Tragediile naţionale din România nu pot fi trăite cum se cuvine decât dacă fac audienţă. Nu doar televiziunile sau ziarele, ci şi politicienii şi analiştii de toate felurile simt nevoia să câştige ceva, să obţină un profit cât de mic de pe urma unei catastrofe. În momentul în care acest profit dispare, subiectul este uitat de parcă n-ar fi existat niciodată.
Incendiul de luni seară de la Maternitatea Giuleşti a reuşit să scoată din amorţeală, în primul rând, televiziunile. Astfel, interminabilele dezbateri despre nimic, cu care ne-au tratat toată vara, au fost înlocuite cu discuţiile despre problemele sistemului sanitar românesc. Aceleaşi personaje care cu o zi înainte îşi dădeau aiurea cu părerea pe subiecte politice acum şi-au descoperit cunoştinţele despre lumea medicală. Au fost lansate campanii care, vezi Doamne, ar urma să prevină în viitor alte accidente care pun în pericol viaţa pacienţilor. Spre exemplu, un post de televiziune le-a cerut autorităţilor verificarea utilităţilor de curent, gaze şi apă din unităţile medicale din România şi chiar dotarea spitalelor cu detectoare de fum. Concurenţa nu s-a lăsat călcată în picioare şi a ridicat miza solicitând Guvernului decretarea doliului naţional în memoria micuţilor care au murit în incendiul de la Giuleşti. Nici politicienii nu au lăsat să le scape prilejul. Ministrul Sănătăţii, Cseke Attila – de care multă lume şi uitase că există -, a ieşit la televizor ca să laude intervenţia promptă a autorităţilor ce „au arătat că pot face faţă unei situaţii de criză” (în condiţiile în care patru copii au murit şi alţi şapte sunt în stare gravă, decenţa spune că ar trebui să te abţii, cel puţin până trece scandalul, de la astfel de aprecieri). La rândul său, premierul Emil Boc a declarat că părinţii copiilor care au murit în incendiu vor primi ajutoare de urgenţă. Ieri, cât subiectul nu se răcise încă, Primăria Capitalei a anunţat că toate spitalele pe care le administrează vor fi dotate de acum înainte cu detectoare de fum.
Cui foloseşte tot acest spectacol care s-a creat în jurul tragediei de la Giuleşti? Pentru politicieni nu este decât un exerciţiu de imagine, făcut după principiul „trebuie să am şi eu o reacţie, ca să mă vadă lumea”.
Pentru televiziunile de ştiri este un bun prilej de a-şi mai ridica audienţele, coborâte de dezbaterile idioate cu care şi-au umplut grilele de program. Nouă, celorlalţi, însă nu ne foloseşte la nimic. În două-trei zile toată lumea va uita de moartea acestor micuţi, iar spitalele din România vor rămâne la fel de prost dotate, subfinanţate şi cu un mare deficit de personal calificat. Oricât de mult ne străduim cu acest prilej să arătăm bubele sistemului medical, în toată urâţenia lor, lucrurile nu se vor schimba în bine. Asta, pentru că în România nimeni nu se înhamă la o treabă serioasă, toată lumea este preocupată doar de imagine. Nimeni nu vrea să îmbunătăţească sistemul, toată lumea vrea să facă profit de pe urma mizeriei acestuia.
Anchetatorii care cercetează cauzele incendiului de la Giuleşti au descoperit că un cablu de alimentare de la aerul condiţionat avea o înnăditură neizolată şi că din această cauză s-ar fi produs scurtcircuitul care a declanşat incendiul. Culmea este că această improvizaţie a fost făcută în secţia de Terapie Intensivă, proaspăt renovată şi modernizată. Avem de-a face din nou cu inconfundabila treabă românească de mântuială. Probabil că meşterii care au legat firele şi le-au lăsat aşa îngroaşă acum, cu multă pricepere, entuziasm şi bere, rândul telespectatorilor care ridică audienţa la Romanian tragedy-show.
