Situaţia este critică. Pentru a economisi apa, celor aproximativ 4 milioane de locuitori din Cape Town li s-a solicitat să nu consume mai mult de 50 de litri de apă pe zi, de persoană – echivalentul unui duş de câteva minute. Autorităţile au ameninţat cu amenzi pentru cei care nu vor respecta această măsură, însă deocamdată nu au fost aplicate sancţiuni în acest oraş în care se formează cozi la sursele de apă din exterior, la toalete apa se trage mai rar, iar unii politicieni locali susţin că părul nespălat reprezintă un simbol al statutului.
Autorităţile din Africa de Sud au decretat marţi stare de catastrofă naturală în întreaga ţară din cauza secetei istorice care afectează Cape Town.
Această decizie, publicată în monitorul oficial, a fost luată după „o reevaluare a amplorii şi gravităţii secetei actuale” şi încredinţează acum guvernului gestionarea crizei.
Sub autoritatea executivului, toate instituţiile statului sunt mandatate să pună în aplicare „planurile de urgenţă, măsuri imediate de ajutor şi de construcţie” necesare, conform textului deciziei ce a fost semnat de directorul Centrului naţional de gestiune a situaţiilor de urgenţă, Mmaphaka Tau.
În cazul în care furnizarea apei va fi întreruptă, Cape Town – în mod ironic, primul loc în care a fost stabilită o colonie europeană, în 1652, după ce Olanda a înfiinţat aici un port de reaprovizionare pentru corăbiile Companiei Olandeze a Indiilor de Est deoarece zona era considerată ideală din punct de vedere climatic pentru susţinerea comerţului cu Asia de Sud-Est – va deveni primul oraş mare din lume în care ţevile de apă vor rămâne uscate.
În acest sens nu mai există un precedent astfel încât să se poată face o comparaţie, însă este evident că acest lucru va avea un impact enorm într-o ţară instabilă din punct de vedere politic şi strâmtorată la nivel economic.
Criza apei este rezultatul unei perioade de secetă de trei ani care a golit rezervoarele oraşului. Însă modul în care s-a ajuns la această situaţie potenţial dezastruoasă reprezintă o lecţie revelatoare pentru o ordine politică internaţională în care evenimentele climatice catastrofale au loc mai frecvent, iar planificarea pe termen lung lasă de dorit. Autorităţile guvernamentale, oameni de ştiinţă şi politicieni, în special din emisfera sudică mai aridă, urmăresc cu interes ce se întâmplă în Cape Town, conştienţi că unul dintre marile lor oraşe ar putea fi următorul afectat, precizează sursa citată.
Sezonul ploios din Cape Town se întinde din luna mai până în august. Experţii au calculat iniţial că ”Ziua Zero” – data la care nu va mai fi suficientă apă în sistemul de aprovizionare pentru a crea presiunea necesară astfel încât apa să ajungă în ţevile şi conductele din suburbiile care înconjoară oraşul – va fi în jurul datei de 16 aprilie. Aceasta a fost însă împinsă până la jumătatea lunii mai, iar autorităţile speră că cele mai recente măsuri adoptate pentru reducerea consumului de apă să salveze situaţia la începutul sezonului ploios.
Agricultura, în special ţinuturile viticole care, alături de splendoarea peisajelor, au reprezentat una dintre principalele atracţii pentru cei 1,5 milioane de turişti străini care au vizitat ţara anul trecut, utilizează circa o treime din cantitatea de apă disponibilă.
Cauza dezastrului în desfăşurare este una controversată deoarece ”Ziua Zero” nu este doar o consecinţă a schimbărilor climatice, deşi specialiştii în climatologie admit că acest fenomen joacă un rol, deocamdată nedeterminat ştiinţific.
”Aruncarea vinei pe schimbările climatice este o dovadă de laşitate”, este de părere profesor Graham Jewitt directorul Centrului pentru cercetarea resurselor de apă din cadrul Universităţii KwaZulu-Natal. ”A devenit un ţap ispăşitor pentru jocul de pasare a responsabilităţii practicat de politicieni”, a adăugat el.
Problema de bază este faptul că oraşul Cape Town şi provincia din care face parte, Western Cape, sunt guvernate de Alianţa Democratică (DA). Această provincie este singura care nu se află sub conducerea Congresului Naţional African (ANC), formaţiunea politică ce a dominat politica din această ţară după câştigarea primelor alegeri post-apartheid din 1994.
În ciuda celor aproape 25 de ani la putere, partidul lui Nelson Mandela se luptă în continuare să facă tranziţia de la statutul de organizaţie de eliberare cufundată în noţiunile marxist-leniniste de a fi singura voce autentică a poporului – dispreţuit pe scară largă, preşedintele Jacob Zuma se laudă de multe ori că ANC se va afla la putere până la ”întoarcerea lui Iisus” – la cel de simplu jucător politic într-o democraţie modernă.
La nivel internaţional, acest lucru se traduce printr-o lipsă de pragmatism. Guvernul Africii de Sud, care susţine cauza palestiniană, a ignorat ofertele informale de ajutor propuse de Israel, după cum notează South African Jewish Report. Israelul are expertiză aprofundată în tehnologia de desalinizare, însă anul trecut simpla prezenţă a unui ambasador israelian în cadrul unui eveniment pentru discutarea strategiilor de gestionare a resurselor de apă a declanşat un val de proteste ce a determinat anularea evenimentului.
Mulţi politicieni din cadrul ANC şi-ar dori să asiste la eşecul DA în Cape Town care ar putea duce la o posibilă recâştigare a provinciei în 2019, mai notează Reuters.
Departamentul de apă şi canalizare a acuzat cele două părţi politice pentru că nu au reacţionat suficient de prompt când a devenit evident, în urmă cu mai mulţi ani, că în urma creşterii densităţii populaţiei oraşului – cu 50% în ultimul deceniu – alimentarea cu apă va deveni o reală problemă. La rândul lor, acestea au acuzat autorităţile guvernamentale de tragere de timp în ceea ce priveşte finanţarea pentru infrastructură şi mentenanţă şi de blocarea fondului în caz de dezastre.
Deşi toate părţile implicate au făcut gafe, oficialii oraşului probabil că nu ar trebui acuzaţi de lipsa planurilor pe termen lung. Rezervele de apă din Cape Town erau pline în anul 2014, iar statistic, probabilitatea ca zona să fie afectată de o secetă de trei ani a fost calculată la 0,1%. Din această cauză, autorităţile nu au dorit să-şi asume riscul de a redirecţiona fondurile atât de necesare pentru dezvoltarea socială.
Însă seceta a lăsat urme adânci, iar în prezent se fac eforturi pentru aducerea la suprafaţă a apei din pânza freatică şi pentru înfiinţarea unei uzine de desalinizare. Pe termen lung, cel mai important este ca locuitorii să se obişnuiască să limiteze consumul de apă, după cum a declarat Jewitt.
Catastrofa iminentă a ”Zilei Zero” poate fi totuşi evitată. Odată cu intervenţia directă de săptămâna trecută a posibilului succesor al lui Zuma, vicepreşedintele Cyril Ramaphosa şi premierul Western Cape, Helen Zille, răspunsurile părţilor implicate încep să ajungă într-un punct comun.
Teoretic, reducerea consumului conform noii limite impuse la 50 de litri ar putea împinge ”Ziua Zero” către debutul sezonului ploios. Însă, desigur, dacă precipitaţiile mult aşteptate se vor materializa rămâne deocamdată doar la nivel de estimare.
