“Mă apucasem de construcţia diviziei de radio al grupului Realitatea. Habar nu aveam ce înseamnă un radio şi am decis să-i cer ajutorul singurului tip de care auzisem din zona respectivă. A venit la mine acasă, s-a aşezat pe o canapea, şi-a răscrăcărat picioarele, şi-a aprins o ţigară fără să ceară voie, apoi uitându-se zeflemitor în direcţia mea, fără să mă focalizeze, m-a întrebat cu timbrul acela metalic şi rece: «De ce m-ai deranjat?». Am fost şocat de obrăznicia întrebării şi am oscilat câteva secunde între dorinţa de a-l da afară şi cea de a continua discuţia. Beneficiind de un moment de inteligenţă, am decis să continui discuţia. «Vreau să te angajez la divizia mea de radio»”, a scris Vîntu.
„«Îl poţi angaja pe fiu-tu, barosane. Pe mine mă poţi ruga să te ajut. Dacă o să am chef, o să o fac. Dacă nu, nu!» La vremea aceea nu lucra nicăieri. Arogant, cult, inteligent şi extrem de loial prieteniei care s-a născut între noi, aşa l-am descoperit mai apoi în timpul colaborării noastre. Rămas bun, prietene!”, a adăugat Vîntu, pe pagina sa de Facebook.
