Acupunctura este o disciplină medicală constând în înțeparea cu ace speciale a anumitor puncte de pe corp, aflate pe trasee energetice numite meridiane, în scopul de a regla distribuția și circulația energiei prin aceste meridiane, precum și în organele energetice.
În principiu, orice boală care nu se află într-o fază chirurgicală și nu amenință viața poate fi tratată prin acupunctură: de la boli psihosomatice la tulburări ale dispoziției și până la patologia traumatică – explică pentru „România liberă“ doctorul Carmen Badea, specialist în acupunctură. Organizația Mondială a Sănătății a elaborat o listă de boli care beneficiază de tratamentul cu acupunctură: toate afecțiunile reumatice, inclusiv poliartrita reumatoidă și spondilita anchilozantă, infertilitatea și dezechilibrele hormonale, tulburările ginecologice și ale dinamicii sexuale, tulburările metabolice, în special obezitatea, alergiile, migrenele, rinitele cronice sau polisinuzitele, tulburările digestive sau ale tranzitului intestinal – diaree, constipație –, afecțiunile respiratorii cronice sau acute, terapia bolilor psihice – depresia în formă ușoară sau medie, anxietatea și atacul acut de panică, sindromul hipomaniacal, dependențele de orice fel – alcool, tutun, substanțe –, răul de mișcare sau sindroamele vertiginoase, nevralgiile cu orice localizare, inclusiv cele provocate de discopatii vertebrale, sechelele neurologice după accidente vasculare cerebrale, afecțiunile traumatice – entorse, luxații, contuzii sau hematoame.
Cum a apărut acupunctura?
Acupunctura pare să fi fost practicată încă din neolitic, aproape de sfârșitul Epocii de Piatră, folosind pietre ascuțite numite „Bian Shi“, asemănătoare unor sonde de piatră. Potrivit unor istorici, acupunctura ar fi început în jurul anului 600 î.Hr. Unele hieroglife și pictograme sugerează că, în acea epocă, s-ar fi practicat acupunctura și termopunctura. „Este posibil ca bronzul să fi fost primul metal folosit pentru producerea acelor de acupunctură, cuprul, aurul și argintul fiind folosite mai târziu“, susţine dr. Badea, adăugând că „pe corpul mumificat al lui Otzi, Omul Ghețurilor, care a trăit acum 5.000 de ani, s-au găsit 15 grupe de tatuaje, majoritatea fiind localizate în puncte de acupunctură care tratează probleme de spate sau abdominale, iar la necropsie s-a constatat că patologia respectivă existase“.
În Europa, primii practicieni au fost doi medici olandezi. Apoi, acupunctura a început să fie practicată de călugării iezuiți francezi, iar secolul XX a fost dominat de școala franceză de acupunctură. Există dovezi certe că geto-dacii aveau cunoștințe profunde de fiziologie energetică subtilă, care aveau să devină mai târziu specifice medicinii tradiționale chineze. Au fost descoperite morminte la Aiud, Simeria și în alte localități, care conțineau și statuete antropomorfe prezentând trasee energetice similare meridianelor și punctelor dispuse bilateral, simetric, cu o topografie identică hărților de acupunctură chineză.
Bazele științifice ale acupuncturii
Cercetarea științifică medicală a reușit evidențierea punctelor de acupunctură, fie prin metode electrice sau termografice, fie cu ajutorul unor substanțe chimice. Experimental s-au folosit izo-topi radioactivi: fosfor, thaliu.
La Galați, s-au făcut studii care au relevat traiectele meridianelor energetice, precum și legătura acestora cu organele corespondente. Din punct de vedere electric, punctele de acupunctură prezintă caracteristici electrice particulare. La nivelul acestora se constată o scădere importantă a rezistenței electrice cutanate, până la 10/1.
