redacteaza o scrisoare cu iz reformator, adresata lui Nicolae Ceausescu, care a fost citita la Europa Libera.
20 noiembrie – Are loc ultimul congres al Partidului Comunist Roman, unde Ceausescu citeste timp de sase ore un raport despre realizarile facute de PCR de la alegerea lui Ceausescu.
16 decembrie – Mai multe persoane se strang in jurul casei pastorului Laszlo Tökes din Timisoara, care urma sa fie evacuat si mutat din localitate. Interventia fortelor de ordine se soldeaza cu zeci de morti si raniti.
17 decembrie – Nicolae Ceausescu convoaca o teleconferinta cu activul de partid din stat si din judete, in care autorizeaza armata sa traga in manifestanti.
18-20 decembrie – In timp ce in Romania manifestarile continua, Nicolae Ceausescu pleaca in vizita oficiala in Iran. La intoarcerea in tara, instaureaza starea de necesitate si tine un discurs in care ii face huligani pe cei care s-au revoltat impotriva regimului.
21 decembrie – Din ordinul lui Ceausescu, in fata sediului Comitetului Central este organizat un miting unde urmau sa fie condamnate evenimentele de la Timisoara. Participantii la miting se solidarizeaza insa cu timisorenii. Ca si la Timisoara, se trage in demonstranti.
Sotii Ceausescu parasesc sediul Comitetului Central (CC) al PC la bordul unui elicopter si in apropiere de Targoviste sunt arestati. Revolutionarii preiau controlul asupra CC si asupra Televiziunii Romane.
22-25 decembrie – In Capitala si in alte orase din tara se duc lupte impotriva "teroristilor" care ar fi aparat din umbra regimul Ceausescu. Nu a fost insa identificat nici unul.
24 decembrie – Este proclamata victoria Revolutiei.
25 decembrie – In urma unui proces sumar organizat de un Tribunal Militar Extraordinar, sotii Elena si Nicoale Ceausescu sunt condamnati la moarte si la confiscarea averii si, in aceeasi zi, executati.
26 decembrie – CFSN emite Decretul-lege nr. 1 prin care se abroga unele acte normative adoptate in timpul regimului comunist. Printr-un decret al CFSN, Petre Roman este numit prim-ministru al guvernului provizoriu.
29 decembrie – Este desfiintat Departamentul Securitatii Statului.
31 decembrie – Prin Decretul-lege nr. 8, se revine la pluralismul politic, fiind permise inregistrarea si functionarea partidelor politice in Romania.
