Stupefianta este incercarea Procuraturii de a spala Securitatea si SRI. Rezolutia Procuraturii recunoaste ca din cauza derularii (rapide) a evenimentelor din 22 decembrie 1989 ofiterii Directiei l, speriati, “au primit ordin la distrugerea materialelor ce le aveau asupra lor”. Ar fi fost “panicati”, mititeii! Chiar Rezolutia recunoaste ca printre documentele descoperite de noi si donate Procuraturii se gaseau transcrieri de convorbiri telefonice, note informative de la surse cu nume conspirative, declaratii smulse la Securitate, scrisori interceptate. Distrugeau “prin traditie” si in 1990. Au incercat sa se descotoroseasca si de listele cu informatori.
Cand vine vorba de documentele ce proveneau de la PNL si PNTCD, procurorul ia de buna povestea securistilor ca le-au gasit si le-au dus la sediu sa le “protejeze”. Daca le-au “gasit”, de ce nu le-au inapoiat proprietarilor?
Acuzatia noastra de politie politica nu era gratuita. Chiar si SRI-stii Ilie Gh., Marin Gheorghe, Eugen Apostol (pe care-i regasim si pe celebrul Tabel cu situatia colectarii deseurilor de hartie de catre cadrele UM 0610) declara cum au ajuns la ei materiale provenind de la partidele politice. Cica aduse de mineri.
Alt rationament “logic” al Procuraturii anului 1992: documentele nu mai constituiau inscrisuri (nici macar cele cu sigla SRI si inscrisurile datate 18 mai 1990).
Ce logica mai inghite procurorul de la securisti: “Au comis fapte pentru a salva de la un pericol iminent viata si integritatea corporala a unor persoane, la care actele distruse faceau referire, respectiv informatori sau colaboratori ai Securitatii” (profund antipatizati de revolutionari). Mai sa-i saruti, cat de preocupati erau ei de integritatea celor pe care-i haituiau!
Fie primita apararea securistilor, d-le procuror!
Cat priveste dosarele de urmarire informativa, procurorul a “primit” si apararea ca s-au temut pentru vietile lor. Atunci cand haituiau, schingiuiau si omorau, nu se temeau, erau zmei!
Ce este mai grav: procurorul invoca starea de necesitate si constrangere morala.
Ce mai, una peste alta, tot ce-am reprodus noi din “arhiva” Berevoiesti prin doctrina Aron nu se asimileaza inscrisurilor de o valoare deosebita, constitutiva, juridica, stiintifica, istorica, arhivistica. Atunci de ce au incercat prin toate mijloacele sa arda si sa ingroape inscrisurile? Simplu: fusesera degradate la rangul de “deseuri”.
Au mintit pe linie, cu nerusinare ca cea mai mare parte au fost “maruntite si distruse inainte de 29.06.1990”. N-am gasit nici o urma ca ar fi fost maruntite.
Procurorul mai arunca, in treacat, ca doar dupa ordinul directorului SRI din 26.03.1990 caracterul secret s-a conferit documentelor elaborate de SRI. Dar au stat cu fundul peste un munte de dosare timp de 15 ani si s-au opus cu indaratnicie sa le predea!
Rechizitoriul recunoaste ca Procuratura a investigat cazul pentru stabilirea vinovatilor de distrugerea unor documente compromitatoare pentru vechiul regim, recunoaste ca s-a incercat mai intai distrugerea prin incendiere a dosarelor, recunoaste ca ofiterii au consumat bauturi alcoolice si au distrus si dosare de urmarire informativa.
Rechizitoriul transcrie practic concluziile unui raport SRI, nu ca au distrus arhive, ci imputa faptul ca… “n-au ales modalitatile cele mai eficiente, care sa asigure secretul operatiunii”.
Comisia parlamentara Berevoiesti a avut insa alt punct de vedere fata de NUP-ul Procuraturii. Prin decesul sefului comisiei, deputatul Nicolae Enescu, cercetarile au fost sistate.
