În sondajele din lunile martie şi aprilie diferenţele dintre intenţia de vot pentru PPDD şi PDL erau minime, uneori chiar favorabile primului (inclusiv în cele efectuate de CSOP). A urmat războiul total dintre USL şi PDL, declanşat prin instalarea Guvernului Ponta şi ajuns la apogeu o dată cu tentativa de demitere a preşedintelui Băsescu. Acum, fostul partid de guvernământ are un avans înaintea PPDD de vreo 10 puncte. Explicaţia e simplă: atenţia publicului fusese acaparată de cele două blocuri, un partid despre care nu se discută pierde.
Audienţele postului OTV scădeau şi ele: de la o cotă de piaţă de 2,1%, în aprilie, se ajunsese, în august, la 0,8%. Era evident că, pentru stoparea declinului, Dan Diaconescu avea nevoie să atragă reflectoarele mass-media asupra persoanei sale, şi asta nu doar prin postul propriu de televiziune. Acţiunea „Oltchim” se potriveşte ca o mănuşă acestui scop, căci captase deja atenţia publicului şi a mass-media, prin acţiunile de protest ale salariaţilor.
Intervenţia lui Dan Diaconescu corespunde întru totul „ideologiei” la care aderă publicul OTV:
– La postul respectiv, atunci când nu e vorba de pură propagandă de partid, găsiţi tot felul de soluţii miraculoase – magneţi care opresc dezvoltarea tumorilor, medici care vindecă de la distanţă etc. DD are şi el una pentru revitalizarea unei întreprinderi ce părea compromisă, în oferta de cumpărare se angajează nu doar să păstreze actualele locuri de muncă, ci să crească numărul acestora la 10.000.
– Clişeul „privatizările sunt un jaf” (cu corolarul „străinii ne cumpără pe nimic”) este exploatat din plin, DD intrând în luptă pentru a se opune preluării combinatului de către un acţionar străin ostil. Moştenirea lui Ceauşescu este salvată din mâinile capitaliştilor veroşi.
– Tema bogăţiei naţionale, care trebuie redată poporului, este conţinută chiar în denumirea societăţii pe acţiuni pe care anunţă că o va crea – „S.C. Proprietatea Poporului. Dreptate şi Demnitate S.A.” (prescurtat – PPDD). Ideea constituie o reciclare a uneia mai vechi, care conţinea şi ea o soluţie miraculoasă, vă amintiţi participarea colectivă la câştigarea lozului cel mare de la loterie.
– Nu în ultimul rând, un eventual eşec al lui DD în acţiunea de preluare a Oltchim va alimenta discursul deja prezent despre conspiraţiile celor de la putere (cu suport internaţional) împotriva eroului care se va fi luptat pentru binele poporului.
Până acum, acţiunea a reuşit pe deplin. De o săptămână încoace, şeful PPDD este prezent la ore de vârf pe toate posturile de televiziune, chiar şi atunci când lipseşte din ţară. Deja, un eveniment care fusese gândit a aduce un avantaj de imagine pentru PDL – crearea Alianţei România Dreaptă – a fost trecut la coada ştirilor. Faptul că cele mai multe referiri la adresa lui DD din talkshow-uri şi editoriale sunt negative e neimportant. Din punctul de vedere al discursului otevist, ele vin din partea „establishmentului”, a celor care se tem de ascensiunea partidului care se autodefineşte drept antisistem. În marketing există un dicton care spune că „any PR is good PR” – în traducere liberă, orice referire publică este favorabilă.
Probabil, indiferent de deznodământul afacerii Oltchim, următoarele sondaje vor reflecta ascensiunea partidului întruchipat de DD. Când premierul ameninţă cu eventuale consecinţe penale, uită că tocmai imaginea starului TV cu mâinile încătuşate este cea care l-a propulsat în rolul de lider politic. De la cine va lua voturi Partidul Poporului? În primă instanţă, de la nici unul din principalele partide, în mod direct. Celelalte partide antisistem (PRM şi PNG) şi-au epuizat deja electoratul fluctuant, rămânând la cifrele corespunzătoare nucleelor dure. Este, pe de altă parte, greu de crezut că cei care erau decişi să voteze USL sau PDL vor rezona la discursul lui DD.
Acţiunea prezentă este îndreptată tocmai către publicul OTV (comparabil ca volum, în zilele bune, cu cel al exponenţilor adversarilor – B1TV şi Antena 3). Pasionat de teme precum Elodia şi vindecările fără medicamente, o bună parte a acestui public nu era interesată de scena politică şi avea mai degrabă profilul celor 40% din electorat care, dezamăgiţi de prestaţia principalelor partide, întorcea spatele implicării politice. Acţiunea Oltchim a atras atenţia acestor oameni, datorită concordanţei arătate mai sus cu discursul dominant al OTV. Cu alte cuvinte, previzibila creştere a numărului votanţilor PPDD corespunde atragerii unei părţi consistente din electoratul care rezonează deja la ideile respective, dar nu se implică electoral. Este ştiut că, în preajma momentelor electorale, eforturile partidelor se îndreaptă către mobilizarea propriului electorat. Cum în aritmetica electorală suma este fixă, creşterea procentelor PPDD va aduce cu sine o scădere relativ uniformă a celor din dreptul principalelor partide adversare.
Mircea Kivu este sociolog
