In ultimele zile, in capitala Republicii Moldova s-a declansat un proces social si politic a carui complexitate depaseste aparentele deja semnalate si ale carui consecinte sunt substantiale, chiar daca nebuloase pentru moment. Dupa cum se stie, tinerii – in majoritatea lor studenti, deci instruiti si deschisi experientelor innoitoare – au inceput prin a demonstra impotriva autoritatilor, in semn de nemultumire fata de mentinerea unui regim politic contraproductiv, perpetuand vechi randuieli politice (comuniste), infeudat Moscovei chiar si la doua decenii dupa caderea URSS si, in plus, incapabil sa amelioreze in mod decis standardul de viata al cetatenilor (Moldova lui Voronin este cea mai saraca tara din Europa).
Proba maxima a necalificarii dirigentilor moldoveni este aceea ca ei nu au fost capabili nici macar sa negocieze o obedienta fata de noul Kremlin putiniano-medvedevian in termenii unui succes limitat. Nimic din agenda lor nu s-a materializat: nici jonctiunea definitiva cu Transnistria, nici facilitati economice ori sociale si nici macar zambetele diplomatice, "cu scobitori si pioneze", fata de vecina Romania, oricat de antipatica le-ar fi aceasta tara de care poporul lor este legat prin fire indestructibile, in maniera tarilor moscoviti, mai subtili si mai fotogenici. Era astfel de asteptat ca, mai ales intr-un an de criza generala – care loveste tarile mai paupere intr-o masura mai mare decat pe cele prospere –, nemultumirile sa izbucneasca si, cu cat frustrarile acumulate au ajuns mai accentuate, cu atat protestele sa fie mai vehemente. Ca tinerii instruiti s-au asezat in avangarda schimbarii, nu este de mirare. La ce altceva poate folosi tineretea, daca nu la activism antidepresiv, iar alianta dintre brat si minte, producatoare de consecinte practice, nu ii putea raspandi prin berarii, in visari romantice deziluzionate.
Iresponsabilitatea si lipsa de flexibilitate a autoritatilor au demonstrat cum o manifestatie pasnica poate deveni izvor de confruntari, distrugeri materiale si, in cele din urma, intr-o consecinta logica, poate genera o brutala represiune. In aceste zile Republica Voroniniana isi aresteaza fiii si fiicele, intr-o incercare disperata de a apara propria ordine martiala, in care disciplina sociala liber consimtita a unei democratii este confundata cu bataia, privarea de libertate si infundarea calusului in gura. Nu ai nevoie de analize sofisticate de natura politologica pentru a intelege ce inseamna suprimarea internetului din institutiile publice, bruierea retelelor de telefonie, minciuna si dezinformarea (ori tacerea vinovata) impuse televiziunilor dintr-o tara. Oriunde in lume, acestea se numesc cenzura si manipulare, iar cine pretinde ca astfel apara institutiile democratiei nu poate fi socotit un partener de dialog din simpla lipsa de inteligenta si calificare cetateneasca. Domnul Voronin are, in schimb, o alta calificare, fiind, din cate se povestesc, general de militie in randul autoritatilor unionale de odinioara. Aceasta il face omologul lui Igor Smirnov din Transnistria, general KGB el insusi, amator al acelorasi jocuri sportive pe seama populatiei de sub jurisdictia sa autoproclamata. Voronin nu este insa doar egalul sau ci, intr-o ierarhie nescrisa a armelor, oarecum inferior acestuia, in raport cu tipul de incredere acordat lui de centrul de putere moscovit.
Nu este de vazut, asadar, in tulburarile din Chisinau nici vandalism, nici anarhie, ci doar confruntarea dintre kaghebismul militienesc al papalitatii rosii a clicii lui Voronin, pe de o parte, si raspunsul celui mai lucid si activ contingent al societatii civile din Moldova, pe de alta, la intolerabilul unei situatii care dainuie de prea mult timp. Lupta nu este in primul rand, cum ar crede unii – inclusiv Voronin insusi – pentru identitatea romaneasca si impotriva, pasamite, statalitatii proprii. Ea se poarta in numele democratiei si al dreptului la fericire personala imediata, opunandu-i pe incapabilii si obtuzii dirigenti tinerilor care s-au saturat sa mature pe jos in restaurantele din Spania si sa isi vanda trupul si sufletul pe pietele de carne vie din Europa si din intreaga lume.
Manifestantii pot infunda momentan temnitele, umiliti, maltratati si demoralizati de cei care ar trebui sa isi incaseze lefurile tocmai pentru ca le apara demnitatea si interesele. Cinica Zinaida Grecianai poate promite morti proaspete pe strazile Chisinaului celor dispusi sa aduca mai multa democratie in republica, riscand totul. Dar procesul de democratizare a inceput, mortii vor deveni martiri, societatea civila tradata de opozitia politica indecisa, ambigua, de doi bani, se va regrupa sub noi stindarde simbolice, facand viata mai demna de a fi traita la ei acasa; fiindca, in cele din urma, nici guvernul, nici tarile dimprejur si nici marile puteri nu ma pot impiedica pe mine, un simplu ins care gandeste si aspira la mai mult si mai bine, sa traiesc cum vreau, cu capul ridicat si spatele drept, numai fiindca atintesc asupra mea pustile sau indiferenta lor.