DIRECTIA PROCURATURILOR MILITARE
Nr. 30/P/1991
REZOLUTIE
11 martie 1992
Procuror militar maior de justitie Mircea Aron din Directia Procuraturilor Militare
Examinand dosarul nr. 30/P/1991 al DPM;
CONSTAT:
La data de 20 mai 1991, in cotidianul “Romania libera” apare o informatie (f. 8, vol. 1) potrivit careia, intr-o zona montana, greu accesibila, fosti lucratori ai Securitatii au ingropat un camion de cateva tone cu documente, cerandu-se investigarea cazului, pentru stabilirea vinovatilor de distrugerea unor documente compromitatoare pentru vechiul regim.
La aceeasi data, DPM a efectuat cercetarea la fata locului, constatandu-se ca intr-o zona impadurita din apropierea comunei Berevoiesti, jud. Arges, intr-o ravena situata pe malul unui parau, sunt depozitate resturi ale unor documente, afectate de factorii mediului ambiant si de un proces de combustie (f. 1-2, vol. 1)… (In continuare sunt, practic, reproduse procesele-verbale ale procurorului Levanovici, pe care le-am publicat in editiile trecute; tot un fel de tratat despre rocile gropii Berevoiesti – n.r.)
… S-a incercat distrugerea prin incendiere a materialelor, in curtea unui gospodar – martorul Scarlat Ion (f. 91, vol. 2), ruda cu Bordeianu Nicolae. Intrucat spatiul nu le-a permis arderea rapida a materialelor si aceasta activitate a trezit suspiciunea unor cetateni din veci-natate, ofiterii au procedat la depozitarea acestora pe fundul unei ravene, din apropierea comunei, si la acoperirea cu pamant a acestora.
Nu este lipsit de relevanta ca, in cursul acestei activitati, ofiterii au consumat bauturi alcoolice.
La 1 iulie 1990, dupa 2 zile de la eveniment, cetateni ai comunei au descoperit materialele in ravena, le-au selectat, mai ales pe cele intregi, le-au lecturat, iar pe cele care le-au trezit curiozitatea le-au dus acasa. Acesti cetateni au realizat ca este vorba despre documente ale fostei Securitati, astfel ca actiunea celor 5 ofiteri SRI a devenit publica.
Din actele de cercetare rezulta ca, inca la 2 iulie 1990 (f. 6, vol. 2), conducerea Diviziunii B a fost informata cu privire la descoperirea de catre cetateni a locului unde au fost depozitate materialele ce fac obiectul cauzei.
Din nou a fost trimis la fata locului lt.-col. Bordeianu Nicolae, impreuna cu cpt. Ipcar Ioan. In declaratiile lor, sus-numitii arata ca au luat masuri pentru acoperirea completa a gropii unde erau depozitate materialele si au recuperat parte din cele ajunse in mana unor locuitori ai comunei, distrugandu-le prin ardere. Actele de cercetare mai releva ca situatia materialelor duse la Berevoiesti, inclusiv faptul ca locul ingroparii acestora a fost descoperit, n-a fost raportat de seful Diviziunii B conducerii ierarhice sau altor compartimente din SRI.
Martorii Iancu Vasile – seful Diviziunii de protectie si aparare din SRI (f. 153, vol. 2), Juganaru Antonia – loctiitorul acestuia (f. 133, vol. 2) si Ilie Gheorghe din acelasi sector (f. 115, vol. 2) declara ca au aflat despre publicarea in presa a unor documente ce puteau proveni de la fostul DSS, Directia I, in luna decembrie 1990, motiv pentru care au intocmit un raport, pe care l-au prezentat adjunctului SRI, hotarandu-se constituirea unei comisii de cercetare a scurgerilor de informatii.
