Misterul copiilor pierduti de Romania: "Nu stim care au fost adoptati"

de Andreea Pocotila , 11 ianuarie 2010
La Oficiul Roman de Adoptii poate fi gasit doar numarul copiilor dati spre adoptie, nu si domiciliile sau numele lor si ale noilor parinti

» Bucurestiul a pierdut urma a zeci de mii copii adoptati de straini intre 1990 si 1997.

» In baza de date a Oficiului Roman de Adoptii, care ar trebui sa inventarieze adoptiile internationale, poate fi gasit doar numarul copiilor dati spre adoptie in acea perioada, nu si domiciliile sau numele lor si ale noilor parinti.

» In primii ani de dupa Revolutie comertul cu copii din orfelinatele insalubre ale Romaniei devenise o afacere transfrontaliera.

Gemenele Goe si Mikaela Rradford au fost adoptate dintr-o maternitate din Pucioasa, in noiembrie 1990. Ele traiesc acum in Canada. In 1991, Jonathan Yourtee a fost abandonat intr-un spital din Constanta. Cateva luni mai tarziu, a fost adoptat de o familie din Statele Unite. Mathew Yourtee s-a nascut undeva in judetul Satu Mare si a fost parasit in maternitate. In 1995 a fost trecut granita de noua sa familie adoptiva. Despre ei si despre alte mii de copii, statul roman nu mai stie absolut nimic, desi traseul lor ar fi trebuit atent monitorizat de autoritati. Dar, din momentul in care au trecut granita, statul roman le-a pierdut urma. Astazi, acesti adolescenti mai figureaza doar ca simple cifre (fara nume, fara domiciliu, fara informatii despre parinti) intr-o baza de date incompleta care ar fi trebuit sa contabilizeze adoptiile internationale, efectuate in Romania intre 1990 si 1997.

Zoe, Mikaela, Jonathan si Mathew sunt doar patru cazuri, descoperite de Romania libera. Bucurestiul insa nu mai stie nimic despre cel putin 16.041 de astfel de copii abandonati de parintii biologici si adoptati de cetateni straini intre anii 1990 si 1997. Singura baza de date cu adoptiile internationale realizate in primii ani de dupa Revolutie contine doar numarul copiilor dati spre adoptie, defalcat pe ani si pe judete. Din baza de date lipseste insa orice tip de informatii personale, precum numele copilului si al parintilor adoptivi, varsta celui adoptat, domiciliul inainte si dupa adoptie. Mai mult, acesti copii nu au fost monitorizati dupa adoptie, statul roman pierzandu-le urma imediat dupa ce noii lor parinti i-au trecut granita. Pana si cifra de 16.041 este contestata atat de fosti directori ai autoritatilor centrale din domeniul adoptiilor, cat si de rapoarte internationale din acea perioada. Potrivit acestor surse, numarul copiilor adoptati inainte de 1997 ar fi mult mai mare.

ORA: "Trebuie sa va adresati judecatoriilor"
O cautare in singura baza de date oficiala a adoptiilor internationale finalizate intre 1990 si 1997 ar da rezultate de genul: numele copilului – necunoscut, numele parintilor biologici – necunoscut, numele parintilor adoptivi – necunoscut. Aceste informatii se gasesc, intr-o anumita masura, doar in arhivele instantelor judecatoresti din tara, care au aprobat adoptiile respective. "Daca vreti sa aflati date despre copii, trebuie sa stiti practic de unde erau acei copii, din ce localitate, pentru ca trebuie sa va adresati acelei judecatorii, din localitatea respectiva, sa caute in arhivele lor. Abia din 1997 au inceput sa fie trecuti in baza de date cu nume, cu date personale, cand s-au infiintat Directiile Judetene pentru Protectia Drepturilor Copilului. Noi, pana la data respectiva, nu stim, practic, ce copii au fost adoptati, ci doar cati au fost adoptati", spune Gabriela Petrescu, secretar general al Oficiului Roman pentru Adoptii.

