Principalul serviciu de informaţii al României nu face interceptări ilegale, asigură şeful Comisiei de control a SRI, deputatul Georgian Pop. Social-democratul îi contrazice astfel inclusiv pe colegii săi din USL care au lansat asemenea acuzaţii. Deputatul Pop explică şi modul în care sunt realizate aceste înregistrări, cum se poziţionează SRI în raport cu serviciile omoloage ale altor state şi ce se întâmplă cu schema de personal a Serviciului.
Rl: Sunteţi mulţumit de controlul Parlamentului asupra SRI?
Georgian Pop: Am reuşit să dezbatem raportul (de activitate al SRI) pe anul precedent, dar şi ultimele cinci rapoarte anuale, care nu mai fuseseră dezbătute în Parlament. Practic, am ajuns la normalitate.
De ce au aşteptat cele cinci rapoarte până în 2013?
G.P.: La urma urmei, e o chestiune politică.
A ţinut de Parlament sau de Serviciu?
G.P.: De Parlament. Contează că acum putem fi absolut la zi. Din perspectiva controlului parlamentar, am avut un an extrem de intens. Pe lângă audierea conducerii SRI şi în afara controalelor programate la diverse unităţi, au fost şi fel de fel de scandaluri sau acuze lansate în presă de diverse persoane publice, cu conotaţii asupra activităţii SRI. Deşi nu aveam o obligaţie legală, în multe cazuri ne-am autosesizat. Dacă am face o analiză de conţinut asupra ideilor vehiculate în spaţiul public, ce constatăm? Că există oameni, jurnalişti care apreciază activitatea de control parlamentar, dar şi foarte multe persoane publice şi jurnalişti care o contestă şi o duc în derizoriu. Pe fondul problemei se discută, de fapt, de prea puţine ori. Iar fondul problemei rezidă în caracterul extrem de precis şi oficial al controlului. Orice demers şi orice discuţie la nivelul Comisiei de control a activităţii SRI reprezintă document oficial al statului român. E opozabil justiţiei – acum, peste un an, peste 20 de ani – şi atât eu, cât şi directorul SRI putem oricând răspunde. O spun foarte deschis: sunt un politician tânăr, vreau să am o carieră lungă şi nu îmi permit să am vreo problemă de legalitate. Falsul în documente publice este o infracţiune gravă. Totodată, am constatat că tot ceea ce primim de la SRI – răspunsuri la întrebările noastre, informări, analize, diverse alte informaţii – toate sunt extrem de precise.
Sunt politicieni şi din PNL, şi din PSD care au lăsat impresia că SRI ascultă ilegal oameni politici sau că întreprinde acţiuni care contravin cadrului legal.
G.P.: Le transmit următorul mesaj: ori de câte ori au un indiciu concludent – nu aşa, doar păreri sau declaraţii politice – privind o ilegalitate a SRI, să se prezinte la mine. Luăm act în mod oficial şi declanşăm un control parlamentar care, repet, se va încheia printr-un document, nu prin vorbe, aşa cum fac ei în mass-media. Unul dintre primele controale din acest mandat al comisiei a fost efectuat tocmai la Centrul tehnic de interceptare. SRI este autoritatea naţională care realizează interceptările în România. Prima noastră condiţie a fost ca la control să nu fie de faţă şi conducerea Serviciului, ci doar ofiţeri de caz şi cei care administrează acel centru. În nici un dosar penal nu apar probe bazate pe interceptări ilegale. Cred că avocaţii apărării şi-ar dori aşa ceva, pentru că nici măcar n-ar mai merge pe fond. Am verificat modul în care se obţine un mandat de interceptare telefonică în România. Un ofiţer înaintează un raport superiorului său, în care susţine că persoana “X” trebuie interceptată deoarece sunt indicii că pune în pericol siguranţa naţională. Superiorul trebuie să dea o viză de oportunitate. Pe urmă, în fiecare unitate a SRI există un departament juridic, care analizează dacă există cadrul legal şi circumstanţele legale necesare obţinerii unei autorizaţii. Dacă juristul constată că nu există, îşi pune viza negativă de legalitate şi nu se poate trece mai departe. Dacă îşi dă acordul, dar ulterior procurorul general sau preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie respinge mandatul, atunci juristul, ca ofiţer şi profesionist, va avea o mare bilă neagră. Îi va rămâne la dosar şi o să-l încurce în carieră. Mai mult, cei din secţia juridică a fiecărei unităţi a SRI sunt singurii subordonaţi doar şefului unităţii juridice din SRI de la nivel central. Deci nu şefului unităţii. Acesta ar fi un prim filtru. Să zicem, însă, că solicitarea de interceptare ajunge la nivelul conducerii centrale a SRI, care îşi dă viza de oportunitate şi de legalitate. Următorul filtru intervine atunci când cererea merge la procurorul general al României. În 24 de ore, acesta poate să considere validă sau nu solicitarea. Dacă a trecut şi de procurorul general, merge la preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care decide, în ultimă instanţă, dacă este valabilă sau nu. Şi abia după ce preşedintele Înaltei Curţi şi-a dat acordul pentru un mandat de securitate naţională, atunci poate fi pus în aplicare.
