“Teroristii” trebuiau impiedicati sa obtina controlul asupra Palatului Telefoanelor. O astfel de misiune de lupta au primit militarii si trupele de securitate incepand cu data de 22 decembrie 1989. Pentru mai multa “eficienta”, dispozitivul a fost intarit cu tancuri, transportoare amfibii blindate, camioane militare etc. In ziua de 22 decembrie '89, in jurul orei 18, la Palatul Telefoanelor au sosit mai multe subunitati apartinand UM 01046, UM 01305 si UM 01046 Bucuresti cu misiunea de a asigura paza acestui obiectiv considerat de interes strategic national. Trebuie insa precizat ca la sosirea militarilor paza era deja asigurata de 12 militari in termen de la trupele de securitate, apartinand UM 0596, sub comanda plt. Mihai Vintila. In scurt timp, masa eterogena a combatantilor formata din militari, securisti, civili si garzi patriotice a devenit greu de controlat, lipsa unor mijloace eficiente de comunicare conducand si aici, la fel ca in alte zone ale orasului, la un veritabil macel, care a continuat pana in data de 29 decembrie 1989.
Pe durata anchetelor care au urmat evenimentelor majoritatea celor care au executat foc cu armamentul din dotare a oferit ca justificare faptul ca din cladirile inconjuratoare s-a tras permanent, in toate directiile, acest fapt determinand o riposta masiva asupra acestor locuri. Cercetarile efectuate au mentionat insa ca cei identificati ca au actionat cu arme de foc din cladirile din jur nu au apartinut nicidecum unor grupari “terorist-diversioniste”, ci au fost tot militari in termen sau civili debusolati, convinsi ca se confrunta cu un adversar real.
Uriasa aglomerare de forte militare
Dispozitivul de lupta din perimetrul Palatului Telefoanelor a fost constituit din peste 400 de militari, la care s-au adaugat civilii si garzile patriotice. Comanda zonala a fost preluata de mr. Florin Popescu de la UM 01046 Bucuresti.
Curtea interioara a cladirii i-a fost data in paza subunitatii trupelor de securitate apartinand UM 0596 Bucuresti, comandata de plt. Mihai Vintila. Interiorul cladirii si perimetrul exterior cuprins intre intrarea din Calea Victoriei si coltul extrem al imobilului le-au revenit efectivelor UM 01046 Bucuresti. Paza exteriorului dinspre Calea Victoriei si str. Matei Millo a fost asigurata de militari de la UM 01026 Bucuresti (Regimentul de Garda) si UM 01305 Bucuresti.
In zona Casei Centrale a Armatei au fost amplasate doua tancuri apartinand UM 01046: unul pe trotuarul dinspre Bd. Gheorghe Gheorghiu Dej (actualul Bd. Elisabeta), celalalt chiar in intersectia Calea Victoriei-Ghe. Ghe.-Dej, cu sector “deschis” catre Calea Victoriei. De la aceeasi unitate militara au fost aduse doua transportoare amfibii blindate de cercetare (TABC), unul plasat vizavi de restaurantul “Capsa”, celalalt la intrarea in teatrul de revista “Constantin Tanase”.
Pe strada Matei Millo si strada Otetelesanu au fost stationate transportoare amfibii blindate (TAB-uri) de la UM 01305.
Pe Calea Victoriei, in parcarea de vizavi de blocul “Electrolux” si pe str. Matei Millo au mai existat si alte TAB-uri care au actionat, de la UM 01026 Bucuresti-Regimentul de Garda.
Actor drept tinta
In seara zilei de 24 decembrie 1989 actorul Horia Caciulescu se deplasa cu autoturismul proprietate personala spre Palatul Telefoanelor. Era insotit de Vica si Milica Gavriliuc (surori). Cei trei doreau sa sune in strainatate la niste cunostinte. Cand au ajuns cu autoturismul pe strada Constantin Millo partea carosabila era blocata de o betoniera, asezata acolo de militarii din dispozitivul de aparare instalat in zona.
Horia Caciulescu a incercat o manevra de ocolire a betonierei. Doi militari, fruntasul Ionel Silea si soldatul Petre Ghita, au deschis focul. Pe durata anchetei soldatii au afirmat ca inainte de a trage cu armele automate l-au somat regulamentar pe conducatorul autovehiculului, dar este foarte probabil ca din cauza vacarmului din jur somatiile sa nu fi fost auzite.
