Ar putea fi Itumeleng Khune, portarul-panteră al Africii de Sud. Salturile sale de felină l-au făcut vedeta primului meci (1-1, cu previzibilul Mexic). Ar putea fi şi substantivul propriu Kim. Sau Park. Ori Lee. Poate fi orice nume (de fapt, prenume) din acest perpetuum mobile numit Coreea de Sud (2-0, cu o Grecie crizată şi în fotbal). Ar merita să ne oprim puţin şi la John Terry, apărătorul amantlâcurilor din echipa Angliei, cel care n-a avut potenţa de a-şi scoate colegii din pană de idei în partida sobră cu „fraţii” de peste Ocean (1-1, cu SUA).
Am putea alege şi alte figuri celebre ale primelor zile ale Campionatului Mondial din Africa de Sud. Dar e momentul pentru adevăratul om al zilei: Nelson Mandela. El este primul câştigător al acestui mare spectacol planetar numit Campionatul Mondial de Fotbal – ediţia 2010.
Au curs valuri de cuvinte despre alegerea Africii de Sud. Despre sforile trase de blatistul Blatter pentru a-şi apăra scaunul de şef al fotbalului pe Terra. Despre jafuri, insecuritate şi superdecibelii vuvuzelelor. Dar toate astea pălesc în faţa aurei lui Mandela. Există viaţă şi dincolo de interese. Mandela înseamnă destin sacrificat pentru pace. 27 de ani de puşcărie la schimb cu lupta pentru omenie. Şansa pentru cei slabi şi fericire fără rasism. Reconciliere în alb şi negru. Iertare. Mandela întruchipează OMUL. Dacă fotbalul trebuie să unească, atunci Africa lui Mandela este alegerea ideală pentru spectacolul lumii. Este victoria bătrânului de 92 de ani cu privire de prelat. A lui şi a tuturor.
Laurentiu Ciocăzanu
laurentiu.ciocazanu@romanialibera.ro
