Oroarea a devenit aproape o rutină. De această dată, locul masacrului a fost un cinematograf din Aurora, Colorado, unde James Holmes este acuzat că a împuşcat şi rănit zeci de spectatori. În 1999, scena avea loc în apropiere de liceul Columbine. După unele estimări, în Statele Unite, se petrec mai mult de 20 de atacuri în masă pe an. Şi întrebarea rămâne mereu aceeaşi: de ce?
Când SUA este comparată cu restul lumii, motivul devine evident: în timp ce America s-ar putea să nu aibă mai mulţi sinucigaşi decât au alte ţări, ucigaşii nebuni pot pune mâna pe arme mai uşor în America decât oriunde altundeva în lume.
Potrivit unui sondaj efectuat în 2007, Statele Unite sunt mult în faţa restului lumii când vine vorba de posesia de arme, cu 90 de arme la 100 de cetăţeni. Însumând 5% din populaţia globului, America cuprinde aproximativ între o treime şi o jumătate din posesorii de arme existenţi în lumea civilizată – aproximativ 270 de milioane de arme. Şi mai multe studii arată că Statele Unite depăşesc alte ţări dezvoltate în ceea ce priveşte numărul deceselor din cauza conflictelor armate – aproximativ 30.000 decese pe an – cele mai multe sunt sinucideri, dar mai mult de 12.000 sunt omucideri, iar armele rănesc aproximativ 200.000 de americani pe an.
Luând în considerare aceste cifre, s-ar putea crede că legea privind controlul armelor ar trebui să fie una din principalele priorităţi naţionale ale Americii, deasupra înşelătoarei lupte împotriva terorismului. Până la urmă, de la atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, în care au murit peste 3.000 de oameni, conflictele armate au făcut aproape 140.000 de victime şi au rănit peste două milioane de oameni. Dar, când cineva se uită mai atent la SUA, pentru a înţelege de ce americanii sunt atât de dependenţi de acest fel unic de violenţă, evidenţa nu mai este atât de evidentă. De ce sunt legile împotriva armelor atât de greu de ratificat?
Unul din cele mai importante motive este lobby-ul în sprijinul armelor de foc, care este una din cele mai bine sponsorizate activităţi din America. Puţini legislatori – atât din rândul republicanilor, cât şi din rândul democraţilor – vor să se ia de Asociaţia Naţională a Armelor (National Rifle Association). Şi mulţi americani consideră că al doilea amendament al Constituţiei SUA (” Întrucât o miliţie regulată este necesară pentru siguranţa unui stat liber, dreptul oamenilor de a deţine şi purta arme nu va fi îngrădit”) le oferă indivizilor acces nerestricţionat la arme.
Mulţi consideră că riscul de a se înregistra decese şi răni provocate de arme este preţul pe care americanii trebuie să-l plătească pentru a putea să aibă arme în continuare, drept pe care îl consideră un mijloc de apărare puternic împotriva tiraniei. Şi, dat fiind faptul că mulţi tirani au tendinţa de a-i dezarma pe cei pe care vor să-i conducă, este dificil să combaţi complet un argument de acest fel. Dar în mod sigur se poate crea un echilibru între dreptul conferit de cel de-al doilea amendament şi constrângerile raţionale care ar trebui să îi împiedice pe oamenii instabili psihic să se aprovizioneze cu arme.
De exemplu, Colorado şi multe alte state au încercat să impună controale mai amănunţite pentru posesorii de arme, cu scopul de a-i împiedica pe cei care au antecedente penale sau probleme psihice să-şi procure arme. Dar foarte puţine iniţiative de acest fel au fost promulgate; multe au fost abandonate din cauza contestaţiilor organizaţiilor de lobby. În cele din urmă, opunerea la reglementarea rezonabilă a regimului armelor de foc este de natură culturală, lucru ilustrat de ştirile despre uciderile în masă, şi derivă din refuzul Americii de a admite că ar putea greşi, minimalizând diferenţele izbitoare dintre legile americane privind armele şi aceleaşi legi din celelalte ţări.
Deci, de exemplu, jurnaliştii accentuează patetismul din realitatea neagră: cel puţin nu au loc mai multe masacre şi crime decât în trecut, cifrele rămân aceleaşi. Asemenea relatări au tendinţa să individualizeze şi să psihologizeze patologiile sociale – o altă trăsătură înrădăcinată a americanilor şi una îndelung promovată de cowboy-ii singuratici, care devin simbolul central în mitologia americană (şi mitologia armelor).
În consecinţă, presa are tendinţa de a sublinia importanţa unei mai bune educaţii din partea părinţilor şi importanţa tratamentelor pentru bolnavii psihic. Dar jurnaliştii americani nu scriu prea multe despre impactul pe care îl are un masacru cu arme asupra sistemului de sănătate – care rămâne inaccesibil pentru mulţi, mai ales pentru cei care au probleme mentale. De aceea, în multe oraşe americane, ne-am învăţat să vedem persoane cu probleme psihice vorbind singure pe stradă sau purtându-se ciudat, uneori violent.
Această privelişte este mult mai rară în ţările cu sisteme de sănătate accesibile şi pentru cei care suferă de boli mintale. Multe boli psihice, precum schizofrenia şi tulburarea bipolară, îi pot face pe suferinzi să aibă halucinaţii în care vocile „le comandă” să comită acte de violenţă. Tratamenul medical reuşeşte să ţină în frâu asemenea manifestări psihotice. Dar un diagnostic potrivit şi un tratament corect necesită bani, iar fondurile sunt tăiate. Conform unui raport din luna februarie, Statele Unite au redus serviciile pentru bolile mintale cu aproape 10% în ultimii trei ani, ameninţând „să reducă numărul camerelor de gardă şi să majoreze costurile pentru toţi pacienţii”.
Dar, dacă pacienţii nu pot beneficia de tratamente la preţuri reduse pentru bolile psihice – precum schizofrenia şi tulburarea bipolară, care cer consulturi periodice şi modificarea medicaţiei – va creşte numărul incidentelor mortale, mai ales dacă armele vor fi la îndemâna oricui.
Şi îngrirjirea în sanatorii a fost afectată. În ultimele decenii, instituţiile care se ocupă de tratamentul bolilor mintale au fost închise en-gros, cel mai des, în numele reformelor din sănătate. Dar nu a apărut nici un fel de facilitate care să înlocuiască aceste instituţii, iar mulţi pacienţi au rămas pe drumuri, lipsiţi de îngrijire medicală.
În ciuda deficienţelor din sistemul de sănătate , foarte puţini politicieni sunt pregătiţi să redreseze aceste probleme. Până când o vor face, disponibilitatea armelor va asigura existenţa masacrelor, precum cel din Aurora, care rămân referinţe amare la adresa americanilor.
Naomi Wolf este o activistă politică şi un critic social, a cărei cea mai recentă carte este „Give Me Liberty: A Handbook for American Revolutionaries” (Daţi-mi libertate: Manual de buzunar pentru americanii revoluţionari).
Copyright: Project Syndicate, 2012. www.project-syndicate.org
