Cred că PNȚCD este partidul cel mai îndreptățit să promoveze o dezbatere cât mai aprofundată cu privire la problematica proprietății asupra pământului pentru că apără mereu interesul național și înțelege bine necesitatea conlucrării cu națiunile civilizate.
După 1998, de când a fost aprobată, prin Legea 54, circulaţia liberă a terenurilor, şi până în prezent, problema esenţială care a frământat şi frământă opinia publică românească este cea privitoare la vânzarea terenurilor agricole şi forestiere către străini.
Totuşi, România, în conformitate cu angajamentele faţă de UE, elimină în 2014 şi minimul de bariere ce restricţionau, până atunci, eventuala concurenţă neloială, uneori agresivă, din partea capitalului străin.
Considerăm că este posibilă rezolvarea acestei probleme și în interes național și în respect față de interesele comunității internaționale din care facem parte, cea a democrațiilor euro-atlantice. În acest sens, expunem mai jos un pachet de soluții asupra cărora solicităm dezbateri cât mai ample din partea specialiștilor cu autoritate științifică recunoscută, dar și cu responsabilitate fată de viitorul proprietății funciare românești.
– Legiferarea evaluării economice a terenurilor agricole și forestiere după formule economico-matematice științifice determinate și raportarea categoriilor economice de pe piața funciară (preț, arendă, chirie, dividend și redevență) la valoarea terenurilor astfel determinată;
– Constituirea unui corp autorizat de experți evaluatori, în care, cu recunoaștere prioritară, să fie economiștii agrari, după modelul inginerilor de cadastru;
– Clasificarea, evaluarea și prețuirea datelor de la Institutul Național de Pedologie cu privire la bonitatea terenurilor agricole;
– Obligativitatea întocmirii de către vânzător a unui dosar de înstrăinare a proprietăților funciare mai mari de cinci hectare, în care să se regăsească actele doveditoare ale proprietății, dosarul de cadastru, înscrierile în Cartea Funciară, valoarea naturală (bonitatea), valoarea economică și prețul minim solicitat, care nu poate fi sub valoarea economică;
– Cumpărătorul trebuie să facă dovada calității de “bun agricultor”, prin documente care atestă gradul de educație, dar și experiența în domeniu. În plus, el trebuie să prezinte și un plan de investiții, în urma căruia să se asigure de creșterea capacității productive a solului prin tehnologia aplicată sau, după caz, lucrări de irigații, drenări, asanări, combaterea eroziunii și altele, dar și de protecție a mediului.
Prof. univ. dr. Gabriel Popescu -este director al -Departamentului de Economie Agroalimentară și a Mediului, din cadrul A.S.E. București.
