Acum, după ce Camera Deputaților a desființat noțiunea de conflict de interese, nu înțeleg de ce ilustrul jurist PSD Eugen Nicolicea nu-și angajează soția la propriul cabinet parlamentar. Nu înțeleg de ce trebuie să o plaseze la Transgaz, unde doamna – fostă jurnalistă la tabloidul Click – se ocupă de un proiect de aproape 600 de milioane de euro, gazoductul Bulgaria-România-Ungaria-Austria.
Povestea aceasta este relevantă pentru modul în care guvernarea PSD își bate joc de companiile energetice, care, pentru Dragnea și compania, nu sunt decât o sursă de bani pentru firmele de partid și de slujbe bine plătite. Doamna Andreea Lambru, celebră doar prin știrile mondene pe care le-a generat, face parte din consiliul de supraveghere al Hidroelectrica și, în calitate de secretar general adjunct al Guvernului, „coordonează” agenția de resurse minerale. La Nuclearelectrica, premierul Grindeanu a promovat o conjudețeană, Andreaș Eva Georgeta, absolventă de Drept la prestigioasa Universitate Europeană din Lugoj. La Electrica, în consiliul de administrație a ajuns un fost șef al Vămii Giurgiu, Gicu Iorga. Acesta este doar vârful icebergului, probabil că situația este mult mai toxică.
Nu vreau să fiu avocatul PSD, dar realitatea este că mai toate guvernările – mai puțin cea a lui Dacian Cioloș, care n-avea clienți politici de hrănit – au procedat la fel. „Băieții deștepți” care au împins Hidroelectrica în faliment au fost creați de regimul Năstase, dar nici Tăriceanu, nici Boc – mai exact, Adriean Videanu – nu s-au atins de ei. Am uitat prea repede cum a făcut praf Victor Ponta – prin omul său, Laurențiu Ciurel – Compania Energetică Oltenia, deși propriul său fief electoral, Gorjul, trăiește pe spinarea acestui mamut inadaptabil.
După opinia mea, soluția este privatizarea acestor companii. Ne mințim singuri spunând că ele sunt „strategice” și, în consecință, trebuie să rămână sub aripa statului. Statul înseamnă, în România, Liviu Dragnea și alții ca el. Când nu e Dragnea e Ponta. Sau Tăriceanu. Sau Adrian Năstase. Nu vom reuși mulți ani de acum înainte, zeci de ani, să avem manageri competenți și să ne apropiem de standardele celor de la StatOil – celebra companie petrolieră deținută de statul norvegian. Oricât de controversată ar fi privatizarea Petrom, eu nu uit că, în 2003, era în pragul falimentului, fiind jecmănită de oamenii PSD, în frunte cu celebrul „sindicalist” Liviu Luca.
Bineînțeles că PSD nu va privatiza nici o companie mare, dar aș aștepta ca opoziția de dreapta să aibă curajul să pronunțe cuvântul „privatizare”. Deocamdată, singurul care are acest curaj este senatorul Florin Cîțu, oficial membru PNL, dar acționând complet independent de partid. „ Creșterea rolului sectorului privat în economie prin privatizarea sau administrarea privată a companiilor de stat. Listarea anuală a tuturor companiilor la care statul este acționar”, a propus Cîțu, într-un proiect intitulat „România Liberală”.
În loc de concluzie: propunerile lui Cîțu au strâns, pe Facebook, circa 140 de like-uri și nici un lider PNL nu i-a preluat ideile. Ca să fie mai clar cam câți liberali adevărați mai sunt prin România.
