Politicienii români continua să se teamă de puterea Bisericii, fie din cauza prejudecăţilor, fie pentru că mizează pe o influenţă supradimensionată a BOR asupra alegătorilor. Separarea Bisericii de Stat face parte din parcursul democratic al ţării, iar oprirea finanţării bisericilor din bugetul de stat ar fi primul pas pentru o despărţire târzie, dar normală.
Biserica Ortodoxă Română (BOR) se consideră mai puternică decât orice partid politic, mai puternică decât orice guvern sau om politic autohton, fiindcă se bazează pe aproape 90 la sută din cetăţenii ţării, care la recensământ s-au declarant ortodocşi. La rândul lor, politicienii cred în această legitimitate a Bisericii, extrasă din statistici şi negociată, cum altfel decât, în genunchi cu înalţii prelaţi.
Nu există nici un politician de forţă care să se fi opus vreodată cu adevărat pretenţiilor BOR. Traian Băsescu a avut o încercare curajoasă în timpul campaniei electorale din 2004, când a spus că susţine căsătoriile homosexuale, dar s-a repliat repede, după ce Patriarhia şi câţiva înalţi prelaţi au ieşit nervoşi să-l pună la zid. Şi-a dat seama imediat că are nevoie de Biserică nu doar înaintea alegerilor ci şi după aceea, fiindcă ceea ce le spun preoţii enoriaşilor lor nu ţine doar de cele sfinte, ci şi de cele politice. Traian Băsescu nu avea nimic împotriva mariajului gay, dar clericii l-au pervertit şi a abandonat această idee, mai ales după ce a aflat că politicienilor de dreapta le repugnă drepturile homosexualilor. Odată ajuns la putere, preşedintele a intrat în aceeaşi relaţie amicală cu BOR, cum au făcut-o şi predecesorii săi, chiar şi Ion Iliescu, libercugetătorul, care a pierdut alegerile în 1996 după ce la dezbaterea finală fostul preşedinte Emil Constantinescu l-a întrebat “Credeţi în Dumnezeu, domnule Iliescu?” Abia ieşiti din frigul comunismului, românii îşi redescopereau atunci valorile religioase, iar răspunsul ambiguu al unui ateu declarat nu le-a plăcut susţinătorilor lui Iliescu.
În prima decadă a perioadei postcomuniste încrederea în Biserică depăşea 80 la sută, pentru că încă nu ieşiseră la iveală probele colaboraţionismului dintre cler şi Securitate şi fiindcă mulţi români aveau nevoie să înlocuiască o credinţă – cea în statul protector care le asigura case, vacanţe, salarii – cu alta. Între timp, însă, Biserica Ortodoxă Română şi-a dovedit nu doar lipsa de moralitate, ci şi de smerenie, de modestie şi umilinţă. În plină criză economică BOR este mai preocupată să-şi construiască marea catedrală mai ales pe spezele statului, decât să se implice în complicatele probleme sociale. Patriarhia deţine peste 40 de licenţe radio, o agenţie de ştiri, o televiziune şi un ziar, toate întreprinderi neprofitabile, necesare însă în propaganda BOR. Există, însă, şi alte afaceri mai serioase din care Biserica Ortodoxă Română trăieşte bine şi care nu sunt impozitate de stat. Mai sunt şi banii care se dau la nunţi, botezuri, înmormântări sau pentru pomeniri şi care nu apar niciodată în nicio contabilitate. BOR se îngraşă văzând cu ochii mizând mult pe economia neagră şi pe generozitatea statului, care-i virează anual sume relative egale cu cele ale Cercetării.
Toate bisericile primesc bani de la stat proporţional cu numărul enoriaşilor, dar numai Biserica Ortodoxă Română s-a revoltat când a aflat că se dezbate public ideea renunţării la sponsorizarea statului, în schimbul trecerii la finanţarea directă de către cetăţeni prin alocarea unui procent din veniturile sale anuale. Premierul Victor Ponta care se declară socialist ar putea să-şi demonstreze ataşamentul faţă de ideologia pe care o reprezintă rupând pentru prima data complictăţile dintre BOR şi Statul Român. O despărţire de acest fel s-ar atenua până la alegeri şi premierul n-ar suferi mari pagube, dar va fi una dintre principalele mărturii că în România, Statul se poate, în sfârşit, separa de Biserică.
În Statele Unite prima dezbatere de acest fel a debutat în 1802 după ce preşedintele Thomas Jefferson le-a scris baptiştilor din Danbury despre “peretele de separare” dintre Stat şi Biserică. În România lucrurile sunt mai complicate, mai ales că BOR se teme de testul fidelităţii, în urma căruia ar putea afla cât de puţini ortodocşi i-ar da bani, iar lui Ponta îi e frică să nu fie afurisit şi ponegrit de preoţi.