S-a declansat la SRI, astfel, o actiune de cercetare in vederea stabilirii modului in care documentele fostului DSS au ajuns la Berevoiesti, concluziile fiind sintetizate intr-un raport depus la dosarul cauzei (f. 15-19, vol. 1). Comisia de cercetare constituita in baza ordinului conducerii SRI concluzioneaza ca materialele gasite la Berevoiesti au apartinut in majoritate fostei Directii I din DSS si ca, dupa incercarea nereusita de a duce materialele respective la topit, la doua intreprinderi din Scaeni si Bucuresti, au fost transportate, la 29.06.1990, pentru a fi arse in zona Berevoiesti, de catre echipa compusa din lt.-col. Bordeianu Nicolae, mr. Ionascu Cornel, cpt. Gheorghe Florea, cpt. Ipcar Ioan, lt.-maj. Dobre Haret si plt.-maj. Cristea Gheorghe.
Concluziile raportului imputa fostei conduceri a Diviziunii B si ofiterilor care au primit misiunea de a distruge materialele faptul ca nu au ales modalitatile cele mai eficiente care sa asigure secretul operatiunii si nu s-au informat corect asupra continutului concret al materialelor…
… Cum evenimentele din 22.12.1989 au avut o derulare rapida, ofiterii din directie au primit ordin si s-a procedat (f. 172-192) la distrugerea materialelor pe care le aveau asupra lor, mai ales cele care priveau reteaua informativa. Ofiterii motiveaza acest act prin panica ce se crease datorita patrunderii in curtea unitatii a revolutionarilor si pericolului ca informatorii si colaboratorii din reteaua Securitatii, odata descoperiti, sa fie victimele unor razbunari care sa le puna viata in primejdie, avand in vedere antipatia pe care acestia o provocau populatiei.
S-a mai motivat ca prin traditie (f. 179, vol. 2), in situatii compatibile cu cea din 22.12.1989, serviciile secrete de informatii au procedat la distrugerea materialelor de informatii. Amploarea distrugerilor de acte din ziua de 22.12.1989 poate fi dedusa din rapoartele ofiterilor, aflate in vol. 4 al dosarului. Se evidentiaza faptul ca ofiterii cunosc categoria materialelor distruse sau introduse in sacii de deseuri intregi, indicandu-le chiar si numerele sub care erau inregistrate. Totodata, din examinarea tabelelor centralizatoare de la f. 25-32 si 62-103, vol. 3 rezulta ca se cunosc numele conspirative ale informatorilor, colaboratorilor, gazdelor care au avut legatura cu Securitatea, refacerea tabloului acestor acte fiind deci posibila.
Materialele distruse partial, total sau introduse intregi in saci in ziua de 22.12.1989, de catre lucratorii fostei Directii I a Securitatii, au fost depozitate in magazie, alaturi de maculatura deja existenta, unde au ramas pana la 29.06.1990.
In concluzie, in primul rand, in ravena de la Berevoiesti au fost duse in incercarea de a distruge, in totalitate, materialele maruntite sau intregi ce au apartinut fostei Directii I din DSS. Aceasta concluzie se impune din analiza probelor administrate in cauza, inclusiv din examinarea rapoartelor de expertiza criminalistice. Materialele se refera la transcrieri de convorbiri telefonice interceptate, note informative de la surse cu nume conspirative; rapoarte si informari privitoare la anumite domenii de activitate (mai ales culturale) si persoane; declaratii date organelor de Securitate; scrisori interceptate; jurnale, caiete personale confiscate, note, relatari din publicatii occidentale; conspecte de invatamant profesional si politic; materiale privind pregatirea si tehnica militara, borderouri de posta, statistici, fise cu date personale si alte asemenea documente sintetizate in cele 2 expertize criminalistice.
Separat de asemenea materiale, s-au gasit la reconstituirea si expertizarea actelor recuperate din ravena trei fragmente de file arse, suprapuse, care au facut parte dintr-un singur inscris dactilografiat, in mai multe exemplare, cu antetul PNTCD (neinregistrat si nedatat), din continutul caruia rezulta ca este vorba de o expunere de obiective cu caracter programatic, manifeste electorale, fragmente cu simbolul “ochiul”, materiale propagandistice PNTCD, multiplicate, intitulate “Femei din Romania” si “Intelectuali din Romania”, fragmente de chitante pentru pungi din plastic PNL (formulare dactilografiate multiplicate si completate cu cerneala). Totodata, s-au mai gasit inscrisuri provenind de la SRI, respectiv 5 plicuri cu adrese si 4 inscrisuri fragmentare datate 18 mai 1990, continand nume de ofiteri, ora si mentiunea “nimic de semnalat”.
