Coordonator de doctorat i-a fost actualul ministru al Justiției, Tudorel Toader, informează Pressone.ro. La momentul susţinerii tezei, Toader era decanul Facultății de Drept de la Universitatea din Iaşi și judecător al Curții Constituționale a României (CCR).
Lucrarea însumează 250 de pagini şi reprezintă o simplă inventariere a unor tematici cum ar fi traficul de droguri sau de persoane, terorismul, criminalitatea informatică sau spălarea banilor. Teza nu propune o metodologie de cercetare, nu are un corpus de cercetare și nici o parte propriu-zisă de cercetare. De altfel, se poate observa cu ușurință faptul că îndrumătorul de doctorat nu a supervizat traseul de realizare a lucrării, iar comisia de referenți nu și-a luat în serios rolul atunci când a evaluat-o.
Deși a fost susținută în 2013, cele mai multe referințe bibliografice din teză au apărut până în anul 2009. Acest lucru ar fi trebui să-i dea de gândit în primul rând conducătorului de doctorat, apoi referenților. În opinia specialiştilor, vechimea surselor utilizate este, de altfel, un indiciu pentru o lucrare plagiată.
Un alt indiciu care arată că lucrarea a fost copiată este citarea unor autori, la notele de subsol, cu “op. cit.” (care înseamnă operă citată anterior), deși acei autori erau menţionaţi pentru prima dată.
Un alt indiciu care ar fi trebuit să le atragă atenția conducătorului și referenților este o serie de citări neuzuale, și anume “doc. cit.”. Acest tip de menționare a unui document nu figurează între standardele internaționale sau naționale de citare academică. Tot la capitolul “indicii” este faptul că, în dreptul unor mențiuni bibliografice din notele de subsol, se afla trecută o zi și un an (de exemplu, 3 martie 2009), ceea ce înseamnă data la care un document electronic a fost consultat online (mențiune obligatorie în standardele de citare internaționale și naționale).
Aceste mențiuni apar într-o singură secțiune a tezei, și nu pe tot cuprinsul ei, deși sunt menţionate și alte surse online: e un alt semn care ar fi putut să le ridice semne de întrebare conducătorului de doctorat și referenților.
Cine este Codruț Olaru
Procurorul Codruţ Olaru este nu doar vicepreședinte al CSM, ci și general-magistrat și conferențiar universitar la Facultatea de Drept a Universității “Titu Maiorescu” din București.
El a devenit doctor în drept pe 6 septembrie 2013, când era adjunct al procurorului general al României. Din comisia de susținere a tezei sale au făcut parte, ca referenți, profesorul Constantin Mitrache și profesorul Anastasiu Crișu, ambii de la Universitatea din București, și profesorul Vasile Păvăleanu, de la Universitatea “Ştefan cel Mare” Suceava.
Președintele comisiei a fost conferențiarul Tudor Plăeșu, de la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași.
Cu o oră și jumătate înaintea lui Codruț Olaru, tot la Iaşi, în faţa aceleiaşi comisii, își susținuse teza de doctorat fostul preşedinte al Camerei Deputaţilor Bogdan Olteanu, pe atunci viceguvernator al Băncii Naționale a României.
Olteanu a avut același conducător de doctorat, pe Tudorel Toader. Teza lui se intitulează “Protecția penală a miniștrilor în regimul constituțional și legal românesc”. Profesorul Anastasiu Crișu, membru în comisia de susţinere, era la acel moment Avocat al Poporului, numit la propunerea PNL, partid al cărui vicepreşedinte fusese Bogdan Olteanu.
