Zi caniculara. Mirosuri pestilentiale. Un grup de nostalgici comunisti, majoritatea pensionari, s-au adunat sambata sa fuzioneze Partidul Socialist Unit cu Partidul Muncitoresc Roman. La tribuna, zece indivizi, in frunte cu fostul peremist Ilie Neacsu. Nici un banner, nici un steag, doar sase baloane, uitate de la cine stie ce alta actiune, si doua vaze cu flori la nasterea Partidului Stangii Unite. Sunt votate structurile noului partid. Urna, o cutie de carton. Consiliul Politic National are 115 membri. In sala sunt in jur de 100 de persoane, cu tot cu presa. Se anunta ca au votat 177, toti pentru. Cu toate acestea, pe la colturi contestatarii fuziunii caraie intre ei: “Ne-am trezit ca niste vaduve pe scaune. Sa aprobam ce spun ei!” Vorbeste numai Neacsu. “Ceausescu a fost un mare conducator al romanilor, poate cel mai mare din secolul trecut. Tot asa si Antonescu a fost un mare conducator. Vrem sa facem un muzeu de reabilitare a tututor personalitatilor”, “democratia de azi nu da de mancare”, “Iliescu a dezbinat stanga, tot el ar fi in stare sa o uneasca. Ar fi nevoie de Iliescu”, “e nevoie de un partid de stanga ca de aer. Stanga nu are partid. PSD si PD au fentat electoratul. Ne-au divizat pe noi. Am ajuns in postura de a ne sufoca.” Proiecte de viitor: fuziunea pana in toamna cu Partidul Aliantei Socialiste si Partidul Socialist Roman. “Existenta mai multor partide inseamna sabotarea ideii de socialism”, se justifica Neacsu. Partidul Stangii Unite zice ca are, in urma fuziunii, 1% si vrea sa adere la Internationala Socialista. “Nu vom avea emotii daca vor avea loc anticipate”, se lauda Ilie Neacsu.
Un barbat propune reinfiintarea ziarului Scanteia. O femeie cere cuvantul pentru un membru caruia i s-a facut rau: “Sa fim corecti, sa vedem de ce i s-a facut rau”. Congresul se termina dupa o ora si jumatate. La final se strange recuzita. Florile si vazele sunt stranse si luate inapoi acasa. Neacsu e presedinte.
