Decizia lui Adrian Cioroianu de a parasi Partidul National Liberal pentru ca nu s-a regasit pe listele candidatilor la pozitia de europarlamentar in viitoarele alegeri se intalneste cu cea a lui Codrut seres, sters de conservatori de pe listele lor la sugestia – se spune – a lui Mircea Geoana. Asistam astfel la doua trasee meteorice de politicieni tineri a caror cariera impetuoasa, care i-a propulsat in prim-planul politicii pentru o clipa, bate acum in retragere cu mare repeziciune. Ministri, amandoi, cu prestatii discutabile – Cioroianu este autorul celei mai scandaloase declaratii la adresa concetatenilor sai, in timp ce seres a ajuns rapid pe lista anchetabililor intr-o afacere de tradare a intereselor nationale –, era de asteptat ca ei sa se trateze de "melancolie politica", macar o vreme, in penumbra propriilor formatiuni politice. De fapt, ambii reproduc un model experimentat deja de alti congeneri.
Cozmin Gusa, comiliton de succes al lui Ponta – ca sa dau un exemplu de alt tanar din PSD, ceva mai stabil in pariurile sale de grup –, s-a reamplasat in PD (astazi PDL), plecand insa si de acolo atunci cand a crezut ca nu i se recunosc nici aici meritele. In cele din urma, s-a urnit pana si din PIN, pe care il infiintase chiar el, cedand in fata evidentei lipsei de incredere a alegatorilor. In aceasta aventura pornise alaturi de alti juni vocali, Lavinia sandru si juristul Pavelescu, la fel de mobili in dinamica lor partinica. De curand, doamna sandru a primit un "nu" clar de la PSD, in slujba caruia si-ar fi pus sarmul electoral cu aceeasi miza, Parlamentul European. Suparat pe toti aceia care nu il plasau pe orbita unde socotea ca i-ar fi locul, Pavelescu insusi – caruia Alina Mungiu-Pippidi i-a dedicat, cu ceva timp in urma, un portret acid meritat – a schimbat partidele ca pe niste camasi transpirate.
Si acestor nume, foarte vizibile, li s-ar putea adauga fara indoiala altele, fiindca irascibilitatea politica despre care vorbesc face cu atat mai multe victime cu cat se coboara mai tare inspre filialele judetene…
Aglomerarea atator cazuri, din diferite partide, dar venind dinspre tinerii politicieni – inteligenti, cu scoala, avand discurs si fluenta in idei, chiar daca o si mai mare fluenta o dovedesc in profesarea unei lipse de constanta si de coerenta la nivelul fundamentelor actiunii lor – trebuie ca vorbeste despre un fenomen care depaseste nivelul aventuristicii individuale si personale si care vine din alta parte decat din intalnirea dintre un om si o doctrina. Nici in cazul lor, doctrina politica pe platforma careia s-au lansat nu are prea multa importanta. Ei sunt democrati si liberali cu nuante de patriotism si, la nevoie, de piosenie intr-un asemenea mod incat traditia si tendintele actuale se pot intalni la orice intersectie in discursul lor.
Exemplare tipice ale unei democratii a jocurilor si aranjamentelor de culise ori fatise, suficient de lucizi pentru a sti cum se fac cartile, ce mize se pun la bataie si care sunt consecintele jocurilor, tinerii politicieni de felul acesta au ajuns, fie si meteoric, in prim-plan tocmai pentru ca au invatat foarte bine si au imitat cu succes abordarile celor mai experimentati dintre politicienii tranzitiei. Se vede astazi cu ochiul liber, tot mai flagrant, ca frumoasele lor volute, pe de o parte, si gafele produse de elanurile prea mari, de hiperexcitare sau nesiguranta junetii, exprima, in fapt, laturi ale aceluiasi diletantism mimetic pus in scena cu uneltele unei demagogii de parada.
