Resursele umane din cadrul marilor companii internationale au intrat, recent, in vizorul opiniei publice ca urmare a presupuselor activitati din trecutul lui Dan Mihoc, sef al BP in Romania. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului depunea, cu putin timp in urma, o sesizare la Parchetul Militar, potrivit careia Mihoc – actualmente director general la Premium Lubricants Romania, reprezentanta British Petroleum in Romania, si fost secretar II al Ambasadei Romaniei la Bonn in perioada anilor ’80 – a organizat, impreuna cu Ilici Ramirez Sanchez, alias "Carlos sacalul", seria "atentatelor cu colete explozive de la Radio Europa Libera". Mihoc a respins acuzatiile, afirmand ca ele sunt "inventii", activitatile sale din Germania fiind de natura strict "economica si tehnico-stiintifica", efectuate – ce-i drept – in calitate de ofiter de Securitate.
O serie de companii occidentale si-au demarat sau extins activitatile in Romania la inceputul anilor ’90 – perioada in care se poate presupune ca vor fi avut putine alternative in domeniul recrutarii de personal, candidatii avand, in multe cazuri, un trecut similar celui al sefului reprezentantei BP. In era comunista, cei mai straluciti absolventi ai variilor facultati, dar in special cei cu studii economice, erau curtati asiduu de imensa "comunitate" a serviciilor secrete, care reusea, de regula, sa acapareze o parte notabila a tinerilor. In consecinta, serviciile de informatii romane vor fi dispus, pana la urma, de o mai mare varietate de profiluri umane decat cea intalnita in mod uzual in sistemele autoritare – aspect datorat, preponderent, multiplelor activitati si sarcini trasate de Ceausescu. Cum una din aceste sarcini prevedea stricta supraveghere a comertului desfasurat cu tarile occidentale, persoanele cu foarte bune cunostinte la capitolul capitalismului occidental apartineau, de regula, Securitatii. Adesea, importanta si rolul lor crestea concomitent cu numarul relatiilor de care dispuneau in variile institutii centrale ale statului, dat fiind ca in lumea birocratiei bizantine contractele sau diversele forme de cooperare economica necesitau, inevitabil, ajutorul "pilelor" pentru a obtine aprobarile de rigoare. Astfel, spiritele abile si ingenioase au avut, conjunctural, o mai mare cautare decat primele serii de tineri economisti aparuti in perioada postdecembista.
Este usor a face, in prezent, pe lupul moralist – nimic mai simplu decat o sfanta indignare exprimata la adresa persoanelor cu trecut securist, care au reusit sa se profileze in sfera economica. Trebuie, totusi, retinut ca acestea au ales activitatea in domeniul privat, nicidecum in cel public, drept care nu ar cadea oricum sub incidenta vreunei potentiale legi a lustratiei. In plus, merita reflectat ce anume s-ar fi putut intampla daca spiritul anticomunist ar fi invins din start, si anume din primii ani postdecembristi. Se poate presupune ca ar fi avut loc cel putin o minivanatoare a membrilor fostei Securitati, drept care, inevitabil, un numar sporit de securisti capabili, dar totodata lipsiti de scrupule s-ar fi refugiat in economia subterana, unde si-ar fi unificat fortele. Consecintele ar fi fost, probabil, la fel de nefaste precum cele intalnite in Bulgaria, unde marile retele de crima organizata au provocat, in decursul anilor, adevarate bai de sange. Cum Securitatea din Romania nu a constituit nicicand o forta monolitica, numeroasele ei grupuri ar fi putut lesne ajunge – in conditii similare celor din Bulgaria – la acelasi tip de confruntari directe.
Din fericire, Romania a ramas ferita de asemenea convulsii postcomuniste, deoarece vechiul ei sistem a fost demantelat mult mai lent decat cel bulgar. De altfel, nu au existat nicicand indicii despre potentiale tentative ale serviciilor secrete in vederea impiedicarii accederii la putere a fortelor opozitiei – nici in 1996, nici in 2004. Pe de alta parte, insa, gradul de notorietate atins de unele persoane gen Dan Voiculescu – cu un trecut antedecembrist legat de sectorul comertului exterior si, implicit, de Securitate – va fi fost, indiscutabil, iritant atat pentru partea covarsitoare a opiniei publice, cat si pentru destui fosti securisti care vor prefera, desigur, o eterna obscuritate a trecutului lor.
Marile concerne pot fi scuzate, intr-o oarecare masura, pentru recrutarea unei parti a personalului din randurile tehnocratilor autohtoni – dintre care unii cu un trecut mai neortodox. Dar astfel de demersuri pot fi scuzate doar pana la un anumit punct. Pe viitor, firmele occidentale de renume vor trebui sa fie mai vigilente, urmarind cu atentie activitatile filialelor sau reprezentantelor din Bucuresti – altfel se pot trezi cu reputatia facuta praf. Nu in ultimul rand, vor trebui sa vegheze asupra respectarii standardelor etice si in conditiile unor tentatii economice, cu profituri obtinute pe termen scurt. Altfel, bunul lor renume va cadea prada unui numar redus de haiduci balcanici, descendenti ai unor vremuri deja apuse, dar care inca mai doresc sa prospere indiferent de schimbarea anotimpului politic.
Tom Gallagher este profesor la Universitatea Bradford din Marea Britanie
