Un nou scandal politic zguduie Italia după descoperirea că anturajul lui Umberto Bossi deturna banii partidului federalist şi xenofob Liga Nord pentru a-şi satisface capriciile şi stilul luxos de viaţă de lux. Liderii acestei formaţiuni politice sunt acuzaţi de malversaţiuni financiare care au ieşit la lumină în urma unor anchete care se află încă în curs la trei parchete din Italia – deturnarea a 18 milioane euro primite ca rambursări electorale din partea statului, investiţii oculte în Africa, reciclare de bani negri cu mafia calabreză, ‘Ndrangheta. Liga Nord este singurul partid care a ales opoziţia faţă de guvernul Monti, are 86 de parlamentari şi a obţinut un scor de 8,6% la ultimele alegeri.
Liderul său istoric, Umberto Bossi, soţia acestuia, Manuela Marrone, retrasă din învăţământ la doar 39 de ani, fiii lor şi colaboratorii apropiaţi din aşa-numitul „cerc magic” sunt suspectaţi că au băgat mâinile adânc în seifurile partidului în scopuri personale. Porsche şi alte maşini de lux, restaurări de apartamente, plata avocaţilor, hoteluri, restaurante, călătorii, cheltuieli medicale, înscrieri la universităţi, credite imobiliare, fără a mai vorbi despre investiţii suspecte – 6,9 milioane euro – în Tanzania şi Cipru, toate acestea apar în contabilitatea paralelă a Ligii Nord pe care parchetele din Milano, Napoli şi Reggio Calabria sunt pe cale să o descâlcească. Anchetele se concentrează pe stilul de viaţă al familiei şi intimilor „Senatur”-ului, cum este numit Umberto Bossi. În câţiva ani, apropiaţii lui au delapidat milioane de euro şi se poate presupune că militantul de bază al acestui partid este cuprins de ameţeală la descoperirea cheltuielilor faraonice efectuate de clanul Bossi. Scandalul a căpătat o amploare care a dus la demisia lui Bossi din funcţia de secretar general al Ligii Nord, dar el a fost numit preşedinte onorific al partidului.
Diamante pentru ‘Ndrangheta
La originea scandalului se află Francesco Belsito, fost body-guard la cluburi de noapte, devenit trezorierul Ligii Nord în 2004. De atunci, gestiunea partidului „cămăşilor verzi” a devenit de o opacitate totală, potrivit declaraţiilor carabinierilor. Sute de ascultări telefonice dezvăluie tranzacţii dubioase. Într-o astfel de interceptare din februarie, secretarul administrativ al Ligii, Nadia Degada, îl implora pe Belsito să pună ordine în contabilitatea paralelă. „Dacă cineva află, Bossi şi familia lui sunt terminaţi”. În decembrie trecut, Belsito a investit peste 6 milioane euro în două fonduri, unul în Tanzania, altul în Cipru, pentru a specula diamante. Totul în relaţie cu mafia calabreză, ‘Ndrangheta, având ca interlocutor privilegiat un individ afiliat clanului din Catania, Marcello Ferraina, condamnat la 18 luni de închisoare pentru bancrută frauduloasă şi totuşi menţinut numărul trei în 2005 pe listele Ligii pentru Parlamentul European. (Liga nu a obţinut nici un loc.) Belsito era în relaţii şi cu clanul mafiot Girardelli, atotputernic în nordul Italiei, cu întreprinderi dubioase în zona Veneţiei. Surse ale poliţiei estimează că tranzacţiile de 6,9 milioane de euro au fost operate fără motive de natură economică şi financiară şi suspectează că Liga devenise un canal de reciclare pentru ‘Ndrangheta, incredibil pentru un partid care făcuse din probitatea sa leitmotivul tuturor campaniilor. În spatele investiţiilor din Africa şi Cipru parchetele au suspectat o speculă cu diamante care a permis spălare de bani pentru mafie şi trezorierul se afla de ceva vreme în colimatorul anchetatorilor. Belsito este acuzat de deturnare de fonduri, escrocherie şi spălare de bani şi, deşi a demisionat imediat din postul de om de încredere al lui Umberto Bossi, ancheta riscă să afecteze serios imaginea acestui partid xenofob şi separatist în ajunul alegerilor municipale din 6 mai în numeroase oraşe italiene.
