Prestaţia Ecaterinei Andronescu în ultima ei trecere pe la Ministerul Educaţiei a reuşit, în pofida duratei reduse a mandatului, să provoace consecinţe dureroase pentru una dintre categoriile altfel căinate de aceeaşi doamnă senator: educatorii şi învăţătorii. Demnă purtătoare a valorilor liberale preluate probabil de la partenerii de alianţă – transferul ideologic dintre PSD şi PNL, după cum se vede şi la Sănătate, tinde să atingă perfecţiunea -, doamna Andronescu s-a gândit să stimuleze o dată în plus iniţiativa privată, fără de care, nu-i aşa, economia se sufocă.
Într-o ordonanţă dată în ultimele zile de ministeriat, la finele anului trecut, ministrul Educaţiei îi obligă pe educatori şi învăţători ca, în termen de şase ani de la data publicării respectivului document, să obţină o diplomă de licenţă, fără de care nu mai pot profesa în învăţământul preşcolar, respectiv în primar. Explicaţia fostului ministru, lacrimogenă ca de obicei, e că, deşi la prima vedere textul pare abuziv, el nu face decât să identifice o soluţie mai puţin traumatizantă la efectele pretins perverse ale Legii educaţiei nr. 1/2011. Potrivit lecturii oferite de Ecaterina Andronescu, din lege s-ar fi eliminat categoriile profesionale de educator şi învăţător, înlocuite cu profesor în preşcolar şi primar, ceea ce ar conduce automat la concedierea tuturor cadrelor didactice care nu îndeplinesc condiţiile minimale cerute profesorilor – studiile de licenţă. Doamna Andronescu a încercat aşadar să prezinte o hotărâre care avea toate aparenţele unui abuz aberant într-un demers de salvare a cadrelor didactice, expuse unui risc nepermis de iresponsabila lege a lui Daniel Funeriu.
În realitate, ca în bancurile cu Radio Erevan, educatorii şi învăţătorii nu erau deloc în pericol să-şi piardă slujba, ci, dimpotrivă, prevederile legii expuneau 22.000 de cadre didactice „riscului” teribil de a primi o mărire de salariu, care ar fi mers, în cazul învăţătorilor cu vechime, chiar şi până la 25%.
Potrivit Legii educaţiei, desfiinţarea categoriilor de educator şi învăţător şi transformarea lor în profesor în preşcolar, respectiv primar, avea printre altele ca scop tocmai posibilitatea încadrării lor în grile superioare de salarizare. Legea, combinată cu normele metodologice adoptate apoi de minister, stipula proceduri concrete de echivalare. Astfel, în articolul 248, la alineatul trei se precizează că învăţătorii şi educatorii „care au dobândit formal, nonformal sau informal competenţe profesionale până la intrarea în vigoare a prezentei legi îndeplinesc condiţia pentru ocuparea funcţiei didactice de profesor pentru învăţământul preşcolar, profesor pentru învăţământul primar (…) în baza unei metodologii de recunoaştere şi echivalare elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului”. Procedurile de calculare a punctajelor în vederea echivalării au dus la constituirea a 22.000 de dosare depuse la inspectoratele judeţene, în urma cărora a fost elaborat un Ordin de ministru pentru oficializarea lor. Semnătura pe respectivul ordin nu a mai venit.
Continuarea în Revista 22.
