Dumnezeu, cînd a făcut mogulul, i-a dat de toate. În cazul lui Dan Voiculescu, i-a dat o revoluție în care Securitatea a dispărut și firma ei de import-export, Dunărea, s-a dus cu ea- dar conturile din străinătate au rămas. I-a dat un om bun din Cipru care i-a lăsat toată averea lui, deși avea copii, de la care s-a ales cu Crescent. I-a dat un doctor slab la minte, care i-a transferat pe nimic terenul de pe malul lacului care aparținea statului. I-a dat și mintea să se înconjoare cu oameni performanți sau de talent, oameni precum Marius Tucă, Cosmin Gușă, Codruț Sereș, Mircea Badea, Mihai Gâdea, oameni cu care a construit un imperiu financiar și mediatic. I-a dat și un PSD slăbit, care a avut nevoie de un aliat media și l-a luat de trei ori în barca guvernării. I-a dat și un Traian Băsescu, care nu a avut majoritate și a trebuit să-i facă o vizită. I-a dat și un Călin Popescu Tăriceanu, care ca să poată măsura cu Băsescu l-a făcut pe Voiculescu șef peste tabăra opusă. I-a dat și un Mircea Geoană, care nu a avut nimic împotrivă. Și un Crin Antonescu și Victor Ponta, care l-au folosit pe rînd unul contra celuilat. I-a dat și o puzderie de oameni care lucrează pentru oricine și fac orice, istorici, sociologi, ziariști, comedieni, membri în Academie și profesori la științe politice, Universitatea București. I-a dat Intact Media Group, cea mai mare platformă multimedia din România cu capital integral autohton.
Dumnezeu însă, știind că mogulul se hrănește din slăbiciunea atîtor oameni, a avut grijă însă să îi idea și ceva în plus, să îi planteze direct sursa limitării sale. I-a dat megalomania. Cum scrie pe siteul trustului de presa Intact: ”Intact Media Group înseamnă putere. Puterea de a ajunge, în fiecare zi, la 10 milioane de români, prin toate mediile sale”. De asta mogulul, nemulțumit de un imperiu financiar și media, a vrut să fie și viceprimministru, și șef de Senat, și președinte de comisie de suspendare. A vrut să fie sponsorul nostru al tuturor. A creat Casa Democrației pe malul lacului furat în care a adăpostit zecile lui de proiecte megalomane, a vrut să inventeze o întreagă societate civilă de unul singur, ”mereu aproape”, cu zeci de proiecte de schimbat țara și lumea. Departamentele trustului se numeau divizii. Cuvîntul ”România” apărea o dată la două cuvinte în declamațiile propagate de trustul Intact, de la șef la subalternul cel mai umil.
Și megalomania și-a spus cuvîntul. Ca și la Sorin Ovidiu Vântu, era gata să scape, dacă nu ar fi vrut să fie kingmaker, să înscăuneze și să destituie președinți. În modestul episod cînd s-a vrut doar vicepremier, și am reușit să-l contracarez, a pătruns în televiziunea publică ca membru al coaliției de guvernare și a răcnit că Stalina Pippidi îi limitează lui dreptul cetățenesc de a fi prim ministru. De fapt, era vice prim ministru. Ce mai contează.
Cei zece ani de pușcărie care au echivalat cei zece ani de megalomania nu trebuie să ne îmbete prea tare, deși e o zi bună aceea în care justiția ajunge din urmă pe unul care a sfidat așa de îndelung justiția. Că toate slăbiciunile din care și-a tras seva puterea mogulului tot acolo sunt, așteptînd pe alții să profite de pe urma lor.
