Ce-am avut și n-am pierdut: securiști, Securitate, securism | OPINIE

de Călin Hera , 13 aprilie 2017 - stire actualizata la ora 18:51, 13 aprilie 2017
Ce-am avut și n-am pierdut: securiști, Securitate, securism | OPINIE

Senatul României a respins, la începutul săptămânii, un proiect de lege trecut de Camera Deputaților prin adoptare tacită. Coincidență sau nu, raportul de respingere a fost semnat de celebrul intelectual Șerban Nicolae, preșe­dintele Comisiei juridice din Senat. A fost un gest de rutină, care are însă o po­veste și un tâlc. Tâlc și po­veste la care ar trebui să ne gândim atunci când ne mai mirăm că incompetența, că supercorupția, că #noapteacahoții și că ultimul sau penultimul loc în UE (dar bine că totuși UE!).

Proiectul respins de Senat fusese inițiat în urmă cu un an de un deputat liberal (Dan-Cristian Popescu) și avea un nume lung și expresiv: „Propunere legislativă privind deconspirarea activităţii întregului personal al Securităţii (ofiţeri, colaboratori, informatori) ca aparat ideologic al regimului comunist în România, în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989“. Legea propriu-zisă nu era cu mult mai lungă decât titlul. Cele două articole obligau toate instituțiile ce dețin în arhivele proprii documente referitoare la personalul fostei Securități (ofițeri, informatori, colaboratori) să le desecretizeze și să le predea Consiliului Național de Deconspirare a Fostei Securități în termen de 60 de zile de la publicarea legii.

O naivitate, desigur. De 27 de ani, România nu reușește, fiindcă nu vrea, să se rupă cu adevărat de securiști, Securitate, securism. Nu spuneți că nu e vina României, că de vină sunt liderii politici, Binomul, Sistemul. În România e democrație, sunt alegeri. Românii își aleg conducătorii, decidenții. Cei care pun frână adevărului sunt dintre noi, sunt ca noi. Puțin mai șmecheri, cu agendă, cu schelete în dulap. Dar o fac cu permisiunea noastră. Românii buni și drepți nu sunt mai puțini decât ceilalți, ci doar cu mai mult bun-simț. Cu mai puțină îndemânare în a striga. Cu mai multă aplecare în a respecta regulile, cu mai multă încredere că și ceilalți au ceva bun, ceva sfânt.

Dar ceilalți sunt ticăloși. Au de ascuns. Se acoperă unii pe ceilalți. Manipu­lează. Trag sfori. Te mint în față. Fură. Profită.

De aceea, toate încercările de lustrație care au avut loc în România post-decembristă, începând cu Proclamația de la Timișoara și al ei Punct 8, au fost stopate cu promptitudine încă din fașă. S-au folosit felurite strategii, care au variat de la „acum nu e momentul“ și „oricum, ăia care ar trebui deconspirați sunt protejați de cine trebuie“ până la tergiversări, proiecte legislative prost făcute sau gesturi de operetă fără vreun impact real.

Există și cel puțin două decizii ale Curții Constituționale prin care până și ideea de lege a lustrației este desființată. În cazul deciziei 820/2010 se invocă ba motivul tardivității („măsurile antilustrație ar fi trebuit să fie luate cel mai târziu la 31 decembrie 1999“), ba încălcarea Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (respectarea „cerinţelor de proporţionalitate ori de câte ori se aduce o restrângere a drepturilor“), ba de-a dreptul „discriminarea în ceea ce priveşte dreptul la muncă, în condiţii de liberă alegere a muncii, fără deosebire de opinii politice“.

Decizia semnată de preșe­dintele de-atunci al Curții Constituționale, Ion Predescu, spune că principalul viciu al legii lustraţiei îl constituie „sancţiunile colective, bazate pe o formă de răspundere colectivă şi pe o culpabilizare globală făcută pe criterii politice; simpla apartenenţă la o structură politică sau la un organism aparţinând unui regim po­litic constituie o prezumţie de vinovăţie, indiferent de modul în care a acţionat şi s-a comportat persoana în funcţia ocupată“.

Am insistat asupra acestor argumente pentru că ele vin dintr-o filozofie mârșavă, întrebuințată deseori de experții în manipulare și propagandă. Cei care nu au respect pentru drepturile omului le invocă cel mai abitir.

În expunerea de motive a legii respinse recent de Senat se arată că Securitatea a fost „un instrument, o anexă a unui regim impus cu forța de o putere străină“. Despre asta e vorba și toate eforturile de zeci de ani împotriva lustrației de aici și-au luat seva.

Da, regimul comunist, probabil cea mai mare nenorocire care i se putea întâmpla României, a fost posibil nu doar pentru că au existat liderii comuniști, nomenclatura (care oricum e bine mersi), ci și datorită armatei uriașe de turnători ai Securității.

Care, cum se spune, au născut pui vii. Care trăiesc azi, și se află la butoane, nes­tingheriți, și ne râd în față. Au de ascuns. Se acoperă unii pe ceilalți. Manipulează. Trag sfori. Te mint în față. Fură. Profită.