"Mergeai la un avocat, semnai actele si scoteai copilul"
Adoptiile internationale din primii sapte ani de dupa Revolutie au stat sub semnul incercarilor statului roman de a legifera si reglementa sistemul de adoptii. Sub presiunea internationala, cauzata de  imaginile din orfelinatele insalubre care au facut inconjurul lumii, statul roman s-a trezit cu un cartof fierbinte in brate. S-a dovedit insa incapabil sa reformeze sistemul de adoptii si a emis o legislatie slaba, care nu proteja interesul copilului si dadea liber adoptiilor internationale realizate pe fuga, in doar cateva luni.
"Pana in 1997, cand s-au infiintat Directiile Judetene pentru Protectia Drepturilor Copiilor, era o debandada totala. Imediat dupa Revolutie s-a aflat ca la noi legislatia nu este pusa la punct, ca sunt ambiguitati. Toata lumea venea sa salveze copiii romani de nenorocirile de aici. Se duceau la un avocat, acesta facea actele, familia isi lua copilul acasa si cu asta, basta. Instanta ii dadea aprobare pentru un nou certificat de nastere si la revedere. Nu erau trecuti in vreo baza de date", explica Gabriela Petrescu sistemul haotic de atunci.
ORA, institutia pe care o conduce, a initiat o minima centralizare a datelor abia la sfarsitul anului 2007, cand a cerut instantelor judecatoresti din toate judetele numarul adoptiilor internationale si nationale pe care le-au finalizat pana in 1997. A rezultat astfel ca in primii sapte ani postdecembristi s-ar fi realizat la nivelul intregii tari 10.496 de adoptii nationale si 16.041 internationale.

Inca 4.841 de adoptii misterioase
Dar nici aceste date nu sunt intru totul conforme cu realitatea: "Nu sunt exacte pentru simplul motiv ca nu am primit raspuns de la toate institutiile care puteau sa ne dea detalii in legatura cu adoptiile din acea perioada. Mai sunt cateva judete, trei, mi se pare, de la care nu am primit inca raspuns", adauga oficialul ORA.
Veridicitatea acestei cifre este combatuta si din alte motive. Potrivit Theodorei Bertzi, fost secretar de stat al Oficiului Roman pentru Adoptii intre 2005 si 2007, informatiile din arhivele instantelor sunt incomplete.


"Ma mir cand imi spuneti ca ORA a numarat adoptiile. Nici n-are cum sa le numere. Pe vremea aceea, la autoritatea centrala nu se aducea nici un fel de act, nu exista o centralizare a datelor. Iar instantele judecatoresti nu au baze de date din 1990. Nu cred cifra de 16.000 din aceasta cauza, nu cred ca arhiva instantelor este completa. In plus, nu am incredere ca ei au luat la mana toate zecile si sutele de mii de hotarari judecatoresti, ca doar nu exista un registru separat", spune Bertzi.
In ceea ce priveste numarul adoptiilor internatioanale pe care fostul sef ORA il considera veridic, acesta este de 30.000 pentru anii 1990-2001. "A existat un studiu facut de IMAS prin 2002, care a relevat ca numarul de adoptii internationale, pana in 2001, a fost de aproximativ 30.000", sustine secretarul de stat.
Daca luam in considerare aceasta cifra si scadem cele 9.118 adoptii mentionate pe site-ul ORA pentru perioada 1998-2001, ajungem astfel la 20.882 de copii infiati de familii straine in primii sapte ani de dupa Revolutie, si nu 16.041. Rezulta, asadar, un numar suplimentar de 4.841 de adoptii care nu se regasesc in baza de date a Oficiului Roman pentru Adoptii.
 
"Ritmul a fost vioi"
Un alt fost oficial din sistemul de adoptii, Alexandra Zugravescu, director al Comitetului Roman pentru Adoptii pana in 1994, si-a exprimat neincrederea in cifra prezentata de ORA. "Eu cred ca au fost mai multi. Eu am iscalit Conventia de la Haga, eram chiar in centrul evenimentelor. 16.000 e o cifra mica." Zugravescu nu a putut avansa si numarul pe care il considera corect, pe motiv ca in anii ’90 nu exista o baza de date. Fostul oficial face insa precizari mai exacte cu privire la cat de prolifica era Romania pe piata adoptiilor intr-un articol co-semnat in cartea "Adoptii internationale: legi si perspective ale tarilor de origine", coordonata de sociologul israelian Eliezer David Jaffe si publicata in 1995.