Cum?
G.P.: În condiţii foarte stricte. Se stabilesc ziua şi ora, pe secundă, la care interceptarea începe. Sistemul este automat. Dacă interceptarea fusese programată să dureze şase luni sau 30 de zile, atunci exact atât durează. Factorul uman este exclus. Suntem singurul stat din UE în care un mandat de interceptare pe siguranţă naţională trece şi prin filtrul procurorului general, şi prin filtrul judecătorului de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Repet, sunt prea multe filtre de tip juridic pentru a apărea abuzuri. Dar iată cum stau lucrurile şi din punct de vedere uman şi tehnic. Le-am pus ofiţerilor întrebarea dacă au primit vreodată ordin să intercepteze ilegal pe cineva. Mi-au răspuns că şi dacă ar vrea nu ar putea să o facă. Pe lângă rigorile de ordin juridic mai sunt şi unele de ordin tehnic. Dacă vrei să interceptezi un telefon trebuie să dai drumul la toată aparatura asta sofisticată, care ocupă un spaţiu cât şase birouri de-ale mele, iar în programul informatic trebuie completate mai multe câmpuri. În primul rând, numărul autorizaţiei sau al mandatului emis de judecător. Dar numerele acestea vin unul după altul, deci nu poţi tu, cu de la tine putere, să introduci un număr fictiv pentru că, inevitabil, se blochează sistemul. De exemplu, vine de la judecător mandatul cu numărul cinci. Normal că următorul va fi şase. Dar nu poţi să introduci tu numărul şase, pentru că săptămâna viitoare vine de la judecător un mandat adevărat cu numărul şase. Sunt luate şi măsurile juridice şi cele tehnice, astfel încât să nu se poată face abuzuri, iar verificarea asta am făcut-o de la începutul mandatului.
De ce politicienii, mulţi parlamentari, sunt atât de preocupaţi de interceptări?
G.P.: Eu sunt convins că majoritatea colegilor mei politicieni cunosc aceste mecanisme. Înainte să avem dezbaterea rapoartelor (SRI) au apărut în spaţiul public câteva declaraţii ale unor politicieni, dar în sala de plen, când directorul SRI a fost prezent, oricine a dorit să pună o întrebare sau să se lămurească asupra vreunui aspect a avut libertatea şi posibilitatea în acest sens. Nu am văzut pe nimeni să facă asta.
Dar la comisia dumneavoastră au ajuns plângeri sau indicii venite de la politicieni?
G.P.: Nu.
Discuţiile despre eventuale interceptări ilegale au uneori şi consecinţe practice. A existat, de pildă, un proiect de modificare a legii astfel încât informaţiile din interceptările pe siguranţă naţională să nu mai poată fi utilizate de procurori.
G.P.: A existat un amendament, dar a fost respins (iniţiat de deputatul PSD Florin Iordache – n.r.).
Aşa e, dar persistă pericolul ca asemenea iniţiative să reapară?
