Trei milioane litri de lapte au fost varsati ieri pe un camp necultivat din sudul Belgiei de mai multe mii de agricultori furiosi, care protestau impotriva pretului prea mic pe care producatorii il primesc in cadrul legislatiei europene. Trei milioane litri de lapte inseamna, la pretul de cumparare ce li se ofera producatorilor, 600.000 de euro scursi in cateva minute in pamantul campului din regiunea Ciney din Belgia, camp care, inainte de acest act de protest, fusese arat pentru a putea fi impregnat cat mai bine de lapte. Asa cum anuntasera de multa vreme, miile de agricultori proveniti nu doar din Belgia, ci si din Germania, Franta si Luxemburg au venit cu cisternele sa verse laptele in Belgia pentru a protesta impotriva nedreptei legislatii europene. Deja incepand de saptamana trecuta agricultorii belgieni au incetat sa mai furnizeze lapte magazinelor, ceea ce a dus in unele regiuni ale Belgiei la o adevarata penurie de lapte.
Vreme de cateva ore, de-a lungul zilei de ieri, 16 septembrie, acel camp ales de protestatari a fost strabatut de rauri de lapte ("rauri de lapte si miere" reprezinta – cum stim – definitia paradisului, numai ca, apicultorii nefiind prea numerosi in Belgia, taranii suparati s-au marginit la lapte). Originile acestui protest sunt cunoscute: producatorii europeni de lapte se afla in pragul ruinei pentru ca pretul de cumparare en gros nu acopera, cel mai adesea, costul de productie al laptelui, ceea ce inseamna ca proprietarii de vite muncesc fara a fi in stare sa-si acopere cheltuielile, timp in care noi, orasenii (cum sunt majoritatea celor ce citesc ziarele), bem lapte muls si imbuteliat de oameni care se spetesc fara a reusi sa-si recupereze cheltuielile de productie. Pentru consumatorul de rand, care nu cunoaste toata aceasta drama a agricultorilor, e un sacrilegiu distrugerea ritualica a laptelui: milioane de litri varsati pe camp, ca un vulgar ingrasamant!…
Aici avem insa un reflex conditionat: multi dintre noi am fost santajati in copilarie de parinti care, cel mai adesea nestiind sa faca de mancare, ne-au terorizat si culpabilizat cu afirmatii de genul: "Termina-ti farfuria, pentru ca in Africa sunt copii care mor de foame". Desigur, este naiv si copilaros sa crezi ca tensiunile sociale si economice acute ori problemele de malnutritie ale lumii a treia ar putea fi rezolvate transportand din cand in cand acolo laptele nevandut in Belgia. Asta nu atenueaza insa violenta gestului celor care varsa laptele pe camp. O serie de psihologi si filosofi s-au aplecat deja asupra acestui fel de protest, principala intrebare fiind, desigur, daca e moral a arunca fluidul vital, laptele, care ar putea fi mai bine impartit saracilor. Pentru a intelege insa violenta acestui act e de-ajuns sa intram in mentalitatea dintotdeauna a taranului.
Acesti oameni care au varsat ieri milioane de litri de lapte in pamant sunt tarani pentru care, traditional, "mancarea nu se arunca" pentru ca "e pacat". "Pacat": iata cum la un singur cuvant a fost redusa intreaga oroare a gestului celor care isi asuma distrugerea ritualica a hranei. si ne putem inchipui la ce grad de disperare au putut ajunge cei care isi asuma astfel… un asemenea pacat.
