Laszlo Tökes consideră că liderii UDMR s-au acomodat cu puterea din „oportunism” şi au uitat de programul lor politic, de aceea militează pentru pluralism politic în rândul comunităţii maghiare. Retragerea lui Marko Bela din fruntea UDMR nu este, din punctul său de vedere, un pas spre reformarea acestei formaţiuni politice.
Marko Bela şi-a anunţat retragerea din fruntea UDMR. Această mişcare nu vă face să vă gândiţi la o revenire în rândurile Uniunii sau poate chiar să candidaţi pentru o funcţie la vârf?
L.T.: Dacă aş fi vrut, aş fi revenit, dar niciodată nu m-am considerat politician de partid şi de aceea nu am avut ambiţii de conducător politic.
Totuşi, sunteţi deja vice-pre-şe-din-tezle Parlamentului European, ceea ce presupune o poziţie politică. Credeţi că plecarea lui Marko Bela din fruntea UDMR ar putea pune în pericol unitatea Uniunii?
L.T.: Este într-adevăr un mare pericol pentru UDMR de a nu mai intra în Parlament, de aceea ar trebui să rezolvăm situaţia în aşa fel încât să putem să realizăm schimbarea de regim din sânul comunităţii noastre politice în aşa fel încât să nu periclităm reprezentarea comunităţii maghiare la toate nivelurile.
Care dintre candidaţii care au anunţat deja că aspiră la fotoliul lui Marko Bela vi se pare mai bine pregătit: ministrul Culturii, Kelemen Hunor, sau consilierul prezidentţial Ekstein-Kovacs Peter?
L.T.: Domnul Kelemen Hunor este creaţia lui Marko Bela şi există riscul să devină epigonul acestuia, în schimb Ekstein-Kovacs Peter are dezavantuajul de a fi „omul preşedintelui”, dar acest lucru înseamnă şi puţin avantaj. Sunt curios dacă mai apar şi alţi pretendenţi.
Care dintre cei doi are calităţi de lider?
L.T.: Nu vreau să fac aprecieri, dar pentru mine Ekstein-Kovacs Peter reprezintă mai multă înţelepciune, are o mai bună înţelegere a politicii şi are o mai mare independenţă, în ciuda faptului că este consilier prezidenţial. UDMR, care s-a transformat într-un partid de tip totalitar, are nevoie acum de independenţă şi de luciditate politică.
Cu alte cuvinte, l-aţi prefera pe Ekstein-Kovacs Peter?
L.T.: Nu se pune problema aşa. Îl simpatizez pe dl Ekstein, dar sunt în relaţii bune şi cu dl. Kelemen Hunor, numai că el continuă verbalismul politic totalitar şi „politica de succes” a nomenklaturii UDMR, ceea ce nu promite nimic pentru reînoirea organizaţiei.
Aţi sugerat mai devreme că în interiorul comunităţii ar trebui rezolvată problema succesiunii la vârful UDMR în aşa fel încât să nu fie periclitată reprezentarea maghiarilor în Parlament. Pornind de la această ipoteză, vă mai gândiţi dacă înfiinţaţi un nou partid?
L.T.: Am încercat de nenumărate ori să facem reforma UDMR din interior, dar de fiecare dată încercările au eşuat, de aceea cred că Uniunea nu poate fi renovată dinăuntru şi soluţia ar fi să înfiinţăm un nou partid. Interesul comun al maghiarilor mă îndeamnă la acest pas destul de riscant, de altfel. Dacă s-ar produce transformări în interiorul UDMR sau înăuntrul Partidului Civic Maghiar (PCM), noi am fi de acord să stăm la masa negocierilor pentru a ajunge la un numitor comun.
După retragerea lui Marko Bela e mai uşoară această misiune şi UDMR ar putea fi reformată din afară?
L.T.: Nomenklatura UDMR nu se gândeşte serios la schimbări radicale în organizaţie, de aceea nu ne rămâne decât să înfiinţăm acest nou partid, atunci poziţiile noastre ar avea importanţă la masa negocierilor cu toate forţele politice ale comunităţii. Mie mi-au propus să fiu din nou preşedinte onorific, dar cred că aceste gânduri nu au fost foarte serioase.
Vreţi să spuneţi că apropierea dvs. de UDMR nu se poate face decât la masa tratativelor?
L.T.: Da.
Ce-aţi putea obţine în urma negocierilor cu celelalte formaţiuni politice maghiare, vă gândiţi la o federalizare a acestor organizaţii?