In ce priveste materialele provenind de la partidele politice gasite in ravena, din declaratiile martorilor Ilie Gh. (f. 18, vol. 2), Marin Gheorghe (f. 130, vol. 2) si Apostol Eugen (f. 123, vol. 2) rezulta ca acestea provin de 2 surse. Pe de o parte, unele au fost inaintate cu adresa la Diviziunea B, dupa evenimentele din 13-15 iunie 1990, de catre o unitate a MApN, asa cum rezulta si din adresa de la f. 45 vol. 3, care precizeaza ca acele materiale se refera la propaganda electorala si, neavand valoare operativa, au fost distruse prin ardere, conform procesului-verbal nr. 0062013/1991 (f. 47 vol. 3).
Pe de alta parte, martorii amintiti mai precizeaza ca materialele provenind de la partide, constand in chitante, afise electorale, au fost aduse dupa 13 iunie 1990, la Divi-ziunea B, de catre col. Radulescu Iordan, care in acea perioada era seful sectorului analiza-sinteza. Acesta din urma confirma ca a primit materialele de la Tudor Stefan si Dinescu C-tin (f. 213), pe care le-a predat col. Marin Gh., iar acesta mai departe col. Paun Florea.
Paun Florea confirma imprejurarea ca a primit de la col. Spataru si col. Marin Gh. o cutie de ambalaj in care se aflau materiale de propaganda ale unor partide politice, afise electorale, proiecte de articole pentru presa, despre care martorul afirma ca au putut fi aduse in unitate de mineri, altele trimise de o unitate a MApN sau introduse in unitate de Radulescu Iordan.
Totodata, Paun Florea declara ca, neprezentand importanta operativa, le-a ars (f. 126-129 vol. 2).
Martorul nu exclude posibilitatea ca parte din ele sa fi ajuns in sacii cu deseuri ce au fost transportati la Berevoiesti.
Imprejurarea ca de la Berevoiesti au fost recuperate fragmente de acte de genul celor mentionate confirma ipoteza martorului.
Referitor la materialele ce provin de la SRI, recuperate din ravena de ziaristi, respectiv 5 plicuri cu sigla SRI si cele 4 inscrisuri datate 18 mai 1990, actele de cercetare au relevat ca dupa evenimentele din dec. 1989 pana la 29.06.1990 s-au mai strans la Diviziunea B saci cu deseuri de hartie (f. 194 verso).
Declaratia subofiterului Gheorghica Gh. releva ca in sacii cu deseuri ce urmau a fi dusi la topit printre altele se introduceau si plicuri de corespondenta de la secretariat.
Aceasta declaratie se coroboreaza cu declaratia subofiterului Tanasescu Ciprian (f. 147 vol. 2) care, lucrand in cadrul secretariatului, raspundea de corespondenta, inclusiv de plicurile in care era ambalata, plicuri ce in mod firesc erau depuse in sacii cu maculatura. Cum plicuri de genul celor gasite la Berevoiesti au fost lansate in fabricatie inainte de 29.06.1990, asa cum atesta copiile xeroxate ale comenzilor de la f. 122, 125 vol. 3, si cum, potrivit pct. 1 de la capitolul Concluzii al raportului de expertiza din 21.10.1991, se conchide ca “documentele recuperate de la Berevoiesti de catre o echipa a ziarului Romania libera, aflate in 2 saci de hartie sigilati, provin din acelasi loc de depozitare”, explicatia logica privind modul in care acestea au ajuns in ravena este aceea ca au fost ingropate la Berevoiesti odata cu restul materialelor.
Aceasta fiind situatia de fapt stabilita in cursul cercetarilor, se impun evaluarea juridica a faptelor, incadrarea in drept si stabilirea raspunderilor. Asa cum rezulta din actele de urmarire penala, in cauza s-au distrus materiale apartinand fostului DSS, partidelor politice si SRI.
