Nu atat plecarile – traditionale, de altfel – de prin partide sonore ale unor insi care isi atribuie mai multa aura decat au efectiv sunt noutatile zilei. E plina politica romaneasca de optiuni metise, de socialisti care se descopera populari sau de populisti care se arata democrati adevarati. Pana se fac mutarile dintr-un fotoliu in altul, banale si – de ce sa nu o spun pe sleau?! – cam dubioase sub raport etic, constat ca innoirea vine de la Bruxelles. Acolo, comisarul european pentru Agricultura, Dacian Ciolos, face o declaratie fara nimic extraordinar in sine, dar care nu poate trece neobservata la noi in tara. Domnia sa spune ca va incerca sa fie "… cat mai echidistant posibil, pe de o parte, dar si cat mai apropiat de realitatile terenului din agricultura statelor membre din Uniunea Europeana".
In principiu, raportata la traditia declamativa si comportamentala a politicii din Romania, o astfel de declaratie arde si duce cu ea tot viitorul politic al celui care se incumeta la asa ceva. Parca ii si aud ratoindu-se pe marii campioni ai ideii nationale monopolizate, instrumentate si ingustate dupa placul lor obtuz: "Cum adica?! Ce echidistanta? Noi avem nevoie de patriotism, de reprezentarea intereselor noastre!". Daca nu au aparut deocamdata comentarii rautacioase de o asemenea factura este semn ca totusi ceva se schimba si pe aici, prin Carpati si la Dunare. Vor fi inteles oamenii mutatia care are loc in epoca integrarii? Sa fii priceput ca patriotic, in cazul lui Ciolos, este sa isi faca treaba la Bruxelles in folosul intregii Comunitati Europene, la o cota de excelenta, atragand, indirect, atentia tuturor institutiilor, liderilor unionali si statelor ce compun UE ca in Romania exista si oameni capabili sa gandeasca europeneste, fara rabat, punand mai presus de orice interesul intregului?
Daca da, m-as grabi sa remarc acest semn datator de speranta, aplaudandu-l. Ar fi un simptom al cresterii si maturizarii unei politici prea adeseori devalmase, arhaice, instinctive, tribale, in care cel mai performant este, indeobste, socotit cel care tine in mana ciolanul cel mai plin de carne, agitandu-l pe sub narile tuturor cu pretentia ca le reprezinta si lor interesul.
Nu este intamplator ca semnalul vine dinspre zona intereselor agricole. Un trecut de granari ai Imperiului de la Stanbul si, mai pe urma, de furnizori de vite la Budapesta si Viena ar parea sa ne recomande drept buni gospodari de lunga durata in zona exploatarii asa-numitei mari revolutii a Neoliticului, cultivarea pamantului. Nu ar trebui decat ca prezentul sa dea semne ca doreste sa fie pe masura trecutului, fie si intr-o Romanie postsocialista in care taranimea a fost cu mare succes, in cele mai multe locuri, extirpata, daca nu doar diminuata si umilita.
Are insa in tara Dacian Ciolos sprijinul necesar pentru a putea construi un exemplu romanesc pentru ceea ce ar urma sa fie gasirea, la nivel comunitar, a numitorului comun "al unei politici comune printre cele mai vechi, daca nu cea mai veche din Uniunea Europeana, politica ce a stat la baza constructiei europene"? M-as bucura sa se dovedeasca posibil acest lucru. Am devenit, intr-un mod nedorit, un simbol al efectelor contraproductive ale politicilor si conduitelor oficiale in materie, lucru explicabil, dar nu si onorant. Gandind pentru Europa, Dacian Ciolos e mai patriot decat multi oameni publici de la noi care isi exerseaza abilitatile retorice doar intre Nadlac, Giurgiu, Constanta si Sculeni.