Deocamdată, ancheta se interesează de cele 18 milioane euro încasate de Ligă în 2010, dar trezorierul acţionează din 2004, când a devenit „portofelul” familiei Bossi, şi deci deturnările de fonduri în detrimentul partidului ar putea fi uriaşe.
În trecut, Liga Nord a mai fost suspectată de finanţări ilicite, dar Umberto Bossi a reuşit întotdeauna să minimalizeze afacerile, punând totul pe seama colaboratorilor infideli. De această dată, anchetele declanşate după denunţul unui militant care se întreba despre straniile investiţii ale lui Belsito în Africa au cu totul altă amploare. Nu numai pentru că ating familia „Senatur”-ului, dar şi pentru că intervin pe fondul frondei în sânul Ligii din ultimele luni. Şi, în ajunul alegerilor municipale parţiale, dezvăluirile ar putea penaliza principala forţă de opoziţie a cabinetului de tehnocraţi Monti şi ar întări neîncrederea italienilor faţă de partidele politice. „Corupţia a ajuns până la incoruptibili şi asta înseamnă că acest cancer este în stadiul final”, estima Corriere della Sera.
Un populist carismatic
Umberto Bossi era considerat un „Zorro al italienilor din Nord”, condamnaţi să plătească pentru Sudul parazit, „regele Padaniei”, stat fictiv, ale cărui frontiere nedefinite se opreau în Toscana, pentru că tot ce era la sud nu valora nimic. Lider al extremei-drepte italiene, Bossi protesta contra „Romei, marea hoaţă”. În Parlament, aghiotanţii săi agitau funii de spânzurat sub nasul deputaţilor suspectaţi de corupţie. Acum, după decenii de la crearea unei formaţiuni devenite de neocolit în viaţa politică italiană, a fost prins în păienjenişul afacerilor de corupţie şi silit să demisioneze. „Senatur” şi familia se află în colimatorul justiţiei, iar în anturajul său nimeni nu este în afara suspiciunilor. O lovitură pentru acest partid al militanţilor anticorupţie, al apărătorilor Nordului Italiei, dornic să se separe de regiunile din Sud din cauza relaţiilor lor cu mafioţii. Manuela Bossi, soţia, pensionară de la 39 de ani, pasionată de astrologie şi magie neagră, a primit de la Ligă 1,5 milioane euro pentru a-şi fonda o şcoală privată, Bosina, şi primea 200.000 euro subvenţii pe an. Şi 85.000 euro pentru a reface terasa domiciliului familial.
Renzo, 24 de ani, fiul mai mare din a doua căsătorie, era cel mai prodigios – 130.000 euro pentru cheltuieli de înscriere şi întreţinere într-o universitate privată londoneză, de unde nu a obţinut nici o diplomă, 250.000 euro pentru a întreţine o escortă de 11 gardieni înarmaţi, 50.000 euro pentru a cumpăra un Audi A6 pe care nu îl folosea. Fără a uita chirii, impozite, renovări, închirieri de maşini de lux, baruri de noapte, serate, amenzi. Totul era pus în contul partidului şi a primit sute de mii de euro pentru a cumpăra false diplome universitare.
Tatăl său îi era alături, dar nu se bucura de încrederea acestuia. În 2008, Umberto Bossi, întrebat de un ziarist dacă vede un „delfin” (un moştenitor) în Renzo, a răspuns: „Nu, mai curând un păstrăv”. Supranume care i-a rămas, „Păstrăvul”.
Alt personaj-cheie este senatoarea Rosy Mauro, 54 de ani, numită „Doamna neagră”, lidera unui fantomatic „sindicat al Padaniei”, SinPa, cu peste 7.000 de membri şi subvenţionat cu generozitate. Ea a oferit 130.000 euro amantului Pier Moscagimo, 37 de ani, fost poliţist şi cântăreţ rock, pentru pretinse studii în Elveţia.
