Când vorbește despre justiție i se încleștează toată fața, se încruntă, își strânge pumnii și trăiește fiecare moment încordată, sau enervată, sau pur și simplu contrariată. Este unul dintre puținii politicieni, dacă nu cumva chiar singurul, care ia personal ceea ce se întâmplă cu România și nu i se pare nici patetic, nici nepotrivit să vorbească despre treburile țării ca și cum ar fi ale ei sau să spună că-și iubește țara.
Se află în permanentă stare de asediu din 2005 încoace: hărțuită de televiziunile mogulilor, defăimată de inamicii politici, atacată de cel mai important dintre aliații săi, Traian Băsescu.
Monica Macovei este supraviețuitoarea războiului total în care a fost aproape singură împotriva tuturor. Legile ei și sistemul anticorupție pe care l-a pus la punct au scos la suprafață lăcomia unor politicieni și tendința lor de a-și folosi funcțiile pentru a se îmbogăți. Poate că nu s-a schimbat în totalitate mentalitatea demnitarului român, dar frica de procurorii anticorupție îi face pe mulți să fie mai reținuți și, eventual, să-și gândească de pe poziții mai puțin mercantile cariera.
Monica Macovei are „toate datele pentru a fi un candidat bun“, crede Traian Băsescu, dar președintele nu o poate ierta că a fost împotriva lui atunci când a negociat „cu spatele la zid“ procurorii-șefi. Spre deosebire de el, care a făcut destule compromisuri „necesare“, ea are altă filosofie politică, în care negocierea poate fi folosită doar dacă nu încalcă reguli și principii. Pentru Monica Macovei, Traian Băsescu a fost modelul politicianului de succes și a stat lângă el în momentele cele mai complicate din 2012, când doar liderii europeni îl mai puteau salva de la demitere. Atunci, ea a fost principala curea de transmisie cu Occidentul, dar el a uitat și a pus între timp toate cărțile pe Elena Udrea, vorbindu-i despre moralitate Monicăi Macovei. Președintele observă, probabil, că valorile lui s-au întors cu fundul în sus, dar ezită să revină la ceea ce a fost pe vremea când era popular și se țeseau legende în jurul său.
Macovei este singurul candidat prezidențiabil care are un vis politic în care crede sincer. Viziunea ei asupra lumii pornește de la dreptate, fiindcă fără dreptate nu poate exista bunăstare. Pe urmele moralistului american John Rawls, fosta ministră a Justiției pleacă de la premisa că „dreptatea este virtutea de căpătâi a unei societăți“. Monica Macovei a început lupta cu marea corupție și reformarea Justiției bazându-se pe acest pilon, dar înainte de a fi ministră ea a fost avocata celor săraci, marginalizați și nedreptățiți. A lucrat de multe ori pro bono doar fiindcă a crezut în necesitatea dreptății și în puterea justiției.
De la Bruxelles s-a ocupat cu aceeași pasiune de românii din Transnistria, a militat pentru școlile în limba română de dincolo de Nistru, a trimis manuale pentru copiii de acolo, a jucat curajos la ultimele alegeri din Republica Moldova și a pus cu botul pe labe câteva corporații care aveau tentacule în diversele agenții europene.
Intrând în cursa prezidențială, Monica Macovei are curajul să riște tot, fiind conștientă că în politică nu există coborâre, ci doar prăbușire. Mizează pe o schimbare de ultim moment a românilor sătui de clientela partidelor, de propagandă și de război. Sunt oare destui?