L.T.: Politicul maghiar este deformat potrivit principiilor moştenite din comunism: suntem nevoiţi să avem o unitate de tip totalitar fiindcă suntem prea puţini şi pluralismul politic pe dezavantajează la alegeri. În această situaţie este greu să fi în acelaşi timp bun maghiar şi democrat pluralist.
Care e soluţia acestei dileme?
L.T.: Ne gândim la o cooperare integrată.
UDMR se află la putere de 15 ani şi, cu toate acestea, pare să negocieze aceleaşi lucruri ca în 1997: predarea istoriei şi geografiei României în limba maternă. Ce putea face pentru a obţine mai repede dezideratele comunităţii maghiare?
L.T.: UDMR s-a degradat pe măsură ce a trecut timpul, a devenit oportunistă şi a uitat de programul politic: autonomia maghiarilor, autodeterminarea comunităţii maghiare, drepturile colective. În schimb, liderii UDMR s-au mulţumit cu firimituri din drepturile pe care le cereau. Avenit timpul ca într-o Europă unită să ne unim şi noi şi să abordăm drepturile mi-norităţii noastre din perspectiva întregii naţiuni maghiare, care numără 13-14 milioane. Noi ne gândim la o naţiune integrată, nu în minorităţi.
O mare comunitate maghiară europeană care să-şi negocieze drepturile global?
L.T.: Aşa cum a spus premierul ungar, Orban Viktor, problemele întregii maghiarimi, indiferent unde trăiesc trebuie rezolvate. Moştenirea Trianonului trebuie vindecată. Altfel dispărem: ne asimilăm, ne pierdem în majorităţile în mijlocul cărora trăim.
Problemele celor 13 milioane de maghiari din Europa ar urma să fie coordonate de la Budapesta?
L.T.: Comunităţile din diferite ţări împreună cu Budapeste. Este un secret cunoscut de toată lumea, că cei care aparţin aceleiaşi naţiuni lucrează împreună pentru viitorul lor. Noi în Europa nu suntem o oarecare minoritate, ci naţiunea maghiară din bazinul carpatin, care-şi trăieşte viiotrul comun.
Partidul Popular Ardelean, pe care vreţi să-l lansaţi anul viitor, aţi vrea să reprezinte întreaga provincie ardeleană?
L.T.: Noi obişnuim să vorbim despre eurotransilvanism, iar partidul va aparţine de popularii europeni.
Aţi vrea să atrageţi şi români?
L.T.: Relaţia cu românii e mai complicată şi destul de prejudiciată, pentru că moştenirea negativă a conlucrării interetnice nu are tradiţii. Totdeauna de-mo-cra-ţia a fost supusă interesului majoritar.
În raportul „Discriminarea maghiarilor din România”, pe care l-aţi depus la Comitetul ONU de la Geneva susţineţi că statul român încalcă drepturile maghiarilor la toate nivelurile. Care ar fi încălcările cele mai flagrante?
L.T.: Principala chestiune ţine de moştenirea trecutului şi ţine de faptul că noi trebuie să decidem singuri asupra problemelor noastre: este principiul autoguvernării. Faptul că numeric suntem în minoritate nu înseamnă că n-ar trebui să avem tot atâtea drepturi colective ca majoritatea.
Are în schimb tot atâtea drepturi individuale.
L.T.: Cu toate drepturile noastre individuale, putem să dispărem. În cei 90 de ani de când Transilvania este parte a României, de la 45 la sută câţi eram noi, cetăţenii neromâni din Ardeal, am scăzut la 20 la sută, iar majoritatea oraşelor, care erau maghiare s-au românizat. Milioane de români au fost mutaţi în Transilvania, în vreme ce mulţi maghiari au fugit sau au fost puşi pe fugă sau pur şi simplu au fost asimilaţi. Drepturile pe care le are comunitatea maghiară nu-i pot asigura supravieţuirea.
Deci principala dvs. îngrijorare este dispariţia comunităţii maghiare, fiindcă încălcări flagrante ale drepturilor maghiarilor nu găsiţi?
L.T.: Da, avem o problemă morală.
În acelaşi Raport pe care l-aţi depus la Comitetul ONU din Geneva, argumentaţi că singura soluţie pentru salvarea comunităţii maghiare ar fi autonomia teritorială. Cum poate fi adoptată o legislaţie în acest sens?
