Lupta dintre cele două forţe care vor să conducă România în acest moment se poartă de fapt cu aceleaşi arme. În esenţă, nu se confruntă politicieni cu proiecte şi viziuni diferite, ci armate de experţi în PR care încearcă să manipuleze opinia publică într-o direcţie sau alta. În această ceaţă aşternută intenţionat peste spaţiul public, mai reuşim să vedem cum arată de fapt realitatea?
În cartea „Netocraţia”, scrisă de Alexander Bard şi Jan Soderqvist în anul 2000, cei doi autori prezintă o viziune destul de sumbră despre viitor. Puterea în „netocraţie” nu este deţinută de politicieni, nici de miliardari, ci de oamenii care controlează informaţia, reţelele interactive. Bard şi Soderqvist spun că acest control este menţinut prin avalanşa de informaţii, uneori reale, alteori contradictorii, cu care oamenii sunt bombardaţi în fiecare zi. În acest context, un rol important în „netocraţie” îl au „experţii în PR”: „În loc să emită păreri cu privire la ce se nimereşte a fi ştirea principală a zilei, experţii în PR regizează chiar evenimentele care constituie ştirea cu pricina. Ei nu dau reportajelor o anumită direcţie, dar se asigură că realitatea în sine este predirecţionată pentru reportaje astfel încât opinia generală să fie mânjită cu nuanţa şi culoarea dorite”. Viziunea celor doi autori trebuie citită cu rezervele de rigoare, numai că, ce este interesant în această poveste, confruntarea „experţilor în PR” poate fi observată acum pe o scenă publică mult mai primitivă decât cea occidentală, cea din România.
Puterea încearcă să ne seducă pe două planuri: unul este cel al libertăţii justiţiei, care a început să lupte eficient cu marea infracţionalitate, iar cel de-al doilea este al reformelor importante menite să scoată România din criză. Ambele teme sunt frumos împachetate şi livrate exact pe gustul şi înţelesul marelui public. În cazul dosarelor din justiţie avem nume grele şi stenograme care le probează ticăloşia, iar în cazul reformelor avem un punct de plecare cu care suntem cu toţii de acord: în România se cheltuie prea mult cu plata salariilor bugetarilor şi a pensiilor. De cealaltă parte, „experţii în PR” ai opoziţiei vor să câştige puterea încercând să ne convingă fie că trăim în dictatură fie că, din punct de vedere economic, vom ajunge în prăpastie. Şi de această dată „realitatea” ne este servită împachetată în fragmente de adevăr: presa a fost considerată „vulnerabilitate naţională” – deci puterea are o problemă cu mass-media – şi foarte mulţi români trăiesc în sărăcie lucie (sau au sărăcit în ultima perioadă) – deci avem o problemă cu economia.
„Experţii în PR” din ambele tabere se bazează, aşadar, pe realitate atunci când încearcă să ne convingă de adevărul spuselor lor. Cum reuşim însă să evităm manipularea?
Dacă ar fi să-i credem pe Bard şi Soderqvist, practic nu avem nici o şansă. Asta pentru că zilnic înghiţim prea multă informaţie pe care nu avem nici timpul şi nici priceperea de a o cântări cum se cuvine. Din fericire, sunt însă realităţi care pot fi măsurate uşor. Românii trăiesc atât de prost pe cât o arată cifrele statistice, nu trebuie să ne spună PSD mai multe. Iar zece kilometri de autostradă realizaţi de Guvernul Boc într-un an întreg înseamnă tot zece kilometri de autostradă. Nu reprezintă „un succes al actualei guvernări”, nici „dovada incompetenţei acesteia”. Sunt zece kilometri şi atât.