Incidentul a avut drept urmari moartea cunoscutului actor Horia Caciulescu si vatamarea corporala a celor doua surori Vica si Milica Gavriliuc.
Nascut in anul 1922, actorul Horia Caciulescu a fost un indragit actor al Teatrului de Revista “Constantin Tanase”. A facut ani lungi de detentie ca detinut politic la Canalul Dunare-Marea Neagra. A fost inmormantat la Cimitirul Eroilor din Bucuresti. Desi decesul prin impuscare a survenit pe data de 24 decembrie '89, in certificatul de deces este mentionata ca data a decesului ziua de 27 decembrie '89.
Luat la intrebari
pentru doua reviste
Sandu Radulian, 27 de ani, ospatar, in ziua de 25 decembrie '89 se deplasa spre locuinta parintilor, aflata langa Opera. “Pe la ora 17 veneam dinspre zona hotelului "Negoiu", unde ma intalnisem cu un coleg de serviciu. Am luat-o prin Pasajul Victoriei cu gandul sa ajung la Calea Victoriei pentru a merge pe jos spre locuinta parintilor. Abia intrat in pasaj, am fost oprit de un filtru format din civili. Nu stiu daca erau si militari in acest filtru, dar unii dintre cei care m-au somat sa ma opresc aveau tunica militara maro, fara insemne militare. Mi-au controlat sacosa si au gasit doua reviste "Pentru patrie", revista care era tiparita la acea vreme de Ministerul de Interne. Eu citeam acea revista pentru ca erau unele articole interesante despre diverse cazuri de criminalistica. Zarind revistele, cei din filtru mi-au zis ca sunt securist sau terorist daca umblu cu asa ceva la mine. A urmat un schimb dur de replici, le-am spus ca sunt ospatar, ca de-a lungul anilor am avut grave probleme cu militia, fiind chiar retinut cu ani in urma pentru o lipsa in gestiune. Nu am reusit sa ma inteleg cu ei. Acestia au chemat niste militari de la hotelul "Union". A trebuit sa dau iarasi explicatii. Apoi am fost dus in pasaj, unde era un alt grup de 3 persoane retinute tot pentru verificari de genul acesta. Mai erau acolo o femeie si doi barbati din provincie. Despre acestia mi s-a spus ca au fost gasiti undeva langa Arhitectura, unde sparsesera geamul unui magazin. Am dat buletinul, un militar si-a notat datele mele pe un carnetel, care cred ca era o agenda de telefon. Mi-au confiscat revistele, dupa care m-au insotit spre metroul de la Universitate si mi-au dat drumul fara a-si cere scuze”.
O tanara a fost impuscata in casa
Ziua de 23 decembrie '89, ora 10. Militarii amplasati in dispozitivul de aparare din curtea Palatului Telefoanelor au deschis focul cu arme automate spre imobilul din str. Otetelesanu nr. 5. Acestia au sustinut ca au ripostat cu focuri de arma deoarece din acea cladire o persoana neidentificata ar fi tras doua gloante. Urmare a tirului executat sistematic, repetat de catre soldati, a fost impuscata in apartamentul nr. 10, la etajul 5 al blocului, tanara Ilinca-Ruxandra Grigorescu. Cercetarile efectuate la fata locului de catre procurori au stabilit, avand in vedere urmele lasate de proiectile in apartament si traiectoriile descrise de acestea, ca indubitabil tragerile care au provocat moartea tinerei au fost efectuate din curtea interioara a Palatului Telefoanelor.
In cadrul Laboratorului de expertize Bucuresti expertiza criminalista a mai stabilit ca tuburile ridicate pentru cercetare din curtea Palatului Telefoanelor provin de la cartuse de calibrul 7,62 mm tip scurt si au fost trase cu pusca-mitraliera modelul 1964, pistol-mitraliera model 1963 sau carabina semiautomata model 1952. De mentionat ca in curtea interioara a Palatului Telefoanelor dispozitivul de lupta a fost asigurat de militari in termen de la trupele de securitate, UM 0596 Bucuresti, sub comanda plutonierului Mihai Vintila. Nici pana in prezent nu au fost identificati militarii care au tras, iar in dosarul de urmarire penala a fost data rezolutia de neincepere a urmaririi penale inca de acum 10 ani, fara ca solutia sa le fie comunicata victimelor sau urmasilor acestora.