Avand in vedere modul in care operatiunea a fost efectuata, materiale intregi sau resturi ale acestora au ajuns in posesia unor cetateni, la presa si, prin intermediul acesteia, au devenit notorii.
Examinand modul cum sunt formulate infractiunile de la art. 242 din Codul penal – sustragerea sau distrugerea de inscrisuri si art. 252 din Codul penal – neglijenta in pastrarea secretului de stat, faptele avute in vedere trebuie examinate in principiu in raport de aceste infractiuni.
I. Referitor la chestiunea daca sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii prev. de art. 242 CP, se impun urmatoarele consideratii: cea mai mare parte din materialele duse la Berevoiesti – circa 60 saci a cate 50-60 kg fiecare – a fost distrusa in cursul anului 1989, pana la 22.12.1989, dupa regulile obisnuite si depuse in magazia unitatii; ele ar fi urmat sa fie duse la topit.
Din moment ce acestea au fost clasate ca deseuri la 22.12.1989, ele nu mai constituiau documente sau inscrisuri in sensul art. 242 CP, in consecinta nu pot fi considerate obiectul material al infractiunii, distrugerea ca atare a acestor deseuri neintrunind elementele constitutive ale art. 242 CP.
Acelasi rationament este valabil pentru plicurile cu sigla SRI si fragmentele de inscrisuri datate 18 mai 1990, care nu reprezinta, in sine, documente in sensul art. 242 CP.
Referitor la distrugerea documentelor aflate asupra ofiterilor din fosta Directie I de catre acestia, in ziua de 22.12.1989, aceasta fapta trebuie examinata in raport de imprejurarile in care s-a consumat.
In ce priveste latura obiectiva a infractiunii prev. de art. 242 CP, aceasta este intrunita in cauza, fiind dovedit faptul ca s-au distrus documente aflate in pastrarea sau detinerea unor persoane dintr-o unitate militara.
Cat priveste latura subiectiva a infractiunii, autorii distrugerii s-au aparat ca au comis fapta pentru a salva de la un pericol iminent viata si integritatea corporala a unor persoane la care actele distruse faceau referire, respectiv informatori sau colaboratori ai Securitatii profund antipatizati de revolutionarii care amenintau cu patrunderea in unitate.
Fata de imprejurarea ca in teritoriu (Cugir, Harghita) au existat cazuri in care persoane civile au patruns in unitati ale MI si au ucis lucratori din aceste unitati, se impune concluzia ca apararea celor care au distrus acte ale Directiei I din DSS pe 22.12.1989 poate fi primita.
Este adevarat, din actele de cercetare rezulta ca ofiterii au distrus si alte categorii de acte, cum sunt dosare de urmarire informativa. In astfel de cazuri, ofiterii nu se pot apara ca au comis faptele pentru a apara viata sau integritatea unor alte persoane.
Desi n-au invocat faptul ca au procedat la distrugerea acestor categorii de acte din teama de a nu cadea ei insisi victime ale maniei revolutionarilor, atat de manifesta impotriva aparatului de represiune in acele momente, si aceasta concluzie se impune.
Asa fiind, se poate aprecia ca distrugerea actelor a fost savarsita de ofiterii din Directia I a fostului DSS in imprejurari ce intrunesc conditiile art. 45 al. 2 si 46 al. 2 din CP (stare de necesitate si constrangere morala), situatie ce reprezinta cauze care inlatura caracterul penal al faptei si impiedica punerea in miscare a actiunii penale impotriva faptuitorilor – art. 10 lit. e din CPP.
O ultima categorie de documente ce fac obiectul cercetarilor o reprezinta materialele ce provin de la partidele politice – PNL si PNTCD.
Din concluziile celei de-a doua expertize criminalistice rezulta ca aceste materiale reprezinta manifeste electorale, propagandistice si fragmente de chitante pentru pungi de plastic.