G.P.: Referitor la acel amendament, transpunerea lui în legislaţie nu ar fi fost posibilă. Intra în contradicţie flagrantă în principal cu protocoalele sau instrumentele juridice care stabilesc colaborarea dintre SRI şi DNA, DIICOT. Se precizează foarte clar că în momentul în care ai o operaţiune sau o activitate pe siguranţă naţională şi constaţi infracţiuni de drept comun, e obligaţia instantanee a serviciului să informeze procurorul responsabil. Aici nu există indicii sau interpretări. Dacă ne referim la viitor, e posibil ca astfel de iniţiative să mai apară, dar cred că experienţa şi responsabilitatea colectivă a Parlamentului ne vor face ca orice modificare legislativă să vină de aici încolo pentru întărirea statului de drept şi pentru apărarea instituţiilor. Direcţia strategică spre care ne îndreptăm de câţiva ani, mai ales după acceptarea noastră cu drepturi depline în NATO şi Uniunea Europeană, este să avem un stat puternic şi eficient în lupta cu infractorii.
Ultima modificare a Codului Penal merge tocmai în sens invers spuselor dumneavoastră.
G.P.: Apreciez aici poziţia prim-ministrului, care spunea foarte clar că legile votate marţi vor aştepta şi că i se pare normal să existe o discuţie între Parlament, Ministerul Justiţiei, Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie, CSM. Cred că vom avea înţelepciunea de a găsi cea mai bună formulă.
În planul ecourilor internaţionale, s-a creat o situaţie comparabilă cu cea din vara lui 2012. Directorul SRI spunea, referindu-se la perioada suspendării preşedintelui, că au existat preocupări ale unor state, legat de stabilitatea Serviciului, având în vedere implicarea în asigurarea securităţii euro-atlantice. Credeţi că perioada de faţă va afecta activitatea SRI?
G.P.: Nu cred că o să fie afectată. Cred că săptămâna viitoare (aceasta – n.r.) vom găsi cea mai cele mai bune formule. Dimensiunea internaţională de cooperare a SRI este extrem de importantă şi de consistentă şi nu întâmplător domnul Maior a spus în plenul Parlamentului că SRI a ajuns, la nivel de credibilitate internaţională, între primele patru sau cinci servicii din lume. Am avut în acest an întâlniri cu omologi din spaţiul nord-atlantic, iar aprecierile faţă de cooperarea SRI cu instituţiile omoloage din celelalte ţări NATO şi UE mi-au fost confirmate. Până la urmă ce înseamnă credibilitatea pe plan internaţional? Că informaţiile pe care SRI le furnizează celorlalte servicii sunt corecte şi cu o valoare operativă extrem de ridicată. Eu nu sunt aici în calitate de avocat al SRI, din contră, îl rog pe orice cetăţean care consideră că SRI face ceva în afara Constituţiei sau legii să vină la Comisie şi împreună vom declanşa ancheta. Dar sunt şi elemente, cum este nivelul acestei cooperări internaţionale, pe care un politician responsabil trebuie să le puncteze. Până la urmă, parteneriatul strategic dintre România şi SUA este foarte bine fundamentat şi pe cooperarea aceasta dintre servicii. Credeţi că dacă acuzaţiile despre anumite ilegalităţi ale SRI ar fi fost confirmate, celelalte servicii de informaţii nu ar fi avut posibilitatea să afle asta? Haideţi să vă dau alt exemplu: domnii judecători Adrian Neacşu şi Corneliu Bârsan au formulat acuzaţii, prin presă, şi m-am autosesizat. Cu domnul Neacşu am vorbit la telefon, l-am invitat la mine la birou, l-am rugat, în contextul în care noi declanşaserăm un control, să vină la mine cu orice element suplimentar pe care îl deţine, dar chestiuni concrete. Mi-a spus că aşa va face. A trecut mai mult timp de atunci… La fel cu domnul judecător Bârsan. I-am trimis pe adresa personală de e-mail o informare privind autosesizarea şi declanşarea controlului de către comisia noastră. Mi-a răspuns, tot prin e-mail, că mă va vizita la comisie cu avocaţii lui, pentru a-mi aduce elemente suplimentare. Nici până în ziua de astăzi nu am primit ceva. Am închis controalele şi în cazul Neacşu, şi în cazul Bârsan cu documente prin care conducerea SRI m-a asigurat că nu a fost vorba de nici o interceptare ilegală. A apărut şi acel scandal cu înregistrarea din biroul lui Crin Antonescu. Domnul (Corneliu) Dobriţoiu (PNL – n.r.) e preşedintele Comisiei de apărare. Nu cred că a făcut vreo audiere, în schimb eu da şi s-a încheiat cu concluzia că SRI nu a făcut acea interceptare. Mai mult, SRI nu are atribuţii pe ceea ce înseamnă interiorul acestei clădiri (Palatul Parlamentului – n.r.). Afară o apără jandarmii, înăuntru SPP şi serviciul de pază al Camerei Deputaţilor. De comunicaţii se ocupă STS. M-am autosesizat, am făcut audiere la comisie, i-am rugat pe colegii de la PNL să pună toate întrebările.