Sistemul energetic uman, cunoscut ca aparținând Chinei antice, recunoaște și localizează 657 puncte de mare sensibilitate, dintre care 365 sunt situate pe meridianele principale – câte zile conține anul calendaristic. Meridianele energetice sunt unite între ele prin conexiuni, iar prin ele circulă energia numită Qi. Aceasta urmează niște ritmuri diurne, sezoniere sau endogene, circulând într-un mod specific prin meridianele organismului sănătos.
Meridianele energetice sunt, în marea lor majoritate, pereche și sunt interconectate cu organele energetice de la care își primesc numele: plămân, intestin gros, rinichi, vezică urinară, ficat, vezică biliară, cord, intestin subțire, splină-pancreas, stomac. Fiecare din punctele aflate pe meridiane are funcții multiple și acționează fie local, fie la distanță.
Există 14 meridiane principale – 12 pereche și două nepereche, precum și din meridiane secundare. Dintre acestea, meridianele Lo, meridiane de comunicare, au rolul de a integra, de a configura ca pe un tot unitar sistemul meridianelor.
Punctele de acupunctură se împart în trei grupe: puncte localizate pe traiectul meridianelor, cu funcții fiziologice, diagnostice și terapeutice, puncte extraordinare, situate în afară meridianelor, cu acțiune specifică asupra unor simptome sau maladii. Ele au o sensibilitate specifică la palpare față de țesuturile din jur, permițând localizarea lor. Mai există puncte locale, care nu au o acțiune energetică specifică, sunt temporare, iar la stimularea lor se obține o acțiune locală.
Acupunctura cosmetică
Este o terapie nechirurgicală a semnelor de îmbătrânire a tenului. Se bazează pe principiile medicinii tradiționale chineze, care presupune înțeparea cu ace sterile foarte fine – 0,14-0,18 milimetri în diametru – a pie-lii feței, iar inserția superficială a acelor va stimula circulația sângelui, precum și producția de colagen. Acesta va umple ridurile în mod natural, va da fermitate tenului, iar fața va căpăta un aspect mai tânăr, mai luminos.
„M-am familiarizat cu acupunctura și am început să practic în urmă cu 17 ani. Odată cu înțelegerea modului în care se formulează diagnosticul și care sunt principiile terapiei în medicina tradițională chineză, mi-am îmbogățit modul de a percepe omul din fața mea. Datorită experienței ca acupunctor, am învățat că persoana și patologia sa constituie un întreg, o unitate dintre materie, energie și informație, iar acest lucru mi-a permis să diagnostichez stări sau boli, propunând pacientului tipul de terapie care să ajute cel mai mult în situația dată. Am tratat nevralgii, parestezii, nevrite, hipertensiune arterială, patologie gastrică sau intestinală, tulburări ale somnului, anxietate, depresie, afecțiuni urinare, lombalgii, cervicalgii, patologie musculo-scheletică, tulburări post-traumatice. De foarte multe ori, cu trata-mentul prin acupunctură am asociat unul sau mai multe produse din plante, pentru a obține rezultate sinergice“, explică dr. Carmen Badea.
Moxibustia
Este o altă ramură a medicinii tradiționale chineze care folosește căldura aplicată pe punctele de acupunctură. Sunt utilizate niște batoane numite mode, ce conțin plante uscate, cum sunt artemisia – pelin chinezesc – sau menta. Această plantă, când arde, emite o frecvență energetică asemănătoare cu cea emisă de celulele corpului uman. Batoanele sau conurile de modă pot fi aplicate fie direct pe piele, fie pe acul aflat în punctul care trebuie tratat. Căldura dinamizează și stimulează circulația energiei Qi pe meridiane, eliminând frigul pătruns în organism.