Cu privire la acestea, s-a stabilit, asa cum rezulta din continutul expunerii, ca au ajuns la Diviziunea B a SRI dupa 13-14 iunie 1990, cand in Bucuresti s-au consumat evenimente devenite ulterior notorii.
Notorii sunt si imprejurarile ca sediile partidelor la care se refera materialele au fost sparte si in interiorul lor au patruns persoane straine de aceste partide. Cert este ca ofiteri sau fosti ofiteri ai SRI, cum este Radulescu Iordan, au primit asemenea materiale, dupa cum o unitate MApN a expediat SRI asemenea materiale.
Toate declaratiile ofiterilor de la SRI – Diviziunea B – sunt unanime in aprecierea ca acestea au fost considerate nesemnificative pentru specificul activitatii lor si au fost distruse, parti din acestea ajungand in sacii cu materiale de la magazia de deseuri care au fost dusi spre distrugere completa la Berevoiesti pe 29.06.1990.
Din cercetari nu a rezultat ca aceste materiale au ajuns in posesia SRI, ca urmare a sustragerii acestora de catre ofiterii SRI. Firesc era ca aceste materiale sa fi fost restituite celor de la care emana, ceea ce nu s-a intamplat. Totodata insa, prin document sau inscris in sensul legii, doctrina si practica juridica asimileaza inscrisurile de o valoare deosebita sau constitutiva, juridica ori cele de valoare artistica, stiintifica, istorica sau arhivistica.
Or, materialele in cauza nu fac parte din aceasta categorie.
Ca atare, nici cu privire la aceste materiale nu s-a savarsit infractiunea prev. de art. 242 CP.
Cat priveste actiunea propriu-zisa de deplasare a tuturor materialelor care au facut obiectul cercetarilor si incercarea de a le ingropa la Berevoiesti, aceasta nu are relevanta penala in sensul art. 242 CP intrucat, asa cum s-a aratat, aceste materiale fusesera deja trecute in categoria deseurilor, cea mai mare parte, maruntite si distruse inainte de 29.06.1990.
Actiunea celor care au efectuat transportul si au incercat neutralizarea deseurilor capata relevanta juridica doar sub aspectul regulilor disciplinei militare, al manipularii unor astfel de deseuri, in asa manie-ra in care sa nu provoace suspiciuni asa cum s-a intamplat in cauza.
II. Daca sub aspectul infractiunii mai sus aratate faptele nu au relevanta juridica, s-ar putea pune in discutie existenta infractiunii de neglijenta in pastrarea secretului de stat prev. de art. 252 CP, dat fiindca prin ajungerea la cunostinta opiniei publice a unor categorii de acte din cele ingropate in ravena a fost deconspirat caracterul unor activitati desfasurate de fostul DSS.
Din adresa conducerii SRI, de la f. nr. 13 vol. 1 (verso pct. 5) rezulta ca, daca la data de 22.12.1989 materialele respective aveau un caracter de secret de stat si de serviciu, in momentul transportarii lor la Berevoiesti (29.06.1990) nu mai aveau acest caracter, deoarece inca de la 26.03.1990, printr-un ordin al directorului SRI, s-a conferit acest caracter doar documentelor elaborate de SRI.
Fata de acestea, in cauza nu este intrunita nici latura obiectiva a infractiunii prev. de art. 252 CP, urmand a se dispune neinceperea urmaririi penale.
De altfel, situatia documentelor fostului DSS a fost rezolvata definitiv prin lege, in mod transant, abia prin art. 45 din Legea nr. 14/24.02.1992.
Avand in vedere aceste considerente, in temeiul art. 228 al. 6 art. 10 lit. d si e din CPP,
Dispun:
1. Neinceperea urmaririi penale fata de Bordeianu Nicolae, Spataru Dumitru, Dobre Haret, Ionascu Vasile, Gheorghe Florea, Ipcar Ioan, Cristea Gheorghe, pentru infractiunile prev. de art. 242 CP si art. 252 CP.
2. Solutia se comunica la SRI si persoanelor cercetate.
