În primăvara anului viitor, în Ungaria vor avea loc alegeri parlamentare, iar asta se va întâmpla în contextul modificării sistemului electoral, una dintre schimbările majore ţinând de reducerea drastică a numărului de locuri în Legislativ, de la 386, la 199. Tocmai de aceea, este de aşteptat ca înjumătăţirea cu pricina să înteţească bătălia politică din ţara vecină.
Cum, însă, în statele din jurul acesteia există un potenţial bazin electoral consistent, pe care cei implicaţi în cursa electorală nu îl pot ignora, şi cum politica Budapestei privind maghiarii de pretutindeni a fost şi până acum una extrem de activă, devenise deja limpede că apropierea alegerilor va reverbera dincolo de frontierele ungare, deci mai ales în România.
Dar nu te poţi declara surprins de derapajele şi violenţa limbajului unor politicieni unguri, cât timp, sub regimul Orban, Budapesta a încetat, de facto, să mai fie o capitală europeană, iar extremismul s-a mutat, începând cu ultimele alegeri, în principalele instituţii ale statului: FIDESZ şi Jobbik domină Parlamentul, iar primii controlează integral Guvernul şi Preşedinţia.
Totodată, puterea pe care FIDESZ-ul lui Viktor Orban a obţinut-o la urne s-a întărit ulterior, modificările constituţionale, punerea sub control a justiţiei şi “liniştirea” Curţii Constituţionale a Ungariei fiind doar vârful aisbergului.
Într-o asemenea atmosferă, ar fi fost imposibil ca “spiritul” Jobbik să cunoască un recul, iar asta se vede şi în sondajele de opinie publicate de presa ungară: Jobbik câştigă teren în rândul tinerilor cu educaţie superioară, iar dintre aceştia din urmă aproape un sfert văd în dictatură o soluţie pentru multe dintre problemele cu care se confruntă ţara.
În fine, Ungaria zilelor noastre seamănă tot mai mult cu Germania anilor ’30-’40: există forţe paramilitare, iar ele joacă la vedere, prin antrenamente şi parade în piaţa publică, dar şi fiind afiliate unor forţe politice (Jobbik); discursul antisemit este tot mai răspândit în spaţiul public; iar minorităţi precum cea romă sunt nu doar înfierate, ci hărţuite la propriu şi evacuate din diferite localităţi de către noua generaţie de eugenişti care atârnă pe orbita Jobbik.
Dat fiind, deci, contextul ne-am fi putut aştepta ca politicienii Jobbik şi FIDESZ să facă declaraţii de dragoste la adresa României sau să aibă o abordare în spiritul bunei vecinătăţi ori în acord cu principiile şi prevederile parteneriatului româno-ungar semnat acum un deceniu?
Bineînţeles că nu şi bineînţeles că asta nu se va întâmpla nici în viitorul apropiat, în condiţiile în care bătălia politică pentru viitoarele alegeri se va da mai curând între cei doi exponenţi majori ai extremismului – FIDESZ şi Jobbik.
De notat că formaţiunea condusă de Vona Gabor are şanse să concureze serios FIDESZ-ul lui Orban în provincie, deşi nici în capitala ţării nu stă rău.
De aceea, având în vedere cele de mai sus şi coroborându-le cu scandalul declanşat zilele trecute de afirmaţiile ostile ale liderului Jobbik, autorităţile române le sunt datoare propriilor cetăţeni cu câteva lămuriri.
Şi, foarte important, trebuie ţinut cont de un detaliu.
După cum se ştie deja, Vona Gabor a spus următorul lucru: „Este evident că, pentru noi, principalul obiectiv nu este calitatea relaţiei dintre România şi Ungaria, ci starea societăţii şi naţiunii maghiare, care îi include şi pe maghiarii din Transilvania. Deci, dacă apărarea drepturilor maghiarior din România şi reprezentarea lor înseamnă conflict cu România, cred că Jobbik îşi va asuma această reponsabilitate, care trebuie, de fapt, asumată de întreaga Ungarie”.
Dar unde a spus-o? Ei bine, PE TERITORIUL ROMÂNIEI, adică la Tabăra Tineretului Maghiar din Ardeal, organizată în judeţul Harghita.
Ei, întrebarea de 1.000 de puncte este cum s-a ajuns ca un personaj de teapa lui Gabor – cunoscut şi el, ca şi partidul său, pentru atitudinea faţă de România – să poată incita la conflict între douăţări vecine, nu dintr-o bodegă de la Budapesta, ci în cadrul unei adunări ţinută într-o localitate de lângă Miercurea Ciuc?
Şi când au fost în opoziţie, şi de când au ajuns la putere, Victor Ponta şi Crin Antonescu au avertizat în mod repetat că Băsescu vrea să-i vândă Ardealul lui Orban, iar USL a devenit campioană la curentatul fiecărei silabe rostită de diverşi politicieni maghiari, fie ei din Ungaria-mamă sau udemerişti din România.
Prin urmare, dacă ar fi aşa cum zic ei, anume că Traian Băsescu sacrifică în interesul personal o bună bucată din carnea României, de ce Guvernul USL nu a făcut nimic în ultimul an şi trei luni pentru a împiedica Jobbik să–şi înmulţească acţiunile pe teritoriul României cu viteza şi eficienţa cu care o fac bacteriile de cultură?
În afară de vorbe, adesea potrivite ca nuca în perete, politicienii USL şi Guvernul USL nu au reuşit nimic în materie de inhibat acţiunile extremiştilor unguri împotriva României.
De altfel, o parte semnificativă a succesului unora ca Vona Gabor are la bază INACŢIUNEA Guvernului de la Bucureşti.
Singurul lucru pe care politicienii români par să-l fi urmărit a fost nu interesul naţional al României (care cerea effort instituţional şi inteligenţă), ci aruncarea câtorva vorbe tăioase în speranţa pescuirii unor voturi.
Vorbe, după cum se vede, fără niciun efect.
Evident, România, prin instituţiile sale, poate găsi metode discrete prin care să contracareze şi să prevină ca astfel de gesturi să aibă loc pe teritoriul propriu, dar pentru politicieni asta înseamnă mai puţină gargară şi mai multă muncă, mai puţin populism şi mai mult patriotism, mai multă inteligenţăşi mai puţină prostie.
Sunt ei capabili de aşa ceva? Din ceea ce am văzut până acum, deduc că NU.
Iar modul în care Ministerul de Externe de la Bucureşti a înţeles să gestioneze situaţia, la nivel de imagine, o dovedeşte o dată în plus.
Faţă de afirmaţiile liderului Jobbik, instituţia condusă de Titus Corlăţean avea două variante: să spună ceva sau să tacă.
A ales să se pronunţe, dar a găsit cel mai lamentabil mod: „(…) Ministerul Afacerilor Externe aşteaptă din partea Guvernului de la Budapesta să se disocieze de declaraţiile Jobbik făcute la Joseni în cursul zilei de ieri (…)”.
Practic, MAE român a făcut tot ce se putea pentru ca MAE ungar să-i închidă în mod respectabil gura: Jobbik este un partid de opoziţie care nu este implicat în activitatea Guvernului ungar, a fost replica oficialilor de la Budapesta.
Simplu şi la obiect!
În urma comunicatului sec dat de partea maghiară, Titus Corlăţean are ocazia să taie câteva posturi din MAE – doar ar fi în spiritul reorganizării prin care trec şi celelalte ministere din Guvern – vizaţi trebuind să fie cei care nu l-au informat pe ministru că Jobbik este în opoziţie şi nu la putere.
