Oinformație incredibilă mi-a atras atenția zilele acestea. Singurul medic oncolog din județul Vaslui, de la Spitalul Județean, și-a dat demisia, alegând să plece într-o unitate medicală privată. Motivul pentru care medicul a plecat este epuizarea!…
Doctorul răspundea de peste patru mii de pacienți aflați în tratament, dintre cei șapte mii din întreg județul, câți sunt înregistrați în evidențele sistemului de sănătate. El era unul singur. Plecând, secția de oncologie a spitalului a fost practic închisă. Chiar dacă au mai rămas medicamente specifice în spital, nu mai are cine să coordoneze și să supravegheze administrarea acestora. Citostaticele nu se pot administra fără medic. Mai mult decât atât, plecarea specialistului nu a fost anunțată și pacienților. Bolnavii au aflat că oncologia vasluiană a luat o pauză de funcționare doar atunci când au venit la tratament. Dragi cititori, despre ce vorbim? Despre bolnavii de cancer din județul Vaslui!
Ziarele au scris despre situațiile dramatice ale pacienților, iar diriguitorii sistemului au decis să îi îndrepte către spitalele din Iași, unde activează zece medici oncologi. O altă măsură propusă de responsabilii din Sănătate este detașarea unor medici de la Piatra-Neamț, unde sunt opt oncologi. Pentru a rezolva o situație de urgență, deplasarea pacienților sau a medicilor poate fi o soluție provizorie. Dar situația creată la Vaslui arată încă o dată dimensiunea crizei acestui sistem de sănătate din România, care pare el însuși lovit de o boală incurabilă.
Problema esențială nu este plecarea medicului, ci faptul că o secție de oncologie a unui spital județean nu avea decât un singur doctor. Nicio secție de oncologie din lume nu poate funcționa cu un singur medic calificat în această grea ramură a medicinei. Să răspunzi singur de sănătatea a peste patru mii de pacienți care suferă de cancer este o misiune imposibilă. Medicul de la Vaslui a cedat, epuizat. Acest medic a fost supus la numeroase solicitări medicale care au depășit în final posibilitățile domniei sale fizice și intelectuale. Precum știm, în bolile oncologice, pacientul și familia, au în mod justificat multiple întrebări și așteaptă…o rază de speranță.
Directorul Spitalului Județean a admis că situația este dramatică și că pacienții, rămânând fără îngrijire medicală, sunt condamnați a doua oară. „Acei pacienţi de la Vaslui sunt condamnaţi la moarte”, a spus, direct, Cezar Irimia, președintele Federației Asociațiilor Bolnavilor de Cancer. În lipsa medicilor, pacienţii nu au acces la tratamentele care le-ar putea salva viaţa, la chimioterapie sau radioterapie.
Tot recent, ministrul Sănătății, dl Patriciu Achimaș-Cadariu, a declarat într-un interviu că sistemul nostru de sănătate este peste media societății. Și a vorbit și despre greutățile din sistem, punând accentul pe lipsa de resurse pentru pregătirea specialiștilor.
Într-adevăr, pregătirea medicilor este costisitoare. Dar, în ciuda greutăților, se pare că avem o școală medicală de calitate din moment ce medicii noștri pleacă aproape în masă să lucreze în țările dezvoltate din Occident. Statisticile arătau că de la intrarea României în Uniunea Europeană, în 2007, peste 14.000 de medici au părăsit locurile de muncă din România. Iar prăpastia dintre nevoia de medici și lipsa acestora se adâncește în fiecare an, raportul fiind de 2.500 de absolvenți, față de 3.000 de medici care aleg Vestul.
Înțeleg dorința de a pleca a medicilor; cei care ajung să profeseze în Vest trăiesc mai bine ca aici și lucrează în condiții mai bune. De asemenea, pot înțelege afirmațiile domnului ministru. Ceea ce nu înțeleg este însă modul în care statul acceptă ca absolvenții de medicină care au beneficiat de studii gratuite să fie eliberați de orice sarcină și să poată pleca în străinătate. Nu cumva studiile acestora au fost plătite de noi toți? Oare nu ar fi normal să lucreze obligatoriu un număr de ani în țară pentru a compensa cheltuiala publică făcută cu ei sau, dacă vor să plece, să își plătească studiile? O astfel de măsură ar putea îmbunătăți finanțarea sistemului și poate că ar da de gândit medicilor care își fac planuri să plece din țară.
În sistemul de sănătate s-au băgat foarte mulți bani. S-a achiziționat aparatură de înaltă tehnologie extrem de sofisticată și scumpă; săli de operații, departamente de chirurgie cardiacă, pediatrică, ATI (ceea ce este foarte bine), dar nu avem specialiștii necesari…
În Muntenia, cel mai bun tratament este trenul de București.
Pe alocuri, într-adevăr, sistemul de sănătate este peste media pe țară. Dar, cu jumătate din necesarul de medici, serviciile medicale în ansamblul lor sunt compromise. Sistemul are nevoie de 40.000 de medici în România. Acum suntem pe la jumătate. Nu putem vorbi despre calitatea actului medical. Niciun oncolog nu se poate ocupa de patru mii de pacienți. Și, din păcate, deși suntem în al doisprezecelea ceas, reforma profundă a sistemului se lasă în continuare așteptată.
Alexandru Vlad Ciurea este un reputat neurochirurg român. A realizat peste 20.000 de operații pe creier. A fost managerul Spitalului „Bagdasar-Arseni” timp de 6 ani, iar în prezent este director științific, șeful departamentului de Neurochirurgie la Spitalul Sanador din București. Este președinte al Comitetului pentru Neurochirurgie al Ministerului Sănătății, profesor la Universitatea de Medicină „Carol Davila“ din București, fondator al Centrului Național pentru Excelență în Neurochirurgie, vicepreședinte al Federației Mondiale a Societăților de Neurochirurgie.