"Din august 1990 pana in iulie 1991, a fost o libertate totala pentru romani sau straini sa adopte copii. In aceasta perioada, 10.000 de copii au fost adoptati la nivel international, fapt care i-a determinat pe expertii in domeniu sa afirme ca, in mai putin de un an, Romania devenise o zona fierbinte a adoptiilor internationale", mentioneaza articolul.
In aceeasi perioada, doua organizatii nonguvernamentale din Geneva – Defence for Children International si Service Social International - si-au trimis expertii in Romania pentru a analiza situatia adoptiilor internationale. Acestia au ajuns la o concluzie socanta: in primele trei luni ale lui 1991 s-au incheiat nu mai putin de 2000 de adoptii la nivel international. "Intr-adevar, ritmul de adoptii era mai vioi, ca sa zic asa. Din acest motiv spun ca 16.000 este mica. N-or fi fost 50.000, dar sigur nici 16.000", spune Zugravescu acum, 18 ani mai tarziu.

VINOVATI

» "La Intercontinental se vindeau copii"

De lipsa de informatii din sistemul de adoptii s-a lovit si profesorul universitar Ana Muntean, de la Universitatea de Vest din Timisoara, coordonatoare a unui proiect axat pe adoptia nationala. "Noi nu avem baze de date, ceea ce este anormal. Am luat informatii pentru studiul nostru de la Directiile Judetene, dar acestea nu au baze de date dinainte de 1997", spune Muntean. Potrivit acesteia, o parte din vina o poarta agentiile si asociatiile care intermediau adoptiile, dar cel mai vinovat este statul. "Evident ca este vina statului, pentru ca acele organizatii neguvernamentale trebuiau monitorizate, dar era o situatia haotica in acea perioada." Cercetatoarea sustine ca Romania trebuia sa respecte prevederile Conventiei de la Haga, care cerea ca fiecare tara sa pastreze informatiile despre fiecare caz de copil adoptat si sa-l monitorizeze. "Nu s-a facut asa ceva. Imi povestea un psiholog american ca pe holurile Hotelului Intercontinental se vindeau copii, pur si simplu. Deci ce baze de date sa avem?"

DREPTURI INCALCATE

» Expert international in protectia copilului: "Ma intristeaza lipsa acestor date"

La inceputul anilor ’90, autoritatile competente din Romania erau depasite de valul de aplicatii din partea cetatenilor straini dornici sa adopte un copil roman.
"Sistemul de atunci era total nepregatit pentru aceasta provocare. Este de inteles ca unele dosare sa fie incomplete. Comitetul Roman pentru Adoptii a fost infiintat la inceputul anului 1991, din cate imi amintesc. Dupa primul moratoriu, din 1992, ma asteptam ca noul sistem sa fie mai bine pregatit pentru a inregistra toate informatiile necesare privind copiii adoptati in strainatate, deci ma surprinde si ma intristeaza lipsa acestor date pana in anul 1997", explica expertul international in protectia copilului, Nigel Cantwell, directorul organizatiei internationale Defence for Children International.
Potrivit acestuia, lipsa unor date elementare despre acesti copii reflecta lacunele sistemului de adoptii din Romania anilor ’90.
"Este un motiv legitim de ingrijorare cu privire la modul in care s-au realizat unele dintre aceste adoptii. In plus, acesti copii nu pot accesa informatii privind originea lor, ceea ce este o incalcare a drepturilor lor, potrivit articolului 30 al Conventiei de la Haga", spune Cantwell.

Comentarii

  • Cristina

    06 noiembrie 2017 18:46

    Va las numarul meu de telefon in caz ca cineva ar stie ceva sau citeste vrun medic din care a fost atunci si miar putea dea ceva de date nu mai pot mama e cu depresie e ceva care nu va putea imginati 691491842 este nr din spania inainte se pune prefijo spaniei ma multumesc

    raspunde comentariului
  • Cristina

    06 noiembrie 2017 18:43

    Am 2 frati gemeni fata si baiat au nascut in craiova pe 7 ianuarie 1993 la spitalul nr2 din craiova iau furat lu mama leau zis ca au murit dar nu au vrut sai arate morti noi stim ca sunt vii in acela tim nu avea posiblitati ea a facut ce a putut mai mult nu a putut si as dori sai gasesc pentru ca ,mama mea este pe fiecare an ce teece mai rau ai mereu se gandeste ce sa intamplat cu ei yo sunt prima fata si dupa mine urmau ei este dorinta mea cea mai mare sa ii gasesc pe unde aa putea incepe yo stau in Spania dar daca este precis sa ma intorc in tara ma intorc numai sai gasesc multumec mult

