China, prima destinație mondială pentru reciclare, nu mai vrea să fie „lada de gunoi“ a planetei, dar americanii și europenii nu sunt pregătiți – în Europa și în Statele Unite, capacitățile de reciclare nu pot absorbi deșeurile pe care chinezii refuză de acum să le importe. Sunt voci care evocă un „scenariu-catastrofă“ pentru mediu în țările occidentale.
Potrivit unui studiu american, publicat în revista „Science Advances“, după 1992, China a importat, pentru a recicla, 45% din deșeurile mondiale de plastic, în total 100 milioane tone, echivalentul greutății a 300 de clădiri Empire State Building. Noua decizie a Beijingului nu este chiar o surpriză: China încearcă să reducă poluarea atmosferică, iar uzinele de reciclare contribuie la emisiile de gaze. De asemenea, trebuie să-și prelucreze propriile deșeuri, al căror număr nu încetează să crească.
Problema este că guvernele occidentale nu s-au preocupat de un plan B. Studiul publicat de cercetătorii de la Universitatea din Georgia a relevat amploarea crizei, prognozele fiind înfricoșătoare. Dacă nu se vor lua măsuri, Europa, Japonia și SUA, principalele exportatoare de deșeuri spre China, se vor trezi cu 111 milioane tone de deșeuri plastice până în 2030. Anunțul scăderii importurilor chineze a fost primit ca o victorie de apărătorii mediului pentru că nu doar că se va reduce poluarea în China, dar țările industrializate vor fi obligate să-și gestioneze problema propriilor deșeuri.
Amy Brook, unul dintre autorii studiului, consideră că, istoric vorbind, am fost dependenți de China pentru a prelua deșeurile. Acum, acestea trebuie gestionate în mod corect. Doar 9% din plasticul mondial este reciclat, restul ajungând să fie aruncat în oceane. Decizia Chinei de a închide porțile pentru deșeurile țărilor occidentale a creat panică în rândul întreprinderilor din țările bogate. Este un șoc. Europa nu prelucrează decât 50% din deșeurile sale, restul fiind până acum expediate în China. Șocul este mai violent în SUA, care expediau aproape 17 milioane tone de materiale neferoase, plastic și hârtie spre ceea ce era, până acum șase luni, prima piață mondială de recuperare a materialelor reciclabile.
Lipsa unui plan B
Pentru moment, SUA sunt blocate de munți de deșeuri plastice. Nu au uzinele necesare pentru tratarea lor și, deși țări precum Filipine și Vietnam au crescut importurile, niciuna dintre ele nu are capacitatea de a înlocui China. „Ceea ce se întâmplă este istoric. Restul lumii nu poate absorbi deșeurile pe care China nu le mai vrea“, estimează Steve Frank, președintele grupului american Pioneer Recycling Services.
Rezultatul este că țările occidentale sunt confruntate cu o realitate gravă, neavând infrastructurile necesare pentru gestionarea imensei cantități de deșeuri suplimentare. În SUA, un purtător de cuvânt al Federației Naționale a Deșeurilor și Reciclării explica, pentru AFP, că unele întreprinderi sunt constrânse să-și stocheze deșeurile în parcări sau să închirieze spații exterioare. O problemă care privește și multe țări din Uniunea Europeană.
Statele americane Massachusetts și Oregon au ridicat restricțiile ce limitau depozitarea deșeurilor plastice în locurile de descărcare. Aproape pretutindeni, municipalitățile, depășite de explozia costurilor reciclării, anunță că nu mai acceptă anumite tipuri de deșeuri. Problema este că depozitarea deșeurilor din plastic este periculoasă. Compușii chimici contaminează solul, râurile și mările. Nici incinerarea nu este o soluție bună pentru că produce emisii toxice.
Bruxelles-ul se pare că a optat pentru o soluție care se rezumă la căutarea de piețe alternative – India, Malaezia, Pakistan, Cambodgia, dar și unele state africane – pentru a înlocui China. De câteva luni, s-a constatat o creștere a importurilor de deșeuri în Vietnam și Malaezia. Pe termen lung, decizia Chinei poate avea și repercusiuni pozitive. Comisia Europeană, de exemplu, și-a fixat ca obiective reciclarea în integralitate a ambalajelor plastice utilizate pe piața europeană și stoparea utilizării celor de unică folosință – una dintre soluțiile propuse și de autorii studiului.