Directorul George Maior a vorbit despre atragerea Serviciului în jocuri politice şi economice. A fost abordată această temă de SRI şi comisie?
G.P.: Sigur. Aş vrea să fac şi o precizare de nuanţă: directorul SRI vorbea de tentative de atragere a SRI. În urma audierilor, am constatat că SRI este o instituţie puternică, independentă.
Deci nu le negaţi nici dumneavoastră existenţa.
G.P.: Tentative există şi probabil, nu sunt profet, vor mai exista. Ca şef al Comisiei de control a SRI, mă interesează să văd o instituţie care are capacitatea de a dejuca o astfel de tentativă. Ceea ce s-a întâmplat în anul acesta, de când conduc comisia, e pe această direcţie.
George Maior a vorbit concret despre aceste tentative şi s-a referit la orizontul electoral 2014. Aţi abordat acest subiect?
G.P.: Sigur. Până la urmă şi declaraţiile publice ale directorului SRI pe acest subiect au menirea de a transmite public următorul mesaj, care porneşte şi de la experienţa mea în Comisia de control: nu cred că are cineva şanse în anul electoral 2014 să atragă Serviciul Român de Informaţii în jocuri politice sau economice. Ofiţerii înţeleg că singura lor protecţie este o conduită profesională ireproşabilă. Ei conştientizează că dacă încalcă legea plătesc individual. În concluzie, nu cred că în 2014 SRI poate fi atras în jocuri electorale.
Stau serviciile de informaţii suficient de bine pe picioarele lor pentru a face faţă? Vedem o majoritate parlamentară confortabilă care în ultimele 15-16 luni a avut câteva tentative de modificări care ar fi întors orientarea unui întreg sistem legislativ.
G.P.: Eu cred că da şi chiar v-aş contrazice puţin. Nu vreau să confundăm o iniţiativă a unui deputat sau a unui grup de deputaţi, care poate să ia forma unui proiect legislativ sau a unui amendament, cu legislaţia aprobată de Parlament, care intră în vigoare după promulgare. Vreau să felicit aici Parlamentul, per ansamblu, şi Camera Deputaţilor, pentru că astă-vară noi am adoptat o lege extrem de importantă, cea de punere în aplicare a Codului de Procedură Penală. Pe zona de competenţă a serviciilor de informaţii s-au oferit atribuţii şi pârghii moderne acestor instituţii. Deci cred că dacă am trage linie pe 2013, până la urmă, Parlamentul şi Camera Deputaţilor au oferit un cadru legislativ corect şi modern. Sigur, nu iau în discuţie ultimele chestiuni votate marţi pentru că este aici o controversă publică şi până la urmă trebuie să vedem forma în care se materializează. Sigur, pe fond aveţi dreptate pentru că legislaţia privind serviciile de informaţii este perimată.
Care sunt principalele urgenţe?
G.P.,: Avem o legislaţie disparată. Avem o lege de la începutul anilor 2000 privind combaterea terorismului, apărută după evenimentele tragice din 11 septembrie 2001. Mai avem bucăţi de legislaţie pe zona cyber-defence. Gândiţi-vă că la începutul anilor ’90 şi 2000 nu exista acest concept. Apoi cu ce am mai adoptat şi în legea de punere în aplicare a Codului de Procedură Penală există piese, disparate repet, dar care asigură un cadru juridic funcţional pentru serviciile de informaţii, în speţă pentru SRI. În mod evident, trebuie să adoptăm noul pachet al legilor Securităţii Naţionale.
