Am mai aratat ca favorizarea excesiva a traficului auto duce la o crestere a numarului de masini si, prin urmare, la o adevarata "cursa a inarmarilor" intre crearea de noi cai de comunicatie si indesirea traficului. Proiectele megalomane de tip autostrada urbana sunt de respins si din aceasta cauza. Am ajuns – in special in Bucuresti – intr-o faza a dezvoltarii urbane unde trebuie sa ne punem serios problema limitarii numarului de autovehicule. Suntem de acord cu pasajele subterane in intersectiile dificile, de acord cu noua magistrala Piata Victoriei-Chirigiu sau cu completarea inelului median, dar nu trebuie sa devenim fanatici ai automobilului. Aceasta optiune, transportul individual, trebuie completata de dezvoltarea transportului in comun, nu mai reiau ce am spus si ce s-a spus in general despre modalitatile acestei dezvoltari.
Un aspect prea putin evocat in discursurile candidatilor la alegerile de duminica a fost cel al limitarii ariei metropolitane. Nu inteleg pentru care motiv Bucurestii ar trebui sa devina un soi de "megapolis" monstruos, fuzionand cu Ploiestii la nord si cu Oltenita la sud. Un fel de Lagos european, un adevarat cosmar urbanistic care, cu siguranta, ar creste mai repede decat s-ar putea organiza rational. Romania nu trebuie sa se dezvolte doar in jurul Capitalei! "Descentralizare" inseamna si dezvoltarea armonioasa a regiunilor tarii. Ar trebui sa spunem "stop" ariei urbane Bucuresti, sa ne concentram pe amenajarea spatiului existent. Exista destule posibilitati intre "zidurile" actualei Cetati a Dambovitei (logic: soseaua de centura, la nivel de autostrada) pentru a nu mai visa la urbanizarea dementa a zonei periurbane care trebuie lasata agrementului si unor constructii usoare tip vila, si ele in numar limitat.
Densificarea ariei intraurbane se poate face pe seama spatiilor, destul de mari, daramate de Ceausescu si inca neconstruite. In nici un caz cartierele vechi cu o personalitate bine pronuntata nu trebuie atinse. Nu vad de ce nu am avea si turnuri de 30 de etaje, ele sunt chiar bune pentru folosirea maximala a spatiului urban, dar nu oriunde (Cathedral Plazza fiind exemplul grotesc, de neurmat), ci in arii special concepute.
In ceea ce priveste spatiile verzi, nici un metru patrat nu mai trebuie desfiintat. L-am auzit pe dl Blaga spunand ca spatiile verzi trebuie extinse. Este punctul de vedere corect. Insa pentru atingerea acestui punct se va da o lupta foarte grea, apetitul investitorilor imobiliari fiind unul de capcaun. si, daca vom avea un Consiliu General prea sensibil la poftele colosale ale investitorilor, ne vom duce pe copca.
O idee excelenta care incepe sa fie vehiculata este aceea ca suprafetele verzi rezervate institutiilor statului ar trebui deschise publicului (v. initiativa grupului SUB – Spatiu Urban Bucuresti). Pentru care motiv, spune aceasta initiativa a SUB, trebuie sa fie inconjurat de un zid de netrecut Palatul Parlamentului? Peste patruzeci de hectare sunt sustrase locuitorilor orasului. Zidurile din jurul institutiilor publice reprezinta una dintre reminiscentele dictaturii. Personal, imi amintesc ca am dormit pe iarba si am hranit veveritele la cincizeci de metri de Capitoliul (Parlamentul) din Washington, si se pot da multe exemple de acest fel. Dar si parcul Palatului Cotroceni ar trebui deschis, si gradinile actualei administratii patriarhale (fosta Camera a Deputatilor), cu terasele lor minunate, pe care deocamdata nu le vede nimeni, "ocrotite" de insipide cazarmi si de copaci inalti. Tot astfel, suprafata din fata Muzelui de Arta (fostul Palat regal) ar putea sa faca parte din zona de promenada si agrement, in momentul sistematizarii pietei din fata.
Lucrarile de amenajare publica a Parcului Bordei continua. A fost o mare victorie impotriva betonului, datorita primarului de la sectorul 1, dl Chiliman. si nu am castigat decat o etapa. Urmatoarea este sa fie redat circulatiei publice intregul perimetru al Lacului Floreasca si in dreptul clubului exclusiv si al locuintelor de protocol, toate cu intrarea pe str. Mircea Eliade. Aceste locatii nu au musai nevoie sa se intinda pana la mal. Trebuie sa existe o poteca pietonala care sa faca inconjurul lacului. In general, locurile apartinand comunitatii – si totusi interzise publicului, simplilor cetateni – trebuie sa fie reduse la minimum!
Au mai ramas doar cateva zile pana la primul tur al alegerilor locale. Va urma si turul al doilea. Cetatenii vor tine seama ca o orientare strategica corecta asupra orasului lor (la urma urmelor, aceste consideratii nu se refera doar la Bucuresti) priveste in acelasi timp limitele si densitatea orasului (aici fiind incluse si spatii verzi mai generoase), cat si dezvoltarea echilibrata a retelei stradale si a transportului in comun. De o asemenea orientare depinde daca in viitor vom trai intr-un infern urban sau intr-un oras placut.
