De două ori în istorie, Armata Română a cucerit oraşul Budapesta.
Primul asemenea moment s-a consemnat la data de 4 august 1919 – acum 96 de ani.
Intrarea Armatei Române în Ungaria s-a produs după ce la Budapesta se instaurase un guvern bolşevic (comunist), sub conducerea lui Béla Kun.
Acesta a preluat puterea la data de 21 martie 1919.
Una dintre deciziile guvernului comunist a fost să nu recunoască noile frontiere ale Ungariei, decise la finalul primului război mondial, şi în mod special – să conteste unirea Transilvaniei cu România, de la 1 decembrie 1918.
În anul 1919, trupele regimului de la Budapesta au realizat o serie de atacuri împotriva Cehoslovaciei (stat nou creat pe teritoriul fostului Imperiu Austro – Ungar), cât și împotriva trupelor române din Transilvania.
În noaptea de 19 spre 20 iulie 1919, armata ungară a reuşit să respingă trupele române până la Oradea.
Guvernul României a decis să riposteze. La data de 30 iulie 1919, trupele române au trecut Tisa, în dreptul satului Tiszabo.
La acest eveniment au asistat regele Ferdinand și regina Maria, aflați în Transilvania.
”Toți erau atât de plini de elan, se bucurau că trec Tisa ca să-i alunge pe bolșevici, ei doreau să ajungă la Budapesta”, nota, ulterior, regina Maria.
Ca efect al ofensivei româneşti pe teritoriul Ungariei, la data de 2 august 1919, Béla Kun a fugit în Austria și apoi în Rusia sovietică.
La data de 3 august, prima unitate românească, sub comanda generalului Gheorghe Rusescu, a intrat în Budapesta.
“Întreaga capitală în bătaia tunului”
Situaţia este prezentată ulterior în memoriile generalului Rusescu:
”Într-adevăr nu străbat decât vreun kilometru şi sunt întâmpinat de o delegaţie de trei a guvernului unguresc ce venea în goana automobilului, ca să mă roage a mă opri, având comunicări importante. La rândul meu i-am rugat să mă scuze, dar sunt în timpul de trap şi nu pot opri coloana; după care, am parcurs o distanţă de încă trei kilometri, şi când am apreciat că am întrega capitală în bătaia tunului, am oprit. Plouând torenţial, am intrat într-o locuinţă şi am angajat următoarele tratative:
Delegaţia îmi spune: – „Guvernul se află întrunit într-un consiliu şi mă roagă a mă retrage cu trupa.”
Am răspuns: – „Nu numai că nu mă retrag, dar imediat voi intra în oraş şi oprirea de înaintare nu o poate ordona decât Comandamentul Superior Român la care, le spun că trebuie să se adreseze; şi în faţa delegaţiei dau ordin celor două tunuri a pune în baterie asupra oraşului (5000-6000 m), după care adaug: – „Timp nu este de pierdut, orice tratative altele decât ce priveşte detaşamentul meu, care este fapt îndeplinit, nu le pot trata eu, şi dumnealor să se adreseze Comandamentului Armatei Române”.
Franţa a cerut României să ocupe Budapesta
Potrivit memoriului generalului Rusescu, un delegat francez numit Bachet, care i-a cerut o întrevedere în dimineaţa zilei de 4 august, l-a informat că dorinţa Franţei este ca Armata Română să ocupe cât mai repede întregul oraş Budapesta. Rusescu i-a răspuns că acest obiectiv este deja îndeplinit.
La data de 4 august 1919, au intrat în capitala Ungariei şi celelalte unităţi ale Armatei Române din Transilvania, conduse de generalul Gheorghe Mărdărescu (ulterior ministru de Război). Data de 4 august a rămas în istorie drept momentul cuceririi Budapestei de către Armata Română.
Printre ofiţerii cu funcţii de comandă care au participat la operaţiunea din Budapesta s-au numărat generalii Demetrescu, Holban şi Traian Moşoiu (care eliberase anterior Oradea), precum şi locotenent – colonelul Ion Antonescu – viitorul mareşal.
La data de 6 august 1919, Republica Sovietică Ungaria s-a prăbuşit.
Armata Română a părăsit Budapesta la data de 14 noiembrie 1919, capitala fiind preluată de armata Ungariei. La data de 16 noiembrie 1919, amiralul Miklós Horthy, fostul comandant al flotei Imperiului Austro-Ungar, a intrat în Budapesta, urmând a deveni conducătorul Ungariei.
La 25 februarie 1920, armata română s-a retras de pe întregul teritoriu al Ungariei.