Există un orizont?
GP:La începutul acestui an am încercat să facem o etapizare: adoptăm noua Constituţie şi după aceea noul pachet al legilor privind Securitatea Naţională. Fac aici o evaluare de ordin personal, la care ţin foarte mult: nu cred că e oportun să treci legile Securităţii Naţionale într-o perioadă electorală. E un domeniu extrem de sensibil în care, de regulă, abordarea oamenilor politici, când principiile sunt corecte, este în spirit consensual. De pildă, toate voturile din acest an din Comisia de control a SRI, unde suntem nouă parlamentari de la toate partidele, au fost luate prin consens. Ţin foarte mult ca şi viitorul pachet al legilor Securităţii Naţionale să fie adoptat la fel. O campanie electorală, mizele electorale imediate pot să distorsioneze capacitatea de acceptare raţională a unor principii bune pentru securitatea naţională. De aceea eu cred că probabil anul 2015, după ce vom avea o Constituţie, va putea fi anul adoptării.
Nivelul evaziunii fiscale depăşeşte mult media europeană. În acelaşi timp, spuneaţi recent că serviciile oferă suficiente informaţii. Înseamnă că nu sunt fructificate.
G.P.: Deducaţia este corectă. De aceea, apreciez iniţiativa premierului Ponta de a crea acest format interinstituţional de combatere a evaziunii fiscale, astfel încât atribuţiile să nu mai fie lăsate strict în seama controlului financiar, ci să stea la aceeaşi masă serviciile de informaţii, poliţia, procurorii, ANAF, Garda financiară. Din informaţiile mele, ca efect al acestei cooperări, octombrie a fost cea mai bună lună sub aspectul colectării, din ultimii 10-15 ani. Aştept ca datele să devină oficiale şi să-mi confirme informaţia. Pe baza materialelor furnizate de SRI, în ultimul an recuperările sau evitarea unor prejudicii la bugetul de stat au fost mult mai mari decât bugetul anual al Serviciului.
Este suficient bugetul pe 2014? L-am auzit pe directorul SRI insistând pe necesitatea alocării de resurse pentru luptă împotriva atacurilor cibernetice.
G.P.: Asigură funcţionarea şi îndeplinirea operaţiunilor de bază, la limita de jos. Cyber-defence este extrem de important pentru că SRI este autoritate naţională. În domeniul comunicaţiilor, evoluţiile tehnologice sunt spectaculoase. Trebuie în permanenţă investit în tehnologie şi în pregătirea resursei umane. Din nefericire, în bugetul pe anul viitor sumele pentru aceste două tipuri cheltuieli nu sunt suficiente. Dar toţi membrii comisiei, de la toate partidele, ne-am angajat ca în 2014 să susţinem alocări la rectificare. Apropo de buget, o acuză la adresa SRI ţinea de faptul că sunt prea mulţi angajaţi. Dar SRI nu are, proporţional, mai mulţi agenţi operativi decât au alte servicii. Doar că există o specificitate: alte servicii nu au o Academie de Informaţii. SRI-ul are. Profesorii şi personalul universitar de acolo apar ca ofiţeri, dar nici pe departe nu au legătură cu James Bond. Doi: SRI are sistem propriu de sănătate, cu spital şi policlinică. Deci nici medicii şi asistentele de acolo nu sunt James Bond, dar apar ca ofiţeri. Paza aeroporturilor – suntem printre puţinele state din lume în care o fac serviciile de informaţii. În alte părţi se ocupă Jandarmeria sau Poliţia sau firme private. Pentru România e foarte bine că o face SRI-ul, din motive de siguranţă şi securitate. Dar, din nou, ai un personal suplimentar care îţi apare ca ofiţeri. Pe urmă, brigada contrateroristă. În Franţa a fost descentralizată. Acum, autoritatea naţională de interceptare a comunicaţiilor – în România se ocupă SRI, în SUA se ocupă NSA, în Marea Britanie e un serviciu special. Cyber-defence – în Marea Britanie s-a făcut separat, la noi totul e la SRI. Şi mai e ceva: SRI e singurul serviciu care asigură poşta militară. De asta, adunat, ai şapte domenii pe care alte servicii nu le au încorporate. Am spus asta pentru că am văzut şi în mass-media că atunci când se făceau calculele se luau banii alocaţi prin buget, se împărţeau la un salariu mediu şi se trăgea concluzia: <> Fals.
