Fostul premier Petre Roman s-a disculpat de aceste acuzații și a declarat, pentru Digi24, că nu se temea de revenirea în țară, în 1990, a regelui Mihai, ba, mai mult, l-ar fi primit cu brațele deschise, însă a intrat în țară sub alt nume.
„Din punctul de vedere politic, nu aveam niciun fel de reţinere, aşa cum îi spusesem şi Principesei Margareta. Din punctul de vedere al procedurii existau nişte elemente destul de neplăcute”, a subliniat fostul prim-ministru.
Potrivit acestuia, nici revenirea în țară la acea vreme „nu era un pericol” pentru noua putere de după 1989 și că, revenirea în țară a regelui Mihai și a reginei Ana cu pașapoarte daneze „nu a fost un lucru normal”. Contextual, a recunoscut că decizia de a-l întoarce pe rege în 1990 le-a aparținut, însă a motivat că nu a fost o decizie politică.
„De dialogul acesta nu îmi aduc aminte pentru că, de fapt, fondul chestiunii a fost altul. Eu acum am scris o carte de memorii pe care o lansez luni. Fondul chestiunii era altul, în niciun caz chestia cu proprietăţile nu este, nu era esenţială. Eu am avut o discuţie la cererea Principesei Margareta, să zicem cu cinci zile înainte de Ajun. Dânsa a dorit să se întâlnească cu mine şi a dorit să se întâlnească în privat şi până la urmă a venit chiar la mine acasă, unde locuiam eu.
Mi-a spus: vrem ca Regele Mihai să vină în ţară cu prilejul Crăciunului. Eu i-am spus personal nu am nimic împotrivă, ba chiar cred că acest lucru trebuie să se întâmple cu toată consideraţia şi respectul cuvenit.
Ca să înţeleagă că există şi un motiv de ordin subiectiv i-am relatat cum tatăl meu, care era militar, fusese ridicat la gradul de colonel de către Regele Mihai, recunoscându-i meritele pe care le-a avut ca şi comandant al Regimentului român de artilerie în războiul civil din Spania. Cu acel prilej, Regele Mihai i-a dat în dar o spadă.
I-am spus: este foarte, foarte din scurt şi nu avem posibilitatea să ne pregătim cum se cuvine pentru această chestiune.
Vă sfătuiesc ca la o dată, i-am sugerat eu de Paşti, să realizăm lucrul acesta în condiţii foarte bune. Asta a fost părerea mea personală şi pe care am transmis-o, sigur, în calitate de prim-ministru.
Din păcate, eu am plecat din Bucureşti la Predeal, cred, că pe 23 decembrie sau poate în 24 dimineaţa, nu mai ştiu, şi cineva mi-a comunicat că am primit acasă, deci nu oficial, în niciun comunicat, acasă, o scrisoare de la Principesa Margareta care îmi comunica că în ciuda discuţiei sau aparentei înţelegeri pe care am avut-o, Regele va sosi în ţară.
Nu aveam ce mai comenta, dar în momentul în care într-adevăr s-a întâmplat ca avionul în care se afla Regele să vină în ţară, eu am fost informat de la autorităţile aviatice că numele sub care circula Regele Mihai era altul decât cel real. Era un nume oarecare, cred că era numele unui cetăţean danez, nu mai ştiu foarte bine.
Ei, asta a fost o chestie foarte, foarte delicată. În fine, am lăsat lucrurile să curgă mai departe şi după aceea am fost informat de ministrul de Interne, Doru Viorel Ursu, şi de Mihai Caraman, care era şeful Securităţii Externe că într-adevăr Regele a venit în ţară sub o identitate care nu era a dumnealui şi că ei consideră că acest lucru este o încălcare, nu consideră, este o încălcare a unor norme internaţionale şi încă o constatare pe care o vedeau cu ochi foarte dificili.
Atunci am luat legătura cu preşedintele Iliescu şi am zis: ce-i de făcut? Din punctul de vedere politic, nu aveam niciun fel de reţinere, aşa cum îi spusesem şi Principesei Margareta.
Din punctul de vedere al procedurii existau nişte elemente destul de neplăcute. Nu ştiu cine, nici acum nu ştiu cine l-a sfătuit pe Regele Mihai să procedeze cum a procedat, dar nu a fost, din păcate, ce trebuia.
