Refuzul de a merge la vot este o lovitură dată democraţiei, comparabilă cu fraudarea alegerilor de către baronii locali. Este ca şi cum ai asista nepăsător la furtul portofelului din buzunarul unui trecător, sau chiar “să-i ţii de şase” pungaşului, iar apoi să strigi că-i plină ţara de hoţi.
Văd din ce în ce mai mulţi oameni care spun că nu vor merge la urne pe 25 mai, pentru că nu au pe cine alege. “Votul meu nu contează”, “toate partidele sunt compromise”, “toate au hoţii lor”, iar “prestaţia din ultima perioadă a principalilor oameni politici este jalnică”. Acestea sunt doar câteva din argumentele pe care mulţi români onorabili le folosesc pentru a-şi motiva distanţarea de exerciţiul democratic al alegerilor. În mare parte, raţiunile lor sunt adevărate. Din păcate însă, cei care le invocă uită un lucru esenţial: partidele şi cea mai mare parte a clasei politice arată aşa de prost şi din cauza celor care nu participă la scrutinele electorale. Cu cât prezenţa la vot a oamenilor obişnuiţi este mai scăzută, cu atât este mai mai uşor pentru păpuşarii din spatele alegerilor să decidă învingătorii. Cu cât sunt mai puţini oameni care vin de bunăvoie la urne, cu atât vor conta mai mult la numărătoare cei aduşi cu autocarele de baronii locali. Cu cât vor fi mai puţine buletine de vot ştampilate cu bună-credinţă, cu atât vor fi mai importante voturile plătite cu 50 de lei bucata sau cu o sută de rachiu la cârciuma din sat. Cu alte cuvinte, avem clasa politică pe care o avem şi pentru că oamenii care ar fi trebuit să decidă viitorul acestei ţări aleg, ostentativ, să stea la televizor sau să meargă la un grătar cu prietenii, lăsând treburile democratice ale ţării pe seama celorlalţi.
Miza reală a votului cetăţenilor de pe 25 mai depăşeşte, de data aceasta, cadrul alegerilor europarlamentare. Bineînţeles, că este foarte important ca România să trimită în Parlamentul European oameni de calitate, ancoraţi în realitatea Uniunii Europene şi care să contribuie, cu priceperea şi experienţa lor, la binele comunităţii de popoare din care facem parte. Există însă şi argumente importante pe plan naţional care ar trebui să determine o prezenţă la vot numeroasă peste mai puţin de două săptămâni.
După alegerile din 2012, câştigate într-o manieră covârşitoare de alianţa USL, votul românilor de acum poate rearanja scena politică într-o manieră decisivă pentru viitorul acestei ţări. În funcţie de rezultatele la europarlamentare, unele partide ar putea primi un imbold decisiv pentru câştigarea alegerilor prezidenţiale şi, implicit, pentru controlul unor instituţii vitale în statul român. De asemenea, ar putea dispărea lideri importanţi de pe scena politică sau s-ar putea încheia alianţe neaşteptate.
Dacă PSD va câştiga într-o manieră covârşitoare aceste alegeri, atunci Victor Ponta va fi confirmat liderul incontestabil al partidului şi, implicit, candidatul la prezidenţiale, iar episodul ruperii USL se va transforma dintr-un eşec într-o victorie. Dacă, dimpotrivă, PSD nu va obţine peste 40%, scaunul premierului se va zgudui puternic, cu toată susţinerea pe care i-ar acorda-o în viitor trusturile de presă ale lui Sebastian Ghiţă şi Dan Voiculescu.
Dacă PNL va depăşi pragul autoimpus de 20%, atunci ieşirea din USL se va dovedi o decizie înţeleaptă, iar Crin Antonescu se va impune ca principalul adversar politic al lui Victor Ponta, luându-i locul lui Traian Băsescu. Un scor mult sub acest procent la europarlamentare va echivala cu moartea politică a senatorului liberal, care va trebui să-şi ia adio atât de la candidatura la prezidenţiale, cât şi de la conducerea partidului.
O miză foarte importantă în aceste alegeri au şi Mişcarea Populară şi PDL. Dacă partidul prezidenţial va obţine mai multe voturi decât PDL, atunci formaţiunea condusă de Vasile Blaga nu ar mai putea emite nici o pretenţie pe scena politică, mai mult chiar, va putea fi absorbită de celelalte două partide de dreapta, PNL şi PMP.
Un rezultat slab al Mişcării Populare la europarlamentare ar demonstra că Elena Udrea nu este un lider autentic dar, mai mult decât atât, i-ar grăbi sfârşitul politic lui Traian Băsescu, cel care în acest moment mizează totul pe o singură carte.
Veţi spune acum că argumentele de mai sus sprijină mai degrabă ideea că doar partidele şi liderii acestora au mize importante în alegerile de pe 25 mai, nu şi oamenii obişnuiţi: “Ce ne pasă nouă dacă vor dispărea Traian Băsescu, Victor Ponta, Crin Antonescu sau Elena Udrea de pe scena politică?”
Lucrurile nu sunt atât de simple pentru că înfrângerea unuia sau altuia dintre actualii lideri politici ar însemna automat consolidarea puterii celorlalţi. Cu alte cuvinte, dacă Traian Băsescu şi Crin Antonescu pierd bătălia, atunci Victor Ponta se apropie cu încă un pas de puterea absolută (pe care şi-o doreşte cu ardoare). Dacă, în schimb, PSD scoate un scor prost pe 25 mai, atunci formaţiunile de dreapta vor putea spera într-o întoarcere la putere mult mai rapidă decât şi-au imaginat. Practic, începând de acum şi continuând cu alegerile prezidenţiale din noiembrie, românii pot arăta, clar, în ce direcţie vor să o apuce ţara lor.
Avem deci suficiente motive să ne stricăm jumătate de oră din ziua de 25 mai pentru a ştampila un buletin de vot. Culmea, de data asta chiar ai pentru ce vota, oricât de mult te-au enervat şi te vor mai enerva politicienii.