Din ce ţări vin cele mai multe ameninţări?
G.P.: Şi din raţiuni diplomatice, nu vreau să mă pronunţ sau să localizez originea acestor riscuri. Pot să vă spun că sunt prezente şi foarte periculoase, atât pentru instituţiile statului – SRI-ul însuşi este ţinta multor atacuri – dar şi pentru cetăţeni. De la nivel individual, la nivel social riscurile cibernetice mi se par extrem de sofisticate, iar evoluţia extrem de îngrijorătoare. Deci, susţinem o autoritate naţională precum SRI să ne apere de aceste lucruri? Eu zic că da. Fiecare dintre noi, atunci când merge la culcare, încuie uşa. Nu cunosc vreun cetăţean raţional care să scoată uşa, să pună pătura şi apoi să se culce liniştit în casă. Sigur, poate e o comparaţie forţată, dar trebuie să înţelegem cu toţii că, în cele din urmă, uşa noastră încuiată o reprezintă acţiunea conjugată a SRI, a celorlalte servicii de informaţii, a armatei şi aşa mai departe.
E preocupată Comisia de dezvăluirile făcute de Edward Snowden?
G.P.: Da. Ultima audiere pe care am avut-o în comisie a fost dedicată şi acestui aspect. Pot să vă spun că SRI nu a semnat niciun acord de colaborare cu NSA, nu a avut niciun protocol oficial sau secret de schimb masiv de informaţii. În plus, pe baza evaluarărilor şi a cercetărilor făcute de către SRI nu a apoărut niciun indiciu că NSA sau altcineva ar fi avut operaţiuni unilaterale în spaţiul românesc.
Este asta şi o garanţie că politicieni sau oameni de stat nu au fost interceptaţi de NSA, aşa cum s-a întâmplat la alţii?
G.P.: Din moment ce nu a existat un protocolşi nici nu a apărut vreun indiciu că o altă agenţie străină a acţionat unilateral pe teritoriul României, asta reprezintă şi o garanţie. Nu înseamnă, de pildă, că nu ar fi posibilă o acţiune de spionaj, de interceptare ilegală la nivel limitat. Tehnic, ar fi o posibilitate. În urma controlului pe care permanent l-am făcut în acest an la SRI, să ştiţi că şi pe dimensiunea protecţiei informaţiilor clasificate ale statului român şi de contraspionaj eficienţa SRI a fost bună în 2013.
Este mai mare interesul spionajului rus faţă de România?
G.P.: Dacă ne uităm şi la dinamica geopolitică, şi la traseul european al Republicii Moldova, pe care îl susţin din tot sufletul, dacă ne uităm şi la faptul că în programul SUA privind scutul antirachetă România a devenit un pilon, este normal ca interesul unor state din regiunea noastră să crească. Importantă este şi capacitatea de contraspionaj, or din acest punct de vedere evoluţiile din ultimii ani cred că sunt, unele, bune.
Recent s-a petrecut un episod interesant: prima extrădare din Rusia spre România, cea a lui Vitalie Proca. Cum a fost interpretat gestul autorităţilor ruse la nivelul Comisiei de control a SRI?
G.P.: Fac legătura cu începutul interviului, când pomeneam de încredere, de prestigiu şi de faptul că SRI se clasează în Top 5.
Deci a fost un succes al SRI?
