O planeta intreaga ne admira pentru propusa taxa pe fast (sau junk) food, proiect de lege cum nu mai exista nicaieri si cum numai Taiwanul mai cauta sa introduca. Totul e foarte frumos in termeni de prestigiu extern, dar ca sa fie un demers sincer mai trebuie si sa cautam sa intelegem in ce fel intreaga noastra cultura s-a cladit pe indoparea cu mancare nesanatoasa. Ca sa ne eliberam, trebuie sa incheiem niste socoteli culinare cu trecutul. Dieteticienii nostri arata cu degetul spre McDonald’s, dar se fac ca nu vad cum alimentatia traditionala a romanului s-a bazat intotdeauna pe carne, slanina si tocatura, pe jumari si carnati in untura, iar in lipsa acestora, pe conserve de orice fel, numai sa contina carne. Pana la noile si fantezistele initiative legale, romanul nu a vazut nici o problema in a infuleca hamburgheri de la fast food. Doar e vorba de carne, nu? E ca un fel de mici cu bere, numai ca la McDonald’s au si toalete curate.
Carnea la romani e sinonima cu mancarea. La noi, o masa fara carne nu poate fi imaginata decat in conditii de post sau daca e vorba de cine stie ce boala. Noi nu avem mare intelegere pentru mese cum sunt cele italiene, unde un fel de mancare poate fi, pur si simplu, o portie de paste peste care s-a turnat un firicel de ulei de masline. Sigur, si masa noastra poate lua forme simple, insa atunci e vorba de carnati, sau slanina, sau o cutie de pate de ficat, totul inghitit cu foarte multa paine. Masa noastra trebuie sa fie satioasa, sa umple matul, iar matul se indeasa cu carne si paine. Intr-atat de inradacinat biologic e la noi mancatul de carne, incat felurile fara carne, chiar daca sunt delicioase, sunt numite "mancaruri de post".
Absenta carnii de la masa romanului traseaza un parcurs de mucenic. Pana nu de mult, ba chiar si astazi, ideea nationala de masa conviviala, la care poti invita un prieten in oras, s-a rezumat la "mici cu bere". Iar carnea e, in general, una singura: carne de porc. Un popor care se mandreste cu Miorita si traditiile ciobanilor stramba din nas fals manierat cand aude de carne de oaie, zicand ca "miroase". Cat despre peste, cine e mai credincios il mananca fara pofta, in general vinerea. De la peste nici nu se asteapta, de altfel, sa aiba vreun gust. Gustul ii e dat de stratul greu de pesmet sau faina in care e prajit "pané", cu multa sare. Celebra Carte de Bucate a Sandei Marin, care a educat generatii de gospodine, e plina de orori grele, unele la limita obscenului, precum "gaina umpluta cu sarmale". si, desigur, mancarea trebuie sa fie sarata bocna, ca altfel "nu are gust", iar eventualele legume prezente in ea sunt automat fripte, prajite si fierte pana isi pierd orice consistenta a texturii, insa daca sunt inecate in sare si sos, atunci se pot manca.
Asemenea initiative – cum e aceasta propusa taxa pe junk food – sunt binevenite, ele sunt insa pur cosmetice cata vreme copiii merg mai departe la scoala carand in ghiozdane tartine cu untura, iar delicatesele nationale raman sarmalele (nu de post) si caltabosii (sa nu uitam ca am avut un ministru care s-a vandut pe caltabosi si palinca). Aceasta cronica va avea, probabil, un oarecare ecou in momentul de fata, data fiind indigestia prelungita a sarbatorilor de iarna. In curand vine insa Pastele si iar o sa ne revoltam impotriva Guvernului ipocrit care ne cauta in gura si in mat.
