Olteanu, Geoana, Nastase, Andon, Marko si Vadim au ramas blocati institutional intre etaje. Situatia nu e roza, aerul e pe terminate si urletele spaimoase se aud tot mai infundat. Liftul cu blocajul institutional pur si simplu nu mai vrea s-o ia din loc si opinia publica, depanatorul de serviciu, s-a cam saturat sa surubaiasca la ceva care, oricum, tot la anticipatele la termen o sa ajunga. Blocajul, ca primejdie si argument suprem pentru orice trasnaie si matrapazlac politic, si-a terminat rezervele de vorbe.
Motivul e simplu, realitatea cea cruda si nedreapta ii contrazice in fiecare zi pe adeptii teoriei blocajului. Sa luam ca exemplu principala institutie de unde aviara blocajului s-ar putea extinde: Parlamentul. In luna februarie, toate legile, indiferent cat de aberante, contestate de Uniunea Europeana sau cu iz de plocon politic si spaga electorala, au trecut fara probleme hopul blocajului. Deputatul PSD Alexandru Mazare a obtinut pentru fratiorul sau, primarul pus sub ticalos sechestru, 75 de voturi de la PSD, 40 de la PNL, 17 de la PRM, 17 de la UDMR, 8 de la PC, 15 de la Minoritati si 10 de la Independenti, cu ajutorul carora a "transferat" 20% din actiunile Companiei Maritime a Porturilor catre marea famiglie a Consiliului Local Constanta. Singurul care s-a opus "blocajului" a fost PD-L cu 58 de voturi amarate.
Adrian Nastase si inca cinci tovarasi pesedisti au obtinut sprijinul (PSD – 78 voturi, PNL – 40, UDMR – 18, PC – 8, PRM – 5, Minoritati – 14, Independenti – 12) pentru modificarea Codului de Procedura Penala in asa fel incat avocatii tuturor infractorilor cu functii sau fara sa asiste in direct la interceptarea telefoanelor clientilor si la audierea martorilor. Un alt exemplu care ar face blocajul sa se cutremure de ras este dezincriminarea fraudelor bancare, unde doar PD-L a zis niet.
Dar partea cea mai interesanta a blocajului institutional este participarea activa, directa a Guvernului la fenomen. Atunci cand, din intamplare, opinia Executivului nu coincide de la bun inceput cu cea a majoritatii formate din PSD, PNL, UDMR si restul, ea se schimba pe parcurs printr-o alchimie doar de Tariceanu stiuta. Cand totusi pozitia Guvernului nu cade prada razgandelii, nici o soapta nu se aude impotriva modului in care PNL intelege sa sustina ordonantele si proiectele propriului Executiv. Tacerea Palatului Victoria are o explicatie logica: asa-zisul blocaj institutional nu trebuie deconspirat decat acolo unde interesele o cer. Altfel cum s-ar mai tine pe picioare teoria haosului si putinifobia?
Asa cum o dovedesc actele Guvernului si voturile Parlamentului, institutiile functioneaza ca unse cu vaselina coalitiei si singurele sincope se produc in cazul dosarelor de coruptie si al numirii unor ministri. E singura zona in care dictatorul de Cotroceni poate transpune in practica teoria blocajului. Fara prea mare folos insa, pentru ca acest super-baby cu cinci capete si un singur interes aflat la putere trage cat poate pe ultima suta de metri inainte de alegeri si nu da drumul la tata decat ca sa mai ia cate o gura de oxigen electoral. Batut pe spate ca sa regurgiteze, scuipa ba cate o marlanie la adresa Uniunii Europene ("in sfarsit isi face si UE treaba pentru care o platim", a grait nervos Olteanu), ba cate o contestatie la Curtea Constitutionala pentru dosarul vreunui coleg, ba cate un punct de pensie nedigerabil de buget. Mai nou, l-a lepadat pe Marian Predoiu in postul de ministru de Justitie, o gaselnita atat de patriciana incat pana si presedintele a salutat-o cu mana la chipiu. Oricum, gestul se impunea, pentru ca altfel liftul cu blocaje institutionale de mucava si-ar fi deschis usile si echipa de zgomote ar fi dat navala cu bateriile reincarcate.