G.P.: A fost un succes al statului român. Salut cooperarea dintre SRI şi Poliţie pentru identificarea rapidă a lui în Bucureşti. A fost un succes operaţional fantastic. Pe lângă demersurile oficiale ale MAE, ale Ministerului Justiţiei, faptul că am obţinut extrădarea este, până la urmă, şi o recunoaştere a respectului de care serviciile de informaţii şi Poliţia din România se bucură din partea Federaţiei Ruse. Sigur, ăsta e un lucru despre care nu se vorbeşte prea mult şi care, chiar dacă nu poate fi cuantificat, apropo de sensul discuţiei anterioare, contează în ecuaţie.
Directorul SRI spune că instituţia sa are doi vectori strategici, Washington şi Londra. Ce înseamnă Moscova?
G.P.: E important ca toată lumea să înţeleagă următoarele direcţii strategice: România este membru UE şi NATO, iar unul dintre vectorii principali este parteneriatul strategic cu SUA. Dar în momentul de faţă, SRI are şi protocoale de cooperare cu peste 120 de servicii de informaţii din lume şi, anual, sunt schimbate peste 3.000 de informaţii. Merită reţinută cifra. E normal să existe schimburi de informaţii pe dimensiunea antiteroristă, pe contracararea riscurilor asimetrice. În momentul în care ai o bună colaborare şi văd toţi partenerii că informaţiile pe care SRI le oferă sunt pertinente şi au o eficienţă operaţională ridicată, normal că există o deschidere ridicată şi pentru acţiuni de tipul extrădării acelui individ. Aducerea în ţară a lui Omar Hayssam, din Siria, şi aducerea de la Moscova a lui Vitalie Proca arată o capacitate a statului român şi nu foarte multe ţări se pot lăuda cu astfel de performanţe.
„Miza energetică”, spuneaţi, trebuie să fie „prioritatea zero”. Ce înţelegeţi prin asta şi ce credeţi că se întâmplă la Pungeşti?
G.P.: Eu cred că pentru noi ar fi fundamental să ştim dacă avem sau nu resurse. Ne interesează să exportăm, nu să importăm energie, preţul să scadă, economia să fie competitivă. Ne bazăm foarte mult şi pe nişte nişte estimări ale rezervelor de gaz şi petrol din Marea Neagră şi avem această resursă a gazelor de şist. Vreau să fac o comparaţie. În doar 10 ani, în Statele Unite s-a reuşit ca ponderea gazelor de şist să ajungă de la 1-2% la 25% din consumul intern. Iată un exemplu: BASF, un jucător foarte important din industria chimică germană, a decis recent să-şi relocheze două unităţi de producţie din Germania. Nu în Asia, ci în Statele Unite. Mai mult, în perioada următoare e posibil să asistăm la o Americă exportatoare de gaz în Europa. Eu cred că pentru noi, ca primă etapă, ar fi fundamental să ştim dacă avem sau nu resurse. Sigur, vine pe urmă decizia privind exploatarea, unde intervin considerente economice, strategice, de mediu. Sunt de acord să le discutăm pe fiecare, dar până nu ştim ce rezerve avem, toate disputele intră în logica punerii carului înaintea boilor.
Ce resorturi au aceste controverse, în condiţiile în care încă vorbim de explorare?
G.P.: O să vă răspund mai degrabă din perspectiva calităţii mele de sociolog decât de şef al Comisiei de control a SRI. Cred că în momentul în care există o anumită angoasă socială explicită faţă de un anume fenomen e necesar ca şi statul, dar şi actorii privaţi interesaţi – Chevron, în cazul de faţă – să depună eforturi suplimentare şi substanţiale pentru comunicare publică. Trebuie să înţeleagă toţi oamenii de acolo, şi de la Pungeşti, şi din altă parte, că în primă etapă este esenţial, şi pentru Pungeşti, dar şi pentru România în ansamblu, să ştim dacă există gaze de şist. În Statele Unite, 25% din producţie e acoperită din gazele de şist şi nu ştiu să existe mari probleme.
Excludeţi din start interferenţe ale unor interese externe cu aceste revolte în zonele în care se discută despre explorarea gazelor de şist?
G.P.: La întrebarea asta nu infirm şi nu confirm ceva. Mă surprinde că doar la Chevron sunt nişte oponenţi publici extrem de vizibili.
