Îţi imaginezi cum ar fi să nu poţi tuşi, râde, strănuta sau face mişcări bruşte fără ca acestea să declanşeze automat o reacţie a vezicii urinare hipersensibile? Cu alte cuvinte, sindromul vezicii urinare hiperactive se referă la urinarea spontană, frecventă şi involuntară şi este o afecţiune întâlnită mai des chiar decât diabetul şi hipertensiunea arterială. Studiile arată că aproximativ 17% din populaţia adultă suferă de simptome care indică o vezică urinară hiperactivă. Mai mult, frecvenţa acesteia creşte proporţional cu vârsta şi este mai întâlnită la femei decât la bărbaţi (50 % faţă de doar 8% după vârsta de 50 – 60 de ani).
Netratată adecvat, vezica urinară hiperactivă poate duce la complicaţii de natură psihică: depresia asociată pierderii somnului, reducerea capacităţii de concentrare, pierderea sănătăţii fizice şi mentale deopotrivă. Care sunt cauzele apariţiei acestei afecţiuni? Funcţionarea defectuoasă a muşchilor vezicii urinare poate să apară ca urmare a constipaţiei repetate, reacţiilor adverse ale anumitor medicamente ca sedativele şi antidepresivele, leziunilor nervoase locale, afecţiunilor nervoase grave (boala Parkinson), prostatitelor, sarcinilor anevoioase etc.
„Primul pas este adresarea către medic”, recomandă specialistul în urologie dr. Gheorghe Nita de la Delta Hospital Bucureşti. „Vezica urinară hiperactivă sau OAB, cum se mai numeşte, este o afecţiune serioasă ce poate afecta sever calitatea vieţii pacienţilor. În general, aceasta se vindecă sub tratament, dar, în caz contrar, medicul vă poate ajuta să trăiţi cu sindromul OAB, mai ales în condiţiile aparaturii performante şi a metodelor de tratare alternativă existente. Nu trebuie să vă fie ruşine să împărtăşiţi problema dvs. medicului”.
Dacă testele confirmă diagnosticul, există mai multe modalităţi de tratament. Acţiunea imediată este necesitatea de a consuma lichide mai puţine şi de a reduce consumul de produse ce conţin nicotină şi cafeină, substanţe ce contribuie la iritarea vezicii. Este posibil să vi se solicite scăderea în greutate şi efectuarea diverselor exerciţii de contractare şi apoi relaxare a muşchilor pelvieni pentru a obişnui din nou sistemul urinar cu oprirea scurgerii urinei. „Exerciţiile Kegel sunt foarte eficiente şi, dublate de tehnici de biofeedback (controlul impulsului de a urina prin dispozitive electronice şi impulsuri electrice), pot să amelioreze simţitor starea pacientului”, a mai adăugat urologul dr. Gheorghe Nita.
Nu este nevoie să se ajungă la chirurgie dacă apelezi din timp, imediat ce ai sesizat disfuncţia, la medic. Dacă crezi că suferi de această afecţiune, specialiştii de la Delta Hospital te aşteaptă pentru consiliere şi un consult mai detaliat la sediul lor din Bucureşti.