Călin Hera poate fi citit și pe blogul „Naiv prin România“.

Comentarii

  • Dan Patrascu

    15 aprilie 2017 22:11

    "Regimul comunist - cea mai mare nenorocire care i se putea intimpla Romaniei"... Marea majoritate a discursurilor care-mi parvin prezinta situatia actuala a Romaniei ca o fatalitate adusa de comunism, adus, la rindul lui, de catre rusi. Aceasta generatie actuala de analisti, cu stiinta sau fara stiinta, constient sau inconstient, ne intoxica mintile, obligindu-ne la un fel de nombrilism mioritic asa ni s-a dat sa se intimple! OBNUBILAREA spiritului aceasta e consecinta tuturor acestor luari de cuvint. Nimeni nu mai adopta o atitudine critica in sens hegeliano-marxist a epocii comuniste, care a fost o consecinta istorica a societatilor europene, ca sa nu spun "o necesitate". Comunismul s-a intimplat pentru ca a fost necesar. El a fost, in acelasi timp, propriul sau gropar prin mafiotizarea relatiilor politice si mai ales economice dar, judecat din punctul de vedere doctrinar, ideea comunismului vine de departe, de la utopia lui Thomas Morus si Campanella.Ceea ce ma irita de fiecare data cind citesc despre acest subiect e faptul ca se ignora completamente toate realitatille profund inumane ante si post comuniste, ca si cum acesta ar fi o catastrofa geologica si nu o consecinta justificata.Ca si cum, inainte de comunism, mieii zburdau pe cimpii, toata lumea era fericita si toate fiintele umane se imbratisau cu iubire pe unde se intilneau. "O societate justa si dreapta" e necesara mai mult ca oricind, iar ceea ce au facut toate guvernele noastre dupa 1989 e de o inumanitate de o mie de ori, cel putin, mai grava decit ceea ce a fost in perioada ceausista. Acest adevar nu mai are nevoie de nici o demonsttratie, ceea ce nu inseamna nicidecum vointa de-a ne intoarce in acea perioada. Atita timp cit acesti analisti nu privesc cu respect si justete morala, adica cu spirit obiectiv, nici un progres nu va fi posibil. Comparat cu situatia actuala, comunismul ceausist merita sa fie ridicat in slavi. Invatamintul, sanatatea, justitia si, mai ales, economia romaneasca erau la un nivel mult mult mai important decit astazi.Acesti "analisti" au nevoie de o limpezire a mintii si, de ce nu , a ochilor. Sleahta lui Dragnea, a lui Basescu sau a lui Constantinescu n-au nici o justificare politica toti niste mafioti si niste ticalosi.Atunci, o solutie exista! Crearea unui partid politic sanatos. Ceea ce se intimpla in aceste momente in Franta e foarte important, din toate punctele de vedere. Nimeni nu-i scandalizat de discursul unui Asselineau, Nathalie Arthaud sau Nicolas de Pont-Aignan! Satis!

    raspunde comentariului
  • goe

    13 aprilie 2017 17:13

    Nu numai ca securistii au ramas la butoane, dar mentalitatea securista e mai vizibila ca oricand. Daca injuri un sereist corupt, cu mentalitate de securist, esti sanctionat mult mai repede si mai puternic decat daca ai ajuns milionar, trimitand la fier vechi o fabrica cu 1000 de muncitori .

    raspunde comentariului
  • dr.Samarescu

    13 aprilie 2017 10:09

    Fostii secu,au devenit agatati"...Nu se mai cheama securitate si securisti,informatori,colaboratori ,etc ..se numesc "parlamentari,revolutionari,fsn-isti,psd-isti ,pnl-isti,afaceristi,etc"..Poate nu toti,dar prea multi,oricum.Biografiile lor încep dupa 1990.Sarbatori fericite.

    raspunde comentariului
  • Ciombe

    13 aprilie 2017 9:06

    Lipsa sperantei, a unei perspective reale in aceasta tara, faptul ca, n-ai "origine sanatoasa" adica, mama nu ti-a fost absolventa de Fane Ghiorghiu, iar tatal cel putin colonel de securitate, activist ori nomenclaturist, te determina in cele din urma, sa-ti iei campii. Caci, numai progeniturile acestor jeguri umane, au parte de un trai mai mult decat decent. Restul, trebuie sa dispara. Lustratia si Proclamatia timisorenilor nostri, ar fi salvat in 1990 Romania! Aplicata la vremea respectiva, acum am fi fost printre primele tari ale Europei si nicidecum, codasa ei. Va doresc un Paste Fericit si linistit Dvs. si celor dragi!

    raspunde comentariului

Ultima ora

anunturi mica publicitate
Aboneaza-te la newsletter

Aboneaza-te pentru a primi cele mai importante titluri pe e-mail.

Urmareste-ne pe Facebook

Copyright © 2014. Toate drepturile rezervate RomaniaLibera.ro

Dezvoltat de Bluebay Design