Înţeleg că o conspiraţie a inconştienţilor, superficialilor, mafioţilor şi călcătorilor în gropi s-a hotărît să-i dea România lui Dan Diaconescu. Acuma, cine ştie, decît să fie la ei, poate o fi mai bine. Greu să ai alte sentimente văzînd cum evoluează ţara de prin 2006 încoace, cu momente semnificative de genul dublarea pensiilor intră în plen după ce a căzut la comisii şi guvern şi facem deficitul, vine criza şi tăiem un sfert din salarii şi pensii ca să acoperim deficitul că pentru altă soluţie nu avem capacitate, vin alegerile şi dăm undeva un şut ălora care au acoperit stîngaci deficitul, dar nu avem cu cine vota decît cu ăia care l-au făcut, şi într-un final, obosiţi de discuţii despre mătuşi şi unguente, dăm ţara cui are tupeul să o ceară. Ia, la dracu’ cu partidele astea tradiţionale şi cu tot circul vechi. Vrem Circul Nou.
Nou pentru unii ca mine, care nu s-au uitat niciodată la OTV. Dar, în fond, de ce să fim nedrepţi? Ponta naş la nunta unor mafioţi olteni a fost mai bine? Sau poate combinaţia beton de prinţesa EBA, prinţul Paul şi regele Cioabă e de o calitate mai bună? În separeu or fi fost investment bankers şi policy analysts şi la stradă tripleta regală, ca să voteze prostimea? Aoleo, mă tem că dacă întorci pe dos separeurile la cele două evenimente amintite nu găseşti nimic altceva, poate doar nişte intelectuali pupincurişti strecuraţi prin colţuri, dar nimic salvator. Ce se vinde e ce se vede- şi Circul Vechi e principalul responsabil de ridicarea Circului Nou. Pentru că dacă tot circ este, măcar să fie unul proaspăt.
Cacialmaua care în România poartă numele de guvernare a atins maximul cu privatizarea Oltchim sub guvernul Ponta. Ceea ce s-a întîmplat putea fi plănuit perfect de orice minte mediocră dar dornică de publicitate, de la ratata privatizare a CupruMin, sub guvernul Ungureanu, o demonstraţie publică de incapacitate a statului de a controla un asemenea proces, de a se informa, a croi şi a face respectate regulile jocului. Păi, în clipa în care văd public că unul nu se poate apăra, şi trec lunile fără ca să întreprindă nimic în direcţia asta, de ce să nu-şi facă toţi tîlharii de pe planetă planuri să îi sară în spate să îi ia ce i-a mai rămas? Diaconescu a cîştigat deja partida, că aduce sau nu aduce banii. Din două roluri, unul e totdeauna cel mai fraier, şi acesta a ieşit evident statul. Nu avea dreptate SOV, cînd a zis „Apăraţi-vă statul”, cu implicaţia că e legitim să jefuieşti statul unora incapabili să îl apere?
Nu mi-a scăpat că individul numit Vulpescu (care ar trebui imediat anchetat pentru abuz în serviciu pentru cum a protejat interesele statului în licitaţia asta), ca şi individul numit Boureanu, din tabere cît se poate de opuse, au făcut graţii pe lîngă DD. Evident, eşti tentat să crezi explicaţia raţională: că toată lumea are brusc nevoie de DD, că a ajuns, pe baza sondajelor, king maker al alegerilor viitoare şi că de asta i se fac favoruri. El ar fi cîştigat deja, rămîne să vedem cu ce combinaţie. Vorba e că mă îndoiesc, deşi USL fac ce pot ca să alunge electoratul, tot mai rămîne trendul de a schimba complet regimul Băsescu şi orientarea utilă spre alianţa percepută cu şansele şi capacitatea cea mai bună de a guverna (dovadă dl. Vulpescu). Adesea nici un fel de teorii ale conspiraţiei nu pot explica ce se întâmplă în România mai bine decît purul tembelism izvorît din incompetenţă. Desigur, undeva sînt unii care nu sînt proşti şi care îşi urmează interesele: dar destui cei care ocupă poziţii de decizie nu sînt neapărat în categoria asta. Ei sînt, pur şi simplu, inepţi, hotărăsc totalul votanţilor după ce se încheie votul, vând ţara unora ale căror conturi nu le verifică nimeni, anunţă în gura mare că vor plăti din bani europeni gale de box şi după aia îi scot din buzunarul nostru în văzul lumii, şi aşa mai departe. Poate e greu, poate nu ştiu, săracii, cum să iasă din încurcătură? Să fim serioşi. Fiecare din prostiile publice pe care le vedem, că e mică sau e mare, putea fi evitată dacă nişte minime reguli de siguranţă erau puse în aplicare.
Aceste reguli au fost -doar pe hîrtie- acceptate de principalii actori ai jocului politic sub numele de Carta Albă a Bunei Guvernări în timpul demonstraţiilor de stradă din luna ianuarie. Spre deosebire de vechile mele criterii de integritate, care măsurau abaterea la nivel individual, Carta Albă e un program de guvernare, de o concreteţe şi o practicalitate absolută. O să dau doar două-trei exemple elementare de cum ne-ar fi ocrotit punerea ei în practică de tot felul de necazuri, dacă liderii noştri nu semnau ca primarii, tot aşa cum au semnat, probabil, şi cu dom’ colonel Dogaru. Dar mă refer şi la MRU aici.