“Vecinii ma credeau terorist”
Retinut in seara de 21 decembrie '89, inchis apoi la Jilava si eliberat pe 22 decembrie, Paul Mitran se intorcea din zona CFR Progresul, unde fusesera “debarcati” din camioanele penitenciarului, spre casa pe jos: "Am scapat din nou de moarte, trecand pe Calea Ghencea cu foarte putin timp inaintea deschiderii focului intre armata si "teroristii" din Cimitirul Militar Ghencea. Era in jurul orei 20.30. Am ajuns acasa pe jos (Calea Rahovei nr. 325) si sa vezi dandana: m-au luat in primire cei care pazeau intrarea in scara! Acestia afirmau ca de la balconul meu s-au tras focuri de arma automata. Le-am aratat vanataile de pe spate si le-am spus ca vin de la inchisoare, de la Jilava, dar ei nu ma credeau. M-am deplasat cu ei la apartamentul meu de la etajul 6. Aici, suparat fiind, le-am spus clar: intru eu primul si va impusc pe toti sau intrati voi si ma impuscati pe mine. Pana la urma s-au lamurit cu greu ca nu eram "terorist".
A doua zi, pe 23 decembrie, am plecat la serviciu si am fost primit ca un erou (pe moment au vrut sa ma faca sef de sectie, dar am refuzat oferta). Apoi la nivelul de Garzi Patriotice s-a luat hotararea ca trebuie sa aparam Fabrica de paine Vitan. Ne-au dat uniforme de garzi si armament de lupta (munitie de razboi) si au fost programate schimburile. Paza fabricii pentru a nu fi atacata de "teroristi" a durat vreo doua-trei zile. In acest rastimp a fost un singur eveniment notabil, atunci cand un sofer de pe o masina de paine nu a vrut sa opreasca la bariera de la intrarea in fabrica. Era pe schimbul meu si aproape ca am bagat cartus pe teava, fiind gata sa trag daca ar fi fost nevoie. Era o stare tensionata, alimentata de zvonurile despre teroristi care se tot difuzau la radio si televiziune”.
Glont in cap pentru soldatul aflat in pozitia culcat
Ziua de 23 decembrie '89, ora 14,30. Subunitatea comandata de cpt. Ivan, de la UM 0396 Bucuresti, a primit ordin sa instaleze pe terasa hotelului "Union” (in apropierea Palatului Telefoanelor) un post de observare. Pentru punerea in aplicare a misiunii au fost desemnati caporalul Iulian Gherghiceanu si soldatul Florin Puiu Cristian. Insotiti de un civil, cei doi militari s-au instalat pe terasa hotelului. Aproximativ pe la ora 15, in timp ce sold. Florin Puiu Cristian se afla in observare, in pozitia culcat, la marginea terasei, a fost impuscat mortal drept in cap. Glontul ucigas a fost tras de la o fereastra a etajului VI de la Palatul Telefoanelor. Ulterior s-a stabilit de catre cei care au efectuat ancheta in acest caz ca locul de unde s-ar fi tras era biroul de contabilitate al institutiei. Incaperea fusese ocupata de militari de la Ministerul Apararii Nationale. De asemenea, procurorii militari au mai facut mentiunea ca atat militarii din Palatul Telefoanelor, cat si cei din hotelul "Union” nu au avut cunostinta de prezenta si, respectiv, misiunile de lupta ale fiecaruia dintre comandanti. Interesant este ca atat civilii din zona pietii CC-PCR, cat si militarii de la Palatul Telefoanelor semnalau ca din zona hotelului "Union” se trageau de catre "persoane neidentificate” focuri de arma. De asemenea, locatarii imobilelor din jur sunau fiecare la alt obiectiv unde actionau militari, reclamand focurile de arma. Neexistand comunicare intre subunitatile care actionau in zona, militarii au ajuns practic sa traga unii in altii, totul soldandu-se cu nenumarate victime.