Mitul Padaniei
Demisia lui Umberto Bossi de la conducerea Ligii Nord înseamnă întoarcerea unei pagini din istoria Italiei. El este cel care a fondat partidul în urmă cu 23 de ani. Intrat de tânăr în politică, activist în partidul comunist, el a descoperit la 38 de ani tezele autonomiei şi a fondat o mişcare pe care a transformat-o curând în partidul al cărui motto va fi „Nordul înainte de toate”. Dotat cu o intuiţie nativă şi o mare abilitate tactică, Bossi a fost primul pe scena italiană care a perceput nemulţumirile din Nordul ţării, compus din zeci de mii de mici industriaşi şi comercianţi exasperaţi de lentoarea adminis-traţiei, de presiunile fiscului şi de extrema centralizare a puterii. El a rezumat acest sentiment de revoltă într-un slogan care i-a adus celebritatea politică – „Roma cea hoaţă, Liga nu iartă”.
Pentru a concretiza această revoltă, Bossi a inventat un concept identitar, Padania, un spaţiu geografic imaginar ce înglobează toate frontierele limitrofe bazinului fluviului Po, din Piemont până la Veneţia şi dincolo, până în Alpi. Padania concepută de el reprezenta toate virtuţile – curaj, probitate, gustul muncii şi sensul responsabilităţii. S-a remarcat printr-un populism exagerat, insulte şi gesturi obscene şi a propagat mitul său în clasele populare, neîncrezătoare faţă de partidele tradiţionale. Virulenţa, sloganurile simpliste, dar percutante, rasismul său natural, atacurile virulente contra Bisericii şi contra puterilor constituite au sedus o clientelă electorală promptă să se revolte şi dispusă să se identifice cu acest lider carismatic. Pentru a-şi întări puterea personală, Bossi s-a înconjurat de un staf politic mediocru şi a adunat în jurul său o oligarhie devotată.
Bossi va intra în istoria Italiei ca liderul care a transformat Intalia impunând federalismul. I-au trebuit peste două decenii pentru a impune conceptul care ar trebui să transforme profund structurile centralizate moştenite de la puterea monarhică de Savoia. Bossi a fost un aliat fidel al lui Silvio Berlusconi, de care era legat, în pofida clivajelor politice, printr-o veche şi sinceră prietenie. De două ori a intrat în guvernele Berlusconi dar nu îl menaja deloc pe „Cavaliere”, pe care îl critica şi îl numea „Berluskaz” sau „mafiotul de la Arcore”. I-a fost totuşi un aliat credincios până în august trecut, când s-a distanţat.
Maroni, un „delfin”?
Scandalul este atât de mare încât Bossi a demisionat din funcţia de secretar general al Ligii, iar marele său concurent intern, Roberto Maroni, fost ministru de Interne, cere convocarea unui congres extraordinar pentru a face „curăţenie”. Şi are de lucru. După operaţiunea „Mâini curate” lansată în 1992, partidele politice italiene au primit de la stat 2,3 miliarde euro, dar au declarat la Fisc cheltuieli de 580 milioane euro. Până la congresul anunţat în toamnă, partidul va fi condus de un triumvirat desemnat, format din Roberto Maroni, Roberto Calderoli şi Manuela Dal Lago. Analistul Giovanni Sartori estimează că Maroni ar putea profita de această criză pentru a obţine postul de nou lider al partidului. Afacerea de corupţie cade foarte prost pentru Liga Nord, care militează pentru independenţa „Padaniei”, care grupează regiunile nordice ale Peninsulei, mai bogate decât cele din „Mezzogiorno” (sud) şi poate aduce avantaje premierului Mario Monti.
Venirea unui tehnocrat la putere în Italia, ţară cunoscută pentru importanţa partidelor sale politice – cum au fost altădată Partidul Comunist italian, Democraţia creştină sau Forza Italia – a fost percepută ca o minirevoluţie în Peninsulă. Numeroşi italieni par convinşi că un guvern de tehnocraţi poate lua decizii importante şi să reformeze ţara. „Scandalul ar putea întări sentimentul deja prezent în rândul electoratului că toate partidele sunt corupte, incitând mulţi dintre ei să considere că Italia poate trăi foarte bine fără ele”, arată Luca Comodo de la Ipsos, Italia.
Umberto Bossi, fondatorul Ligii Nord, fost aliat al lui Silvio Berlusconi, a demisionat de la conducerea operaţională a mişcării populiste în urma unui scandal de deturnare de fonduri în care este vizat.