Să încep cu Oltchim. Semnatarii Cartei Albe se angajau să introducă ‘liste negre’ pentru firmele care participă la licitaţii de stat, şi o bază de date centrală, astfel încît cine are datorii la stat, nu are bonitatea corespunzătoare, nu a performat anterior corespunzător întîrziind termenele şi depăşind preţul să poate fi eliminat. Toate aceste lucruri se puteau realiza prin hotărîri de guvern, că asta era ideea Cartei, simplu, nu modificări constituţionale, ca să se poată pune in practică imediat. Ce s-a făcut de data asta ? Mai puţin decît nimic, adică s-au deschis larg porţile pentru cine nu are bani, are datorii, e urmărit pentru evaziune fiscală, şantaj şi subminarea economiei naţionale. Eventual se înscrie şi după ora închiderii şi cu o entitate încă nelegalizată. Asta, în condiţiile în care la ONG-uri vă anunţ că se cer n caziere pentru orice licitaţie, şi rapoarte de activitate pe anii precedenţi traduse în engleză. Fapt e, dacă se punea în practică ceea ce s-a semnat, problema nu mai apărea. În acest moment, Vulpescu i-a livrat lui Diaconescu o campanie electorală gata finanţată, de erou hărţuit de justiţie că vrea binele poporului.
Să continui cu RAAPPS/MRU. Secretarul general al guvernului m-a sunat prin martie să îmi spună că MRU îl instruise să facă primii paşi pentru construirea unui sistem de urmărire electronică a cheltuielilor (online expense tracking system), în care să se afişeze imediat orice cheltuieli publice. Sistemul există între timp nu doar în Slovenia, ci şi în Estonia, Slovacia şi Kirghizstan -unde nivelul de e-government nu e superior celui din România, şi e pe cale de a fi introdus în multe alte ţări. Dacă un asemenea sistem exista, şi dacă unul care face cumpărături la RAAPS ştie că o chitanţă electronică procesată de el pentru parfum de lux bărbătesc sau coşuri cadou cu whisky va fi uploadată pe o pagină în văzul tuturor, mai ales al presei tabloide care stă la pîndă, asemenea cheltuieli nu s-ar face. Nu s-ar mai repara nici vile RAAPPS cu marmură de cea mai scumpă, nici luptătorii anticomunişti nu ar mai primi deodorante de la stat în vile de lux, şi la benzină s-ar gîndi de două ori cînd o iau, că presa e rea şi îţi sare în cap. Şi la fel s-ar întîmpla cu toate cheltuielile negîndite, ar deveni gîndite- de frică. Să ne înţelegem, sistemul e automat, nu se pot tăinui chleltuieli decît dacă nu se introduc deloc- şi asta, evident, e infracţiune. Nu ştiu, după MRU, care plăteşte nota de plată protocol cu reputaţia lui, deşi evident el nu a avut timp să implementeze sistemul (vorba bancului însă, ştie el de ce o merită), ce a făcut guvernul Ponta ? Presupun că nimic, deşi România a adoptat între timp un plan de acţiune pe tema Open Government, am dat internaţional cu subsemnatul cum că vom face şi aşa mai departe.
Cu depolitizarea, foarte dragă premierului Ponta pe vremea cînd nu ajunsese la putere, face să mai recitim Carta Albă ? Nu mă refer la ICR, unde numirile se făceau preferenţial dintotdeauna, deci nimic nou. Dar Avocatul Poporului, instituţia neutră prin excelenţă, e la ora asta moartă, nu mai preia nici un fel de plîngeri şi nu mai face nimic. Înţeleg că situaţia se va prelungi pînă la alegeri, iar după ele o să-l instalăm pe dl. Dorneanu ? Nu pot să cred. Că asta ar însemna că instituţia a fost importantă doar pentru a o opri să îşi facă datoria. Şi că e important să controlăm Avocatul Poporului doar pentru că mai avem de trecut ordonanţe şi legi contra poporului, de acelea cum ne-am jurat în Carta Albă că nu mai dăm şi nu mai facem. Că altfel, l-am putea numi imediat pe Eckstein- Kovacs, Bruxelles ar respira liniştit şi viaţa ar merge înainte.
Mai sînt şi alte lucruri practice în Carta Albă, cum era, de exemplu, şi că listele electorale trebuie updatate urgent cu datele de la ultimul referendum, deşi noi nu candidam, nici nu voiam să suspendăm pe careva şi deci nu aveam vreun interes pentru a lista această chestiune de interes public. Cum facem, le citim de fiecare dată după ce se întîmplă vreo catastrofă, sau încercăm să vedem înainte ce se poate face ?
Între timp, regret că nu l-am invitat şi pe dl. Diaconescu să îşi trimită oamenii la şcoala de vară în politici publice a SAR, ca să-i întorc amabilitatea atîtor invitaţii la OTV, tot de atîtea ori refuzate (mulţumesc dlui Neamţu că s-a dus el), că în curînd s-ar putea să aibă nevoie de cunoştinţele astea. Tot aşa cum i-am luat partea cînd CNA a vut să-i închidă postul, că e anormal să laşi alte canale să facă propagandă de partid şi pe TVR să fie abuzat de oricine vine la putere, dar să căşunezi numai pe OTV, mi s-ar părea discriminativ să considerăm că oamenii lui DD sînt singurii care nu pot progresa. Toţi ceilalţi însă…
Comentariile la textele Alinei Mungiu-Pippidi au fost desfiinţate la cererea autoarei şi vor fi reintroduse după alegerile din 2012. Puteţi comunica cu Alina Mungiu-Pippidi prin intermediul paginii ei personale la http://www.sar.org.ro/amp/. Puteţi da o notă articolului mai jos.
