România se află pe locul trei în topul statelor ce se confruntă cu dificultăţi în recrutarea de personal calificat, potrivit unui studiu ManpowerGroup.
40% din cei 42.000 de angajatori chestionaţi au recunoscut că întâmpină dificultăţi în recrutarea de personal calificat. Global, în 2016, s-a înregistrat cea mai mare criză de talente din anul 2007 şi o creştere cu 2% faţă de anul 2015.
În topul țărilor cu personal subcalificat, România e pe locul 3 (72%), după Japonia (86%) și Taiwan (73%). În Europa, criza atinge cel mai înalt nivel din 2006 încoace. Deficitul de talente apare la posturi precum acela de inginer sau reprezentant de vânzări.
Roxana Mocanu, HR Enterprise (CIPD), arată că avem trei cauze interne. Prima – dezechilibrul demografic; a doua – problemele sistemului educaţional; a treia – guvernarea şi lipsa de scenarii economice pentru investiţii. Populaţia României e îmbătrânită, a explicat aceasta pentru „România liberă“. Firmele angajează personal imatur pentru afaceri.
„Dacă cereţi unui angajator să vă aşeze pe o curbă Gauss vârsta -angajaţilor, veţi vedea că media de vârstă a scăzut foarte mult. Curba nu -prezintă o distribuţie normală, ci dezechilibrată de cele mai multe ori spre stânga (adică spre angajaţi foarte tineri – n.n.).“
Educaţia n-are legătură cu piața muncii
Există un decalaj de o generaţie între ce pregăteşte Educaţia şi ce captează piaţa muncii. Nevoia de anticipare e tot de o generaţie. Două decenii. „Exportăm foarte multă forţă de muncă, pregătită pe banii şi forţa de muncă a românilor. Medici şcolarizaţi în România, din bani publici. Şi nu numai”, a spus RL profesorul universitar Cristian Păun de la ASE. „Sistemul de educaţie nu reuşeşte sau reuşeşte foarte greu să se plieze pe cerinţele pieţei muncii. Nu reuşim să vedem de ce avem nevoie de mai mult”, susţine universitarul.
Educaţia, explică Mocanu, „nu are punţi deschise active cu dublu sens, dinspre şi spre piaţa muncii, astfel încât să se contamineze cu nevoile ei”. Expertul în resurse umane (HR) subliniază că sistemul de educaţie ar trebui „să fie nu numai adaptativ, ci şi anticipativ, adică să prevadă cum va evolua piaţa muncii şi să pregătească din timp forţa de muncă”. O temă de meditaţie pentru politicienii ce vor să impună tinerilor români ce lucrează în străinătate să-şi plătească studiile făcute în România.
Marea problemă e, desigur, migraţia forţei de muncă. „În România, avem nu doar brain drain, ci scurgerea forţei de muncă pe toate palierele. Nu găsim electricieni sau instalatori, dar nici medici buni. Cei mai buni în orice domeniu pleacă atraşi de salarizare, oportunităţi de carieră şi condiţii de muncă”, atrage atenţia Păun. La joburile fără educaţie, arată universitarul, cu foarte multă experiență necesară (zidari, electricieni) contează salariul. Magnetul spre Occident e dat de decalajul veniturilor. În schimb, la profesiile intelectuale (medic, profesor, inginer ş.a.m.d.) magnetul e de două ori mai puternic – contează salariul, condiţiile de muncă, dar şi recunoaşterea valorii muncii.
Mediul academic dă semne că ar reacţiona. „Trebuie să existe o colaborare, o susținere reciprocă în punerea bazelor unui sistem sănătos, apt să ofere tuturor satisfacțiile pe care și le doresc. Acest proces e bine să înceapă cât mai devreme”, spune rectorul Universităţii Româno-Americane, Ovidiu Folcuţ. Prin Programul Erasmus+ Placements, studenții pot beneficia de internship într-o companie din UE, trei luni. În 2017, bugetul românesc e de 68 de milioane de euro, pe trei acţiuni-cheie: mobilitate, parteneriat strategic şi dialog structurat pentru tineret.
Puţine companii au investit cum trebuie
Radu Manolescu, Managing Partner la K.M.Trust & Partners, actor de prim rang din HR, spune că „doar puţine companii au investit cum trebuie, pe tip de potenţial şi performanţă, în dezvoltarea angajaţilor. Trăim într-o lume extrem de complexă, în care performanţa slabă se vede mult mai rapid decât în momente de creştere economică”.
Manolescu susţine că „talentul cuiva (unde e) nu mai e suficient fără antrenament riguros şi efort susţinut”. Situaţia tipic românească a mediului de lucru toxic influenţează performanţa companiilor. „Nici mediile de lucru în sine nu prea au încurajat. Acum, ne trezim că sunt foarte puţini oameni realmente buni care să facă faţă solicitărilor prezentului”, arată expertul în HR.
Bugete tot mai mari pentru training
Nevoile cantitativă şi calitativă de pe piaţa muncii sunt decalate. Acest decalaj e sursă de şomaj structural. Există oameni ce-şi caută de lucru, dar nu găsesc. Nu sunt selectaţi pentru că nu au profilul educaţional corespunzător. Pe de altă parte, există cerere nesatisfăcută pe piaţa de talent. Sunt angajatori ce nu reuşesc să găsească angajaţi pentru că nu există ofertă.
Presaţi de nevoia de a avea rapid rezultate, fără forţă de muncă suficient de calificată, actorii economici angajează ce găsesc, apoi investesc foarte mult în training.
„Angajatorii încearcă să compenseze deficienţele sistemului educaţional. Bugetele alocate sunt uriaşe, încercând să refacă profilul celor angajaţi, să le dea o şansă şi să-i aducă la un nivel standard de performanţă”, explică Roxana Mocanu. Deficitul acesta anual, în termeni financiari, e de 25-30 de milioane de euro – suma bugetelor de training alocate de companii, a spus pentru RL Mocanu. În România, lipseşte ideea de navetă, din cauza infrastructurii deficitare şi a diferenţei de venit metropolă – zona rurală învecinată. În Occident, un individ poate munci la Paris, stând în Luxemburg. În România, drumurile proaste şi calitatea scăzută a vieţii îi fac pe cei din zonele învecinate unui mare oraş să nu poată să muncească în marile metropole. Acestea nu sunt bine conectate la potenţiale surse de forţă de muncă. „Deşi stau la 20-30 km de un oraş mare, oamenii preferă să stea acolo şi nu reuşesc să se conecteze la alt gen de muncă pentru că nu au sistemul necesar de infrastructură”, a declarat pentru RL Cristian Păun.
Viitorul pare neclar în Europa: 27-28 procente din populaţia activă vor fi în căutare de job aproape permanent, pentru că oamenii sunt subcalificați. 33% – 35% din cererea de angajare n-o să fie satisfăcută, pentru că e într-o zonă de complexitate şi competenţă atât de înaltă, încât sistemele educaţionale din UE nu pot să o producă. „La nivel european, situaţia e disperată. Demografic, toată emisfera nordică suferă de acest dezechilibru”, a atras atenţia RL Roxana Mocanu.
