Şeful Consiliului Judeţean Covasna cheamă electoratul maghiar la “nesupunere civică” din cauza că partidele româneşti exclud Ţinutul Secuiesc din orice variantă a regionalizării.
Ideea redesenării hărţii administrative a României cu un an înaintea alegerilor este periculoasă fiindcă aruncă în spaţiul public nu doar frustrările politicienilor, ci şi orgoliile şi tentaţiile revanşelor istorice. Tamas Sandor, preşedintele Consiliului Judeţean Covasna nu s-a mai putut controla şi a declarat pentru Gândul că ungurii ardeleni sunt nemulţumiţi şi se pregătesc să iasă “în primă fază în stradă fără arme”, dar că “apoi” vor mai vedea. Această enervare a politicianului maghiar ar scoate din nou la suprafaţă vrajba dintre români şi maghiari. Vrajbă folosită, dezvoltată şi amplificată treptat ba de Budapesta, ba de Bucureşti, iar efectul multiplicat a apărut mereu în presa vremii pentru a semnala că şi această regiune poate exploda, ca orice altă zonă din Balcani. Potenţialul Kosovo al Transilvaniei este fluturat în aceeaşi măsură de liderul liberal Crin Antonescu, îngrijorat că Băsescu ar putea “concesiona” către UDMR, “în scopuri electorale” o “bucată” din România, cât şi de Tamas Sandor care cu ajutorul bisericilor maghiare ar vrea să demonstreze ce înseamnă “nesupunerea civică” a ungurilor. Şeful socialiştilor, Victor Ponta a vorbit prudent despre “orice protest” care nu implică violenţa, în vreme ce mentorul său, Ion Iliescu gândeşte încă în cincinale şi ar vrea să amâne regionalizare pentru următorii ani.
Problema irezolvabilă în cazul unei noi hărţi regionale porneşte de la faptul că nici unul dintre partidele româneşti nu este dispus să accepte existenţa unui Ţinut Secuiesc sau a altei forme administrative în care maghiarii să-şi păstreze majoritatea de peste 75 la sută, aşa cum se întâmplă acum în judeţele Covasna şi Harghita. Odată cu pierderea acestei largi majorităţi în HarCov, ei pierd şi funcţiile din administraţie şi influenţa politică într-o anumită zonă tradiţional majoritară pentru maghiari. Orice reaşezare administrativ-teritorială în care nu se conservă majoritatea ungurilor ar putea duce la subreprezentarea lor nu doar în aparatul de stat, ci mai cu seamă din punct de vedere politic. Arhitectura concepută de PDL prevede ca Harghita, Covasna, Mureş să fie în acelaşi judeţ cu Braşov, Alba şi Sibiu, ceea ce ar duce potrivit socotelilor făcute de Asztalos Csaba într-o analiză publicată pe Hotnews la o pondere a maghiarilor de doar 30 la sută în viitorul judeţ de Centru. Aritmetica demonstrează că ungurii vor rămâne minoritari, chiar şi acolo unde ar putea fi majoritari.
UDMR ar putea accepta varianta PDL doar dacă Ţinutul Secuiesc, indiferent de numele pe care l-ar purta ar deveni o regiune separată din punct de vedere administrativ, după modelul Tirolului de Sud, regiune autonomă din Italia în care majoritatea populaţiei este de limbă germană. Un compromis rezonabil ar putea însemna o harta a României sub forma “8+1”, păstrând tot ceea ce vor politicienii români:opt mari regiuni şi adăugând dorinţa ungurilor:o regiune majoritar maghiară.
Ce-ar putea pierde românii, dacă i-ar lăsa pe maghiari să aibă o zonă autonomă? Şi-ar pierde România integirtatea sau suveranitatea? Ar urma o invazie ungară în Ardeal? S-ar putea extinde Ţinutul Secuiesc în fosta provincie imperială?
Toate lamentările liderilor politici români sunt ridicole şi scot la iveală nesiguranţa naţională a unei ţări care din 1918 încoace nu reuşeşte să scape de spaima descompunerii, în vreme ce ameninţările naţionaliştilor maghiari demonstrează frustrarea, nemulţumirea şi poate visul neîmplinit al unei minorităţi care a fost odată majoritară.
