Criteriile pe baza cărora sunt selectați miniștrii în “guvernările Dragnea” sunt bizare, chiar revoltătoare. Meritocrația și buna-credință par abandonate cu totul. Pregătirea universitară sau cea profesională nu contează deloc, dat fiind că în noul guvern a scos capul, din nou, lombrosianul Liviu Pop, iar Cabinetul e condus, pentru prima dată în era postcomunistă, de un absolvent de facultate particulară românească (Harvard, Yale, MIT, Oxford sau Cambridge nu se califică).
O altă ciudățenie este înmulțirea cazurilor de “legături speciale” cu zone periculoase pentru securitatea națională. Există, în acest guvern, trei miniștri care vor fi priviți cu suspiciune întemeiată în această direcție: Sevil Shhaideh (vicepremier, ministrul Dezvoltării), Marcel Ciolacu (vicepremier fără portofoliu) și Lucian Șova (ministrul Comunicațiilor). Un triunghi cu vârfurile în trei orașe roșii: Constanța, Buzău și Bacău.
Cei trei nu vor putea fi dezlipiți de legăturile lor cu personaje problematice: Akram Shhaideh, Omar Hayssam și Boris Golovin. Dictatură, terorism și spionaj, pe două azimuturi fierbinți: Siria și Rusia. Sunt puncte nevralgice ale Guvernului Dragnea-Tudose, pe care SRI le ține probabil sub observație.
Despre Sevil Shhaideh știm că a fost respinsă de președintele Iohannis în iarnă, pentru funcția de prim-ministru, din „rațiuni de stat”. Mai exact, relația soțului ei, sirianul Akram Shhaideh, cu regimul dictatorial al lui Bashar al-Assd, în contextul apartenenței României la NATO și al parteneriatului strategic dintre România și SUA. Akram Shhaideh este susținător al lui Bashar al-Assad. Pe conturile sale de socializare, soțul vicepremierului român a transmis mesaje pro-Assad și i-a criticat pe rebelii sirieni și pe liderii occidentali. De altfel, Akram Shhaideh a lucrat pentru guvernul lui Bashar al-Assad.
Marcel Ciolacu nu a avut vizibilitate națională până acum, dar și-a instaurat baronatul de multă vreme în Buzău. Legăturile sale cu un alt sirian celebru, Omar Hayssam, sunt vechi și extreme de dubioase. Înainte de a fi condamnat pentru terorism, Hayssam făcea ravagii prin economia județului Buzău, în complicitate cu ayatollahi locali din PSD. Printre ei, Marcel Ciolacu, surprins în imagini de colecție la vânătoare alături de prăduitorul arab. La astea se adaugă informațiile despre împrumuturile acordate de Hayssam lui Ciolacu, înainte ca baronașul de Buzău să fie numit prefect al județului.
Ciolacu se află la a doua înscăunare ciudată. Ponta l-a numit consilier onorific al primului-ministru, în 2015, iar Tudose înființează un post suplimentar de vicepremier, fie el și fără portofoliu, doar pentru a-l aduce pe Ciolacu în guvern.
Cele mai periculoase legături le-a avut Lucian Șova, noul ministru al Comunicațiilor. Cu ani în urmă, Șova a fost asociat în afaceri cu Boris Golovin, fost colonel în Spetnatz, celebrele trupe ale GRU – serviciul de spionaj al armatei ruse. Golovin s-a stabilit în România după 1990, înființând, alături de oameni de afaceri ruși, Nova Bank și Centrul de Afaceri Româno-Rus.
Nu trebuie uitat contextul istoric: ofițerii GRU, deghizați în turiști sovietici, au avut o contribuție majoră la diversiunile sângeroase din decembrie 1989, din România. Ei au inițiat, controlat și confiscat întregul proces revoluționar, încheiat prin lovitură de stat și prin impunerea unei echipe pro-sovietice și anti-occidentale (Iliescu, Brucan, Roman, Bârlădeanu, Militaru, Voican Voiculescu etc.). Agenții sovietici au folosit mulțimile revoltate pentru a-și atinge primul obiectiv (răsturnarea lui Ceaușescu), apoi, în complicitate cu legăturile lor din România, au declanșat baia de sânge pentru a-și atinge cel de-al doilea obiectiv (confiscarea Puterii și izolarea României de Occident).
Cel de-al treilea obiectiv al agenților GRU a fost preluarea controlului asupra unei părți din economia României, mai ales în siderurgie și în industria energetică. Instalarea la București a unor ofițeri precum Golovin ar putea avea legătură cu această operațiune sovietică, moștenită după 1991 de Federația Rusă.
Interesante explicațiile date de Lucian Șova azi, în comisia parlamentară care l-a audiat. “Cu Boris Golovin nu am mai vorbit de 10 ani, și fiți siguri că nu mint, pentru că la câte mandate de interceptare am avut în ultimul timp, date si comunicate de autoritățile statului, dacă aș fi vorbit, sigur ați fi știut. (…) Când m-am asociat cu Golovin, nu aveam nicio funcție, lucram la o firmă în mediul privat. Ieșisem din Ministerul Transporturilor în 2005. Firmele cred că sunt înființate în 2006 sau cel târziu în 2007. Cred că nu sunt singurul care, dacă găsește o oportunitate de afaceri, sigur că manifestă interes față de ea. Nu m-aș asocia cu vreun infractor sau cu cineva despre care să știu sau să am prezumția că e infractor. Atunci când îmi veți spune calitatea de infractor sau altă calitate reproșabilă domnului Golovin, în ultimii 20 de ani sau de când o fi el în România, dacă îmi dați vreun exemplu de activitate pe care respectivul a desfășurat-o cu încălcarea vreunei reglementări…”
Așa o fi. Dar dacă e mai mult decât atât? Și de ce trebuie să ajungă în Guvernul României personaje cu asemenea legături? Răspunsul s-ar putea afla în agitația geostrategică din Estul Europei, în ultimii ani…