L.T.: Doar cu consimţământul majorităţii. Fără consens ar fi imposibil, de aceea nu înţelegem opoziţia unor lideri români împotriva autonomiei. Noi nu vrem nimic fără să ne înţelegem şi în nici un caz o autonomie care să fie împotriva românilor. Autonomia este o instituţie democratică şi funcţionează în multe ţări. Şi românii luptau pentru autonomia lor în Transilvania.
Înainte de 1918, românii ar fi vrut chiar autonomia Transilvaniei
L.T.: Nu, ei luptau doar pentru autonomia lor, dar se poate pune problema întregii Transilvanii, potrivit tradiţiilor şi chiar revendicărilor unioniştilor din 1918: generaţia lui Goldiş a fost dezamăgită că Transilvania nu a primit autonomia promisă la unire.
Credeţi că aţi putea găsi şi români care să susţină autonomia Transilvaniei?
L.T.: Da, fiindcă tot timpul au existat astfel de propuneri şi din partea românilor, numai că cei care au condus România au considerat mereu că toate aceste dorinţe sunt acţiuni „separatiste”.
Premierul Emil Boc este din Cluj, iar în Guvern şi alţi ardeleni, dar nu par preocupaţi de tradiţiile istorice pe care le invocaţi
L.T.: Nu au nici un fel de sensibilitate pentru că ideea statului naţional şi unitar do-mină în gândirea politică românească, chiar din cauză că au răpit Transilvania Ungariei şi doresc şă nu pericliteze situaţia. Liderii români nu înţeleg că noi nu vrem să ne desprindem din România, iar proiectul Europei Unite ne oferă o altă natură de relaţii.
Câtă vreme politicienii români nu sunt de acord cu formele de autonomie teritorială, iar Constituţia rămâne un obstacol ce puteţi face?
L.T.: Trebuie să-i convingem. Constituţia nu e Sfânta Scriptură
Dacă partidul dvs. ar fi în Parlament cum ar încerca să convingă majoritatea?
L.T.: Am propus încă de la începutul anilor ’90 o masă rotundă româno-maghiară, care să abordeze toate problemele şi să ajungem la înţelegere, dar politicienii români nu ne iau niciodată în serios şi ne consideră o minoritate oarecare. Nici n-am ajuns la masa negocierilor
UDMR se află la guvernare de 15 ani.
L.T.: UDMR este mereu prizonieră în guvernările româneşti. Politica românească este foarte înţeleaptă şi i-a capturat pe liderii maghiari. Marko Bela a fost capturat de mult de guvernele României şi nu are spaţiu de mişcare pentru a îndeplini dezideratele şi revendicările adevărate ale maghiarilor.
E bine că se retrage?
L.T.: Dacă urmaşul lui va păstra continuitatea politicii de tip Marko, atunci n-are nici o importanţă.
În UDMR există mai multe facţiuni, şi nu toate sunt fericite cu Kelemen Hunor, favoritul lui Marko Bela. Credeţi că există pericolul dezmembrării?
L.T.: UDMR este deja într-o criză existenţială şi nu ştiu cum se va putea păstra, ar putea apăra şi schimări adevărate în Uniune.
Cu Kelemen Hunor în fruntea UDMR aţi putea reve ni la masa negocierilor pe care o propuneaţi la începutul anilor ’90?
L.T.: Nici măcar Kelemen Hunor nu ia în serios această idee, dar liderii UDMR s-au acomodat şi au devenit atât de oportunişti încât ne înţelegem mai bine cu democraţii români decât cu astfel de politicieni români cu limba maternă maghiara.
Vreţi să spuneţi că de când este preşedinte Traian Băsescu relaţiile maghiarilor cu majoritatea sunt mai bune?
L.T.: Cu un partener cinstit te înţelegi mai bine decât cu un oportunist. Măcar ştii la ce să te aştepţi. Cu acei români care nu ne duşmănesc ne înţelegem bine.
De ce îl iubesc maghiarii pe Traian Băsescu?
L.T.: Traian Băsescu este primul lider român care ne-a luat în serios, chiar acest lucru l-a făcut popular printre secui. Dacă n-ar fi falimentară politica economică şi socială a României, pe noi ne satisface deschiderea faţă de minorităţi a preşedintelui Traian Băsescu.
E posibil ca acest partid pe care vreţi să-l înfiinţaţi să candideze în cele din urmă pe liste comune cu UDMR?
L.T.: S-ar putea, dacă se produc în UDMR acele schimbări de care avem nevoie. Noi nu suntem duşmani ai UDMR: pluralitatea politică nu înseamnă duşmănie.