    raspunde comentariului
  • Mihaela pricop

    05 noiembrie 2017 13:13

    Am avut un fiu an 1995 27 aprilie si lam dat pentru adoptie nu am stiut ca lau infiat straini. As vrea sa stiu cum sa fac sa aflu de el

    raspunde comentariului
  • Angelica

    31 august 2017 0:32

    Am fost contactata prin mesaj de cater o tanara din Italia,credeam can sunt mama ei ,prenume meu este acelasi cu a mamei naturale.a fost abandonata in spital,la nastere si adoptata in Italia.vreau sa o ajut sa-si gaseasca mama.comunicam in limbs engleza.eu locuiesc in USA si nu Stiu pe cine sa contactez,ce autoritati .va multumesc

    raspunde comentariului
  • Padurean Elvis dorin

    23 noiembrie 2016 22:29

    Manumesc padurean Elvis dorin si eu am o sora padurean mariana vergina nascuta la data de 25 8 1994 afost la leagan la suceava si numai stie nimeni de ea poate stie cneva sunatima daca stiti ceva 0743925074

    raspunde comentariului
  • Azota Popescu

    18 ianuarie 2016 18:11

    Grea motenire ne-a lăsat comunismul, peste 120.000 de copii abandonai. Dacă vrei adevărul, privii cele două reportajele realizate de Antena 3 - '' În premieră cu Carmen Avram'' - ,,Pierdui în sistem'' i ''Pradă sistemului''.România a semnat Convenia Naiunilor Unite cu privire la drepturile copilului încheiată la New York la data de 20 noiembrie 1989 alături de alte peste 190 de state. Convenia prevede că "Orice copil separat definitiv de părini are dreptul la o familie de plasament sau adoptie. Dacă în ara de origine nu se poate identifica o familie de adopie internă, copilul are dreptul internaional la o familie de adopie internaională. '' Convenia a fost ratificată de Parlamentul României prin Legea nr. 181990, aa că adopiile internaionale au fost intermediate de Comitetul Român pentru Adopie ÎMPREUNĂ cu Comisia Judeeană pentru ocrotirea minorilor, dosaru fiind susinut în Tribunal de avocatul ales de familia adoptivă. Tribunalul judetean a judecat i a încuviinat adopia. Pe baza sentinei, avocatul a obinut noul Certificat de Nastere al copilului de la Primărie, după care, pe baza Sentinei i a Certificatului de Natere, avocatul a obinut Paaportul copilului de la Poliia judeeană. Cu actele copilului adoptat, traduse i legalizate, avocatul i părinii adoptivi au obinut viza de intrare în statul de adopie. Ar trebui să ne bucurăm că 10 sau 20 de mii de copii au avut ansa la o familie de adopie internaională în timp ce alti zeci de mii de copii abandonai au cunoscut iadul de pe lume. Unii au murit în bătaie, alii de inaniie, alii sunt astăzi internai în spitale de psihiatrie în timp ce se caută statistice despre cei plecai. Nu îneleg, de ce continuăm să vorbim despre copii vândui, când Statul român i-a respectat obligaiile asumate prin semnarea Conveniei ONU cu privire la drepturile copilului. Patru instituii cu competene în domeniu i-au făcut datoria , repet, Comitetul Român pentru Adopii, Comisia Judeeană pentru ocrotirea minorilor, Tribunalul Judeean, Primăria i Poliia Judeeană la care adăugăm Ambasada statului respectiv la Bucureti care a dat viza, Poliia de frontieră care verifica actele copilului la ieirea din ară, Poliia de frontieră din statul de adopie care da permisul de intrare în statul adoptiv, apoi Primăria, Politia, Biserica, Gradinia, Scoala de la noul domiciliu al copiilor adoptai. Sunt multe alte lucruri de spus despre copiii adoptai internaional. Cine vrea să cunoască adevărul să se uite pe Facebook. Sute de tineri adoptai din România imediat după revoluie i după semnarea Conveniei de la Haga vin în ară să-i cunoască rădăcinile. Sunt destine împlinite !

    raspunde comentariului

Ultima ora

anunturi mica publicitate
Aboneaza-te la newsletter

Aboneaza-te pentru a primi cele mai importante titluri pe e-mail.

Copyright © 2014. Toate drepturile rezervate RomaniaLibera.ro

Dezvoltat de Bluebay Design