Electroacupunctura
Se bazează pe aplicarea unor curenți electrici de frecvențe și intensități diferite, prin intermediul unor electrozi poziționați în capătul acului. Electroacupunctura este eficientă în tratarea unor polineuropatii, sechele după accidente vasculare cerebrale, paralizii sau pareze musculare, nevralgii. O indicație specială a electroacupuncturii este inducerea analgeziei în vederea efectuării unor intervenții chirurgicale sau la naștere, acolo unde anestezia clasică este contraindicată. Se folosește în mod curent în multe clinici din China.
Auriculoterapia
Acest tip de terapie se bazează pe principiul hologramei, care consideră urechea ca având forma unui embrion uman, fiecare zonă a corpului fiind reprezentată corespunzător pe suprafața urechii. „Alegerea punctelor se face mai puțin după principiile energetice și mai mult după principiul hologramei. Toate organele interne sunt reprezentate pe suprafața urechii și, de asemenea, și câteva funcții (foame, funcții endocrine etc.). Se folosesc maximum 4-5 ace o dată, iar profunzimea înțepăturii nu depășește 1 milimetru“ – precizează dr. Carmen Badea.
M-am familiarizat cu acupunctura și am început să practic în urmă cu 17 ani. Odată cu înțelegerea modului în care se formulează diagnosticul și care sunt principiile terapiei în medicina tradițională chineză, mi-am îmbogățit modul de a percepe omul din fața mea. Datorită experienței ca acupunctor, am învățat că persoana și patologia sa constituie un întreg, o unitate dintre materie, energie și informație, iar acest lucru mi-a permis să diagnostichez stări sau boli, propunând pacientului tipul de terapie care să ajute cel mai mult în situația dată.“
Yin și Yang
Descifrarea noțiunilor energetice tradiționale este necesară din perspectiva unei concordanțe între simptomatologie, examenul lipsurilor radiale și a stării energetice a punctelor de acupunctură. Teoria Yin-Yang consideră universul ca pe un tot ce rezultă din unitatea contradictorie a celor două principii: Yin și Yang, acestea reprezentând elementele de maximă polarizare din Univers, respectiv materia și energia. Cele două elemente nu pot exista decât într-o inter-relație prin care se influențează biunivoc, întreținându-se și trans-for-mân-du-se reciproc.
Yang degajează energia, pe când Yin o captează și o acumulează, dar o poate și elibera. „Dacă ne referim la organismul uman, Yang este la exterior. El reprezintă elementele mai puțin stabile, mai influențabile, deci mai receptive, mai ușor modificabile, mai reactive. Pe de altă parte, toate manifestările ce duc la eliminări în exterior – căldură, mișcare, apă etc. –, care reprezintă ieșiri din structura funcțională a organismului, aparţin, de asemenea, lui Yang.
Yin este la interior, fiind stabilitatea structurată a organismului, într-o permanentă mișcare, dar cu viteze diferite de derulare a produselor intrinseci ale diferitelor structuri componente. Yang menține structura Yin, iar Yin permite manifestările lui Yang – atât ca suport material, cât și ca surse de energie. Yang este sus, Yin este jos.
Partea superioară a organismului este sediul activității integratoare neuro-psiho-somatice senzoriale și în general este mai activă. Partea inferioară este sediul funcțiilor viscerale, legate de prelucrarea elementelor materiale, de relația materială nemijlocită a organismului cu mediul extern.
Meridianele aparținând membrelor inferioare guvernează funcții de interiorizare, funcții de comandă care se adresează organismului, structurilor funcționale. Meridianele care aparțin membrelor superioare guvernează funcții de reacții, de răspuns, rezultate ale funcțiilor organismului, funcții de exteriorizare – care permit exteriorizarea funcțională, materială.
Fața este Yin, spatele Yang. Pe partea anterioară a trunchiului se găsesc punctele de alarmă care guvernea-ză sângele, iritația, nutriția. Pe partea posterioară a trunchiului sunt punctele numite de asentiment, care guvernează dinamizarea metabolică de reacție, pe calea meridianului Vezică Urinară“, precizează pentru RL specialistul în acupunctură.
