Într-o vreme în care foarte mulți se arată îngrijorați de setea de putere care i-a luat mințile vremelnicului om al momentului, e cazul să privim cu încredere în jurul nostru: Liviu Dragnea a fost umflat prea mult, iar baloanele de săpun, atunci când pățesc asta, fac poc!
Liviu Dragnea și-a trăit deja momentul de glorie, unul nesperat, iar acum urmează declinul. A câștigat fulminant alegerile, a avut o noapte și două-trei zile de beție a puterii, a început să vorbească la persoana întâi singular (HotNews a numărat 20 de situații în discursul de la Palatul Cotroceni, mie mi-au ieșit 22, nu asta e important), dar nu s-a priceput să gestioneze succesul. I-a plăcut să se umfle în pene, iar acum a luat-o razna.
Joaca de-a v-ați ascunselea cu numele premierului din joben, la o oră de vârf, a fost de prost gust, am convenit asta, dar a arătat mai ales un om singur și, în realitate, nesigur. Crede că poate să le facă pe toate de unul singur, cu ajutorul unor loiali pe viață. Se bazează pe promisiuni venite din cercuri dubioase, transmite cu disperare semnale către serviciile secrete și se miră că nu e băgat în seamă așa cum a crezut că se va întâmpla.
Liviu Dragnea se apropie de psihologia celui care și-a atins nivelul de competență
Înconjurat de yesmeni care abia așteaptă să-l prindă cu garda jos ca să-l împingă de-acolo, Liviu Dragnea se apropie de psihologia celui care realizează că și-a depășit nivelul de competență, dar refuză să recunoască acest lucru și face tot ce poate ca să mascheze asta. Abia acest „tot ce se poate” este periculos, pentru că în situații de acest fel oamenii pot face lucruri trăznite. Dar Liviu Dragnea nu va apuca să le facă pe cele mai trăznite.
Liviu Dragnea amenință printre dinți și flutură, o va face de câte ori va avea ocazia, ideea că are sprijin popular, că majoritatea românilor i-a acordat încrederea și mandatul de a face ce crede el de cuviință cu țărișoara. Este adevărat, PSD este câștigătorul de necontestat a celor mai corect organizate algeri (trebuie să-i mulțumim lui Dacian Cioloș pentru acest model de corectitudine!), dar, așa cum s-a mai scris, victoria s-a datorat în mare măsură și lipsei de mobilizare a celorlalți.
În plus, nominalizarea doamnei Sevil Shhaideh a stârnit deja cel puțin derută în rândul unei bune părți a alegătorilor PSD, nu mai explic acum de ce. Liviu Dragnea a înșelat încrederea naționaliștilor rudimentari și așteptările eșaloanelor 1’ și 2 (cei din urmă au înghițit cu noduri faptul că a trebuit să afle de la televizor sau cu doar câteva minute/ore înainte de restul lumii numele nominalizatei). Și-a umilit oastea. Poporul PSD, de la mic la mare, începe să își pună întrebări.
Atmosfera din jurul lui Liviu Dragnea se va deteriora rapid.
Toate acestea creionează o atmosferă care se va tensiona în curând și rapid. Faptul că președintele Klaus Iohannis a amânat până după Crăciun desemnarea primului-ministru contribuie la creșterea nervozității în tabăra câștigătoare, care nu mai poate să aștepte. E un joc al nervilor, desigur, iar cei din PSD, ALDE și România TV au răbufnit – inclusiv prin penibile acuzații („tehnocrații devalizează”, „își cară mobila” etc.), care prind la masa needucată a telespectatorilor, dar nasc îndoieli în rândul educaților care au fost foarte activi pe Facebook în timpul campaniei electorale și acum încep să mârâie.
Probleme mari pentru Liviu Dragnea vin și dinspre dosarul din care sunt șanse măricele să nu scape basma curată, și să vezi atunci tevatură!, și, chiar dacă lucrul ăsta va fi mascat din răsputeri, și din pățania prietenului Sebastian Ghiță, care s-a dat la fund după ce a jucat la impuse (povestea cu partidul naționalist, „autodenunțul” din cazul Kovesi și mizeriile din categoria Anonymous).
Liviu Dragnea, în singurătate-i
În fine, Liviu Dragnea a reușit, în câteva zile, ceea ce n-a fost în stare sau pur și simplu nu a vrut, șefimea amorțită a PNL, cu Klaus Iohannis în frunte: să contrarieze și să indigneze. Forța cea mai importantă care îl va spulbera pe Liviu Dragnea, este opinia publică, apatică la alegeri, dar care începe să reacționeze. Cu cât va lansa mai multe lozinci, combinate cu amenințări și mesaje voit tari, cu cât va face mai mult pe durul în partid și în afara lui, cu cât va da chix din fotoliul de președinte al Camerei Deputaților, cu cât va urla de durere în singurătate-i, Liviu Dragnea va enerva tot mai multă lume: cei care încă se tem de el, de ceea ce cred ei că ar putea să le facă, plus cei care au radare ce detectează prostul gust, găoșenia, nesiguranța, abuzul și lipsa de transparență.
Pur și simplu, nu poți face totul de capul tău, nici dacă te numești Vladimir Putin. Dragnea nu e Putin și nici Putin nu ar fi Putin dacă nu ar avea în spatele lui un grup de KGB-iști pe stil nou și generali școliți pe stil vechi.
Liviu Dragnea și-a trăit momentul de glorie, va face eforturi uriașe să pară puternic, va schimba șei și șefuți, va face curte disperată serviciilor secrete, se va îmbărbăta că e sănătos tun și are toate degetele pe toate butoanele, dar tot nu va izbândi. Deja greșește. Și probabil că nici măcar legea care îl oprește să devină premier nu va reuși s-o modifice, cu toată majoritatea parlamentară. Liviu Dragnea e terminat înainte de a deveni ceva. Gata. Peste un an va fi istorie. Ăsta e pariul meu.
Mai multe comentarii scrise de Călin Hera pot fi citite aici